|
Arghezi, Inganare
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=3][COLOR=black]Ziua-nfloreste-albastra in noaptea din fereastra. Zabranicul perdelei trasare-ncet si rece Si, frageda, lumina in sanul noptii trece. Intregul cer se-aseaza la geamuri ca o glastra Mai treaz in cuibul lumii cu stelele-am durat Si-am priveghiat cu ele pana-n apusul lor. Ma simt mai tanar parca si parca mai curat, Ca timpul curge in jgheabul veciei mai sonor. ........................................... Cand mi-a murit nadejdea si cand a inviat? [/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE] |
Aud o bătaie în ușa de lemn
Și stau și ascult iar cum bate Din suflet, în taină, primesc un îndemn Bătaia din ușă îți este un semn Există dreptate! Ascult nemișcat cum bate mereu Cu sunet ușor și duios Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu" Nici mare creștin, nici mare ateu Trăind de prisos De ce bate iar, de ce nu am pace Mă-ntreb zbuciumat și nervos Iar inima-mi spune: acum te întoarce Să-ți cureți păcatul ce-n viața ta zace Sărman păcătos. Rânjește cu silă tot răul din mine Aș vrea să deschid Dar cum am las niște patimi meschine Și idolii dragi cu figuri feminine Mi-e greu să decid. Privesc în prezent, privesc în trecut Cum toate s-au dus, cum toate au fost Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut Mă doare orice clipă ce-n viață am pierdut Trăind fără rost. |
Citat:
? |
Citat:
Cu sunet ușor și duios Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu" Nici mare creștin, nici mare ateu Trăind de prisos" Minunata poezie Mihai. Felicitari. N-am stiut ca ai si acest har! |
Citat:
Nu stiu daca am mai postat-o pe forum... Daca da, imi cer iertare. Vizita Ea spuse: - Te caută un domn. - Pe mine? Eu nu cunosc decât Oameni sărmani, Cu suflet chinuit… - Salut, Moșnege. Am venit ! - Vă rog să mă iertați… Pe cine căutați, Că sunt oleacă încurcat ?! - Nu mă cunoști ? Glumești! - Nu, chiar nu știu! Poftiți, intrați… Și să scuzați Deranjul… Am multe cărți ce stau pe jos… Cu… ce vă pot fi de folos ? - Ei, hai, Moșnege… Serios… Tu chiar nu te prefaci? Trecutului n-ai ce să-i faci… Iar eu Sunt cel ce-am fost mereu : ORGOLIUL tău. De-o vreme M-ai făcut uitat. N-am mai băut N-am mai mâncat… Și sor’mea VANITATEA, Se plângea… Că te-ai cam dat la fund!... Așa Nu se mai poate! Pe cuvânt!... Hrănește-ne, bătrâne, zi ceva! Un banc, o glumă, o „pastilă” O bârfă, o înjurătură, O teorie justă de școlit Cu aer dur și plictisit!… Tu n-ai egal în lumea ta! Fii mândru că ești CINEVA!... Deștept, citit, documentat In lumea asta de… doi lei… Ai "stofă", "ștaif" și știi ce vrei!!! Altul ca tine, greu găsești! Ia zi, acuma ce citești? Ce-i asta ? "Sfinți Părinți", "Psaltirea"?... Bătrâne, ți-ai ratat menirea ! Ești jalnic. Ce-ai pățit?… Nu-mi spune ca te-ai pocăit!... Dacă știam, ți-aduceam flori… Si-ți dedicam și aforisme… Ce altceva poți să-mi oferi Afară de icoane și catisme?... - Nimic!… Ce-a fost a fost… Filozofie fără rost… Aș vrea să cred că m-am schimbat! Pe filozofi… i-am cam lăsat; Nu mă mai cert, nu mai combat… Iar de-njurat, e inutil, e și păcat!... Eu… nu mai sunt cel care-am fost… Un biet moșneag umil și prost, Trăind din mila Domnului… - Ce spui!?! Bravo, bătrâne! Așa mai zic și eu: Mândrie pân’ la Dumnezeu !!… Ești deja sfânt, nu cel ce-ai fost!… Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post? Bătrâna intervine: - Ce-i moșnege ? Mi s-a părut Că te aud vorbind. - Vorbind? Așa? Am ațipit… Și tocmai ce-am primit Pe cineva… Un camarad apropiat; Era flămând și însetat, Chiar trist mi s-a părut… - Om bun, era? - Nu prea! Dar pretindea Că fără el, N-aș exista!... - Și ce-ai făcut? Cum ai scăpat? - Nimic. Tu m-ai salvat!... Nu doar acum, ci-atunci, cândva Când ai zâmbit și ai spus „DA!” În fața Sfântului Altar… Nu meritam… Știam. Dar Dumnezeu a vrut așa… Mi-ai dat copii și viața ta Și te-ai băgat sub Crucea mea Luând povara cea mai grea… http://www.poezie.ro/index.php/personals/82801/Vizita |
Mulțumesc pentru aprecieri, nu știu în ce măsură le mai merit. Am găsit poemul într-un dosar foarte vechi despre care uitasem cu desăvârșire și face parte din "urmele" lirice ale altor vremuri, din secolul și mileniul trecut. Textul este datat: 11 noiembrie 1991. Îmi vine să zâmbesc acum, la decenii distanță, când citesc cât de patetic și "terminat" mă imaginam pe-atunci! Nu cred că am deschis atunci ușa aceea fiindcă știu ce ani au urmat și câte păcate am mai adunat.
|
|
Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el și apără-l! El este al tău cu blândețea lui de miel și cu răbdarea lui de taur cu omenia lui de floare de zăpadă ce se vede pe geam, Doamne, pe fereastră și pe libertate! Doamne! poporul meu nu se spală de mine! Eu nu mă spăl de poporul meu! Dacă-mi vine alt miros decât mirosul lui, mă spăl pe mâini numai de propriile mele mâini și mă las legat de boarea de zăpadă a poporului meu. Mărul se poate spăla numai de măr, de pomul mărului nu! De pom nu! Apără, Doamne, poporul român și nu te spăla de el! Pe maica mea care m-a născut pe mine am dăruit-o poporului român. Dăruiește-ți, Doamne, pe maica Ta, care te-a născut pe Tine, poporului român! (Nichita Stănescu, Eu nu mă spăl de poporul meu) „Limba română este patria mea” „A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.” „Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” (Nichita Stănescu) Cel mai frumos catren, de-as fi in stare sa-l scriu vreodata, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși” – Din dragoste pentru Nichita (inregistrare TV cu Nichita Stanescu) “Poezia este inca singura avutie pe care omul o are inca nejefuita (…) Un conținut minunat, tainic si revelat atrage după sine o formă minunată si revelată. (…) Am fost un foarte mare iubitor de icoane romanesti pe sticla …” Nichita Stanescu - interviu https://www.youtube.com/watch?v=_otbOyH55gc Nichita Stănescu Ce bine că esti E o întâmplare a fiintei mele si atunci fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi timpla de stele, până când lumea mea prelunga si în nesfirsire se face coloana sau altceva mult mai inalt si mult mai curând. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se, doua culori ce nu s-au văzut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pământ, una foarte de sus, aproape rupta în infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt. |
A, da, pe 31 martie era ziua de naștere a lui Nichita...
|
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi.
La loc de pășune, acolo m'a sălășluit, la apa odihnei m'a hrănit, sufletul mi l-a întors la sineși. El m'a călăuzit pe cărările dreptății de dragul numelui Său. Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești; toiagul Tău și varga Ta, acestea m'au mângâiat. Masă ai pregătit înainte-mi, de față cu cei ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu, iar paharul Tău mă'mbată de parc'ar fi prea tare. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele și voi locui în casa Domnului întru lungime de zile. (Psalmul 22, versiunea Anania) *** Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. (Psalm 23 versiunea Cornilescu) |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 02:51:39. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.