dar de fapte nu este nevoie? Apostolul Iacob te contrazice! Si demonii au credinta (poate chiar mai mare decat are omul) dar nu se mantuiesc

Ai dreptate. A fost o greseala.

Credinta se vede din faptele credintei. Unde vezi ca sunt contrazis de Apostolul Iacov?


Credinta demonilor este o simpla recunoastere a existentei si puterii lui Dumnezeu, ceea ce-i face sa se infioare. Credinta crestina este o deplina incredere, plina de nadejde, in fagaduintele lui Dumnezeu. Tu, unde te incadrezi? Crezi in fagaduintele lui Hristos (revenirea Sa, invierea mortilor si mostenirea vietii vesnice)? Sau, crezi in altfel de fagaduinte (ceva despre "loc cu verdeata" si altele asemanatoare)?

pentru ca ai pomenit doar de credinta, de fapte NIMIC


bineinteles ca eu cred in Dumnezeu si in fagaduintele Lui.Chestia cu "loc de verdeata""....la ce ai vrut sa te referi?

Sună absurd pentru neortodocşi, dar lumea e plină de atei, datorită "romano-catolicilor". Din ei au ieşit protestanţii, neo-protestanţii, din scolastica şi teoria lor goală. Din ei au ieşit iluminaţii, franc-masoneria, din franco-latini, sau "romano-catolici" a ieşit globalizarea, va ieşi noua ordine mondială, şi guvernul mondial, şi antihristul. Nu e teorie a conspiraţiei. Fiindcă nu e teorie, e practică începută spre instalare demult, şi nu e conspiraţie, ci e demonstraţie, în societatea actuală, sclavă tehnologiei şi banilor. Totul e ţinut în normalitate cât de cât, de oamenii care se mai roagă ortodox, care sunt tot mai puţini şi tot mai nesuferiţi de ceilalţi oameni, preoţii sunt tot mai slabi, omanirea e tot mai legată de întuneric...

Apocalipsa nu are o dată fixă când se va petrece, pentru că profeţie fiind, data ei, se poate amâna la infinit, dar proorocia se va împlini, mai devreme sau mai târziu, doar că timpul este unitatea de măsură, după un set de criterii care o grăbesc sau o amână. Unul din criterii, sunt rugăciunile Bisericii, ale Ortodoxiei, chiar făcute mecanic, sunt făcute drept(!) plăcut lui Dumnezeu, rugăciunile şi trăirea adevăratului creştinism, ţine lumea. Pustnicii ţin lumea şi călugării, ei îndepărtează Apocalipsa, şi o trimit tot mai departe în timp, "ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." (Evrei 11, 38). Unde e asta la penticostali, baptişti, adventişti şi alţii? Unde-i călugăria? Ioan Botezătorul a fost călugăr, Ilie Tesviteanul a fost călugăr. Nu trebuie să fie scris cuvântul "călugăr" în Biblie. Cum nu este scris cuvântul "creştin" în Biblie.

Credinţa creştină, vie şi adevărată, e un alt criteriu, o altă unitate de măsură. Cât timp mai sunt drept-credincioşi pe pământ, Dumnezeu nu aduce sfârşitul lumii. E ca Lot, în cetatea Sodomei. Pentru Lot şi familia lui, Dumnezeu nu vroia să distrugă păcatul dintre oameni, să treacă Sodoma prin foc. Abea doar când Lot a avut dialogul cu Dumnezeu, şi a fost trimis Lot afară din cetate, cu ai lui, atunci a venit sfârşitul pentru Sodoma. Şi ce-i spune Lot lui Dumnezeu? Doamne, dacă mai sunt 50, 40, 30, 20, 10 drepţi în cetate cruţi cetatea? "Da, Lot, o cruţ", spune Dumnezeu, "dar nu mai sunteţi decât voi". Iubirea lui Lot, pentru cei din Sodoma, era fără margini.
Ontologic, se petrece la nivel mondial, ceea ce s-a petrecut simbolic, în Sodoma, unde au fost ucişi de Dumnezeu câteva sute de oameni, locuitori ai Sodomei şi Gomorei, dreptul Lui de Creator fiind, să facă ce vrea cu creaţia Lui, că El a spus că prin păcat vine moartea: adică prin neascultarea de El (păcatul), te depărtezi de El, Îl uiţi, Îl alungi, respingi nemurirea, viaţa şi bucuria veşnică de a sta în şi cu Creatorul Universului, nemurirea care El ţi-o dă, (deci aşa vine moartea).
Creştinii de azi (adevăraţii creştini, ortodocşi, turma mică), sunt ca Lot cu familia lui, în Sodoma şi Gomora. Când vor fi un număr foarte mic, pe care Dumnezeu va trebui să-l scoată, ca să pună capăt cetăţii, anume pământului căzut, atunci, va fi sfârşitul lumii. Până atunci, cele din Apocalipsă, grăbite sau întârziate. E foarte mult de scris. Mă opresc aici.

Deci, prin credinţa în jertfa Domnului Hristos, poţi să faci minuni, să învii chiar şi morţii şi totuşi să te duci în iad, cu tot cu credinţa ta în jertfa Domnului Hristos. Pentru că credinţa nu e în Hristos, e în hristos, cu h mic.
Matei 7, 22: Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Matei 7, 23: Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
Deci ce observăm din Matei 7, 22-23? Că ÎN NUMELE DOMNULUI poţi să faci minuni, dar credinţa ta să fie stricată (neo-protestantă, azi, secolul 21, ariană în secolul 4, iconoclastă secolul 7, romano-catolică secolul 11, şi etc). Deci în numele Domnului, SE POT FACE MINUNI, şi totuşi să mergi în iad ! Culmea? Spun Sfinţii Părinţi, că nu numele Domnului te mântuieşte. Şi un ateu îl poate rosti, şi să nu creadă în el, sau şi numele Domnului poate fi hulit. Dar odată rostit, elementele, natura, stihiile, Îl recunosc, şi se pleacă. Şi minunea se întâmplă, chiar dacă credinţa ta este stricată. Trebuie să fi ortodox, ca să te mântuieşti. Dar poţi să fi orice credinţă, ca să faci minuni, în numele jertfei lui Iisus Hristos. Dar nu minunile te mântuiesc. Spune Isaac Sirul, că "mai mare decât învierea unui mort, este să îţi vezi păcatele tale".

Iar insultele faţă de Hristos... sunt când omul nu e creştin ortodox. Şi prigonirea creştinilor (ortodocşi), acestea şi altele asemenea, sunt insultele faţă de Iubire.

Suferinţa? Numai suferinţa aduce bucurie!

Exact! De suferinţă avem parte că trăim în lumea asta, ca să ne mântuim. Deci mai sus spuneai că e insultă faţă de Hristos. Unde-i insulta? Te contrazici pe tine însuţi. Suferinţa şi jertfa TREBUIE să fie pentru creştini, cum a TREBUIT să fie pentru Hristos, ca să ne mântuiască. Poftim suferinţa. Fără suferinţă, NIMENI, NICIODATĂ nu se poate mântui. Ţi-am mai spus: "nu poţi să învii cu Hristos, dacă nu te răstigneşti cu Hristos."

Serios? Ba invers. Diavolul îţi dă toate bucuriile, toate cele materiale. Când l-a ispitit pe Hristos ce-i spune? De pe vârful piscului de munte, îi arată diavolul la Hristos toate neamurile şi toată lumea şi tot confortul şi desfătarea şi luxul, frumuseţile lumii, ce privelişte minunată şi preafrumoasă, îi arăta diavolul lui Hristos şi îi spune: acestea toate ţi le voi da Ţie, dacă te închini mie.

Deci e exact invers ce ai spus.
Suferinţa o urăşte diavolul, căci nu îl mai poate ţine legat pe om de cele materiale, trecătoare şi căzute, ca să-i piardă sufletul.
Adevărata lume este când materia stă în nematerie, în duh, şi nemateria stă cu materia, cu trupul, şi se văd una pe alta, se înţeleg, se ascultă, se întregesc, ca şi cum era în Rai, Adam, înainte de cădere.
Odată omul căzut, numai suferinţa îi mai poate aduce mântuirea. Şi cum va fi iar, după înviere. "în spini şi pălămidă şi sudoarea frunţii îţi vei câştiga pâinea", spune Dumnezeu la Adam, când îl alungă din Rai. Ce spune Hristos? "Eu sunt Pâinea Vieţii". Poftim! Poţi vedea? E calea! "calea strâmtă şi îngustă şi grea, care duce la viaţă", spune la Matei.

Vrăjmaşul cunoaşte Biblia pe de rost, toată, o crede şi se cutremură, spune Scriptura. Doar că nu o împlineşte. Iar care vor să o împlinească, el se luptă cât de bine poate el, să îi piardă pe aceia, să nu mai împlinească Biblia.

Exact asta faci faci şi tu, Vasilescule. Te pierde diavolul. Fiindcă nu poţi reţine decât versete scurte, şi pierzi esenţialul. Te pierzi (te pierde) în aparent.

Când a spus Pavel acele cuvinte, care le-ai dat tu citate, cu "bucuria"? Când a suferit. Mult de tot a suferit. Şi când el spunea celorlalţi, să se bucure, nu cred că el se bucura. Sau nu bucuria care o visezi tu. Bucuria diavolească, luciferică, a egoismului. Căci uite ce spune Pavel:

II Corinteni 11, 9: în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi să nu vă fiu povară.
II Corinteni 11, 12-14: Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.

II Corinteni 11, 20: Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, răbdaţi.

II Corinteni 11, 23-28: În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
27 În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine.
28 Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.

Poftim! Suferinţă! Să-ţi intre bine în cap asta, frăţior iubit. Când intră asta, acceptarea suferinţei, pentru binele celuilalt, iasă dracu, care vrea egoism, pasiune, binele tău nu al celuilalt, iar binele tău devine "bine" aparent, căci adevăratul bine, e binele de comuniune, e binele din Biserică.
Tu crezi că versetele care le-ai pus, cu bucuria, denotă aşa o stare efervescentă ? Bucuria ta, e un fel de Coca-Cola, agitată bine, şi deschizi sticla apoi, te umpli de suc pe haine şi pe mâini, şi devi lipicios. Mamă, ce bucurie, nu?
Doar avem coca-cola, trebuie să fie bucurie, nu?
Doamne fereşte !
Suferinţa adevărată şi bucuria adevărată, a lui Hristos, a lui Pavel, a martirilor, a sfinţilor, este cea care aduce adevărata bucurie, bucuria în Domnul, cum spune Pavel.
Adevărata bucurie, vorbeşti foarte greu despre ea. Orice cuvinte de ai arăta frumuseţea, sunt neputincioase. Cuvintele, sunt tipice materiei. Sunt... grele... Sunt incomplete. Orice cuvinte să definească indefinitul, o vor face "ca din topor". Oricât de ascuţit şi înalat ai vorbi, despre bucurie, despre iubire, despre virtuţi, vei eşua lamentabil.

Bucuria adevărată, venită din suferinţă, gustul bucuriei, atunci când tu nu ai, ca celălalt să aibe, e fără cuvinte, nu poate fi vorbită, frumuseţea şi simţirea ei se trăieşte, se simte, se pipăie. Jertfa cea fără de sânge, e omului pentru semenul său, aceea e adevărata bucurie... Of, aş mai scrie aşa de mult...
Ştiţi ce e adevărata bucurie? Atunci când îţi dedici timpul tău, orice ai face, îl dedici, lui Dumnezeu. Să-ţi "pierzi timpul pentru Dumnezeu": "cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi." (Matei 10, 39) Când mănânci, să citeşti ceva, carte sau să citeşti pe laptop, ceva ce e legat de Dumnezeu. Tot timpul. Timpul e cea mai de preţ comoară materială pe care o are omenirea căzută. "ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi." (I Corinteni 10, 31) Deci cu această cea mai de preţ comoară, timpul, omul are numai două opţiuni, de la naştere până la moarte: să se mântuiască sau nu.

Afirm şi închei, cu dragoste vă spun: să vă fie clar la toţi, clar ca apa de izvor: FĂRĂ SUFERINŢĂ, NU EXISTĂ MÂNTUIRE. AMIN!

Iertare, nu vream să mă impun în cuvinte, vreau să mărturisesc Adevărul, cu A mare. Să vă vorbesc măcar despre simţirea adevărată, pe care şi eu o simt foarte rar şi după care alerg cu bucurie.

Crezi in invierea mortilor, la venirea Domnului Iisus, pentru a mosteni viata vesnica? Sau, crezi in teoria sufletului nemuritor, care spune ca cel mort (fara trup, dar constient si plin de simtiri - la fel ca ingerii) se duce la Domnul ("la loc cu verdeata" - in unele interpretari)?

Ce reprezinta pentru tine fagaduintele Domnului Iisus (revenirea Sa, invierea mortilor si mostenirea vietii vesnice)? Reprezinta singura nadejde sau sunt fagaduinte de umplutura (nu sunt necesare - oricum cei morti ajung la Domnul, trimisi de biserica)?

Aceleasi AZS-isme repetate ad infinitum. E clar ca azeseul este stultocratia perfecta. Cum poate cineva, capabil de logica, sa nu inteleaga cat de incoerenta e teoria anihilationista, e peste puterile mele de intelegere.
D-le Vasilescu, toate religiile lumii, de la samanism la iudaism, sustin si chiar demonstreaza existenta si imortalitatea sufletului. Toate. Cu exceptia voastra si a martorilor lui Ebola, din turnul de hartie al lui Russell.

Emilian, cuvantul "crestin" ESTE scris in Biblie.

Prefer Igor, mulţumesc pentru înţelegere.

Aşa e. În două locuri. Mulţumesc şi iertare.

Recomand însă a fi înţeleasă idea mântuitoare a mesajului, per ansamblu.

"Diabolismul stă în detalii", spune Denis de Rougemont. Nu e sfânt, dar d.p.d.v. lumesc, analizând puternic, spune bine.