Ce sa inteleaga marii traitori crestini ca nu te poti duce sa discuti cu unii pe care-i numesti eretici sau papistasi.

Ca in lumea de astazi trebuie sa avem tovarasi de drum, nu inamici in transee. Ca nu se angaja nimeni alaturi de noi in anumite demersuri daca le ziceam ba ereticilor si papistasilor care o sa ardeti in fundul iadului va rugam sa semnati pentru protejarea familiei crestine din care voi si asa nu faceti parte...anateme la toata lumea.

Oamenii stiu una si buna. Ei apara igortodoxia. E trist !

Si chiar cand credeam ca nu se poate mai rau, am citit ce scrie unul pe fb :

"Suntem orbi, chiar nu vedem ca s-a ajuns pana condamnarea ortodocșilor cu conștiință dogmatică trează. Le vine rau oamenilor la Sfanta Liturghie in biserica, e din cauza caldurii vor spune unii.. ! Dar asta ce mai este , AM GASIT BOLUL DE ANAFURA MICEGAIT ATAT DE RAU INCAT S-Au SPERIAT SI CANTARETUL SI FATA DE LA PANAGAR CARE L-AU VAZUT SI L-AU ASCUNS REPEDE SA NU MAI VADA SI ALTII ..., iar anafura pe care am luat-o in duminca urmatare acasa s-a mucegait a doua zi, pana acum de ce nu s-a mucegait niciodata, iar painea pe care o o face mama in casa tine si 1 saptamana fara sa aiba pic de mucegai. Ne-a facut masonul - patriahul din Cipru , fundamentalsiti, extremisti. Pai ce semn mai mare ne putea da Hristos despre Sinod? "

Apocalipsa, nori de lacuste, trambite ! :71:

Da, îi numim "biserică" şi "creştini", pe eretici, dar adăugăm -biserică risipitoare-, și -creștini risipitori-, precum fiul ce a plecat cu averea tatălui, era numit risipitor și Hristos spune: cine nu adună cu Mine, risipește !
Și ei ne consideră pe noi eretici și de aici începe dialogul dogmatic. Ei rebotează pe un ortodox, care trece la ei și altele.

Dacă titanii, stâlpii, Sfinţii Părinţi, Sfinţii cei mari, i-au nimit eretici, anatematizaţi şi cu alte denumiri, noi ce facem? În Duhul Sfânt, în dragoste, evităm acest cuvânt decât în cazuri de extremă urgență, asemenea Părinților, la nepocăința și neîndreptarea lor, altfel dacă evităm totalmente numirea de eretic, pe care eretic oricum trebuie să-l iubim, călcăm în picioare pe Duhul Sfânt, care a vorbit prin acei mari coloşi Sfinţi. Dacă nu vrei să-i numeşti eretici şi fii blestemului, cum aspru numește Scriptura şi anatematizaţi pe nici unul, da, de acord, e cu dragoste. Dar nu-i numeşti nici "biserică" şi nici "creştini", decât cu adaosul risipitori, sau pierduți, precum oaia pierdută sau drahma pierdută, deci creştini rătăciţi, sau risipitori, unde intră toți, asta în acrivia dogmatică, dar plină de dragoste, iar în exprimările oficiale, îi numim doar eterodocși.
Nu laşi doar simplu "biserică" sau doar simplu "creştini", că ei se bucură și chiar se cred pe cărarea cea bună, strâmtă și îngustă, cred ei că le recunoaştem vreun har şi vreo parte a Bisericii celei Una. Da, sunt biserică și sunt creștini, dar au rătăcit, îi așteptăm să-și vină în fire, precum fiul risipitor.

Altfel, ei, în veacul cel de veci, nu îşi vor mai recunoaşte vreo vină din ereziile lor, mai ales latinii din apus, de la care-au plecat toate, şi tot protestantismul din latini a plecat, ei, scumpii de ei, au o mândrie ca nimeni alții.

Şi în plus n-are treabă familia cu ereziile. Familia există datorită Bisericii. Dacă Biserica cade-n erezie, s-a dus şi familia de râpă.
Ai văzut ce-a spus episcopul eretic al Romei, Francisc, despre homosexuali, în avion? "Cine sunt eu să-i judec pe homosexuali?"
Dar se poate aşa ceva? Ăsta-i pogorământ? Cică aşa vrea el să-i atragă în Biserică şi aşa-i vindecă el !
Ajungem ca și anglicanii? Hirotonim preoți femei, ba chiar homosexuali și lesbiene? Iată de ce îi numim pe ceilalți ce vor să se numească creștini, le spunem creștini rătăciți sau risipitori, sau pierduți, că sunt oi pierdute.
Vai şi-amar de capul lui, acel autonumit "sfânt" părinte. Probabil în curând spune: "Cine sunt eu să-i judec pe pedofili ?"
Pe incestuoşi, pe adulteri, pe desfrânaţi, pe preadesfrânaţi? Pe tâlhari şi pe ucigaşi? Oare-i judecă sau le vrea binele, începând practic de la asumarea păcatului lor.
Şi dacă ei spun: "păi papa nu ne judecă, deci ne acceptă cu păcatul nostru". Ei aşa, nu-şi mai asumă câ sunt bolnavi, nu mai vor vindecare, nu mai vor pe Hristos, nu mai vor familie, fac familii stricate, şi de acolo, tot tăvălugul înspre iad !

Deci primele hotărâri ale Cretei au produs teamă, dar apoi s-a remediat și Sinodul de la Creta e plăcut Domnului și mântuitor.

Asta e opinia și părerea mea oficială, pe care o susțin și o mărturisesc.

Amin!
*
Mai Igor, regret ca nu ai gustat poanta... Pai nu de tine era vorba in povestea mea, ci de amaratii care vor ajunge atat de eretizati incat vor crede ca adevarurile tale incontestabile sunt erezii. Pe ei ii ironizam si ii deplangeam, nu pe tine. Istoria lumii asteia care e in vizibila si grabita ratacire, smintire.
Vroiam sa arat decaderea lumii (mai ales dupa sinodul asta...), concomitent cu ridicarea ta. Iar tu, in loc sa te bucuri de asa veste buna, imi raspunzi ca unui ticalos...
Doamne, da-i lui Igor, pe langa onestitate, si un strop din darul recunostintei!

Mai Igor mai, asa cum noi stim ca ei ne considera eretici, la fel stiu si ei parerea noastra. Nu e neaparat sa le reamintesti de fiecare data cand vine vorba despre ei sau de fiecare data cand discuti cu ei. Ca altfel nu poti sa discuti nimic. Sunt situatii in care trebuie sa spui ca-s eretici si situatii in care taci, ca nu ajuta pe nimeni cu nimic. Pierzi si tu pierd si ei.

Eu zic ca daca in loc sa-i faci mereu eretici ai spune cate o rugaciune in 99,99% din cazuri ti-ar prinde mai bine si tie, le-ar prinde si lor mai bine ca ar vedea un model de crestin. Nu mai spun ca s-ar bucura si Domnul ca ai inteles in sfarsit ca sa fii crestin inseamna sa te schimbi tu in primul rand in bine, nu sa arati tot timpul cu degetul oamenii rai. :)

Ioane... frate... ţi-am răspuns ca unui prieten. În ochii mei, acolo-n grotă, am văzut biruinţa ereziei, acei oameni, trăind erezia, care veneau şi citeau pe pereţi Mărturisirea Ortodoxă, Vie şi Sănătoasă a Credinţei şi o batjocoreau numind-o erezie... şi m-am temut pentru Biserică...

Nu-mi pasă dacă sunt elogiat sau blamat, eu ştiu că sunt în Adevăr, în Biserică, ştiu că ce s-a petrecut în Creta, primele hotărâri, înainte de modificare, n-au fost ortodoxe, ci un început de cădere şi m-am temut pentru Biserică...

Şi cât port viaţă-n piept, voi face tot ce se poate, nădăjduiesc, şi tot ce-i plăcut lui Hristos, nădăjduiesc, pentru Biserica Sa, fie eu din postura de creştin, care-i o taină veşnică, pe care nimeni niciodată n-o v-a descoperi deplină vreodată şi mereu mă uimesc de ea, sau alte posturi dacă va avea Domnul nevoie de mine, altundeva.

Cu aceste lucruri atât de mari... atât de mari... eu nu pot glumi...

Iar tu, Iuliu, greşeşti. Iar gogonele :) noi nu trebuie să ne supărăm dacă ei ne numesc pe noi eretici. N-au decât. Dar noi, pentru paza şi mântuirea Bisericii, avem datoria, în păstorirea sănătoasă spre Împărăţia Cerurilor, a turmei, să-i numim eretici. Ori dacă nu-i numim eretici, atunci nici "biserică" şi "creştini" să nu-i numim.

Iar cu rugăciunea, n-ai de unde ştii, cât, când, cum, unde mă rog... Roagă-te şi tu, precum ceri să fie.

Atât de simplu.

Sper să mă înţelegeţi şi să mă iertaţi.

Doamne ajută !

Igor s-a retras la grota. Ce pacat...
Sper ca i-ai facut poze cand a iesit. Mi-a promis sefu ca imi da zece mii de euro daca il prind din profil. Facem jumi-juma, ok?

P.S. Ai vazut cum ii straluceau ochii, la intrarea in grota, de lumina biruintei? A sfasiat erezia, nu alta! Memorabil, tipu'....

Până la urmă s-a lămurit problema cu citatul? L-ai găsit în ediția de la Egumenița? Că eu l-am găsit. E drept, pe net, în format pdf, aici. La pagina 26, cum a spus Iuliu.
Aș fi curios cum este tradus același pasaj în ediția PG, citată de tine.

Pai nu auzi ca in cartea de hartie nu exista ? Au bagat masonii un citat pe net ca sa se poata folosi ecumenistii de el.

Sf. Marcu nu ar fi zis niciodata asa ceva si chiar daca ar fi zis i-ar fi afuristit in aceeasi fraza. Ca asa e ortodox. Cum spui biserica catolica imediat trebuie sa-ti scuipi in san si sa-l stuchesti intre ochi pe interlocutor. :71:

Interesant e că acest mincinos, Emilian Remus Botoş, pune problema în aşa fel încât să nu admită nicio probă contra minciunii lui.

Dacă eu am cartea de hârtie în mână şi în ea, evident, la pagina respectivă, scrie ce scrie, cum îi poţi dovedi asta mincinosului ?

Păi nu poţi, decât dacă faci o poză, sau o scanare, şi o postezi. Dar mincinosul a decretat deja că asemenea mijloace nu sunt valabile, că pot fi măsluite de conspiraţionişti.