Ce intelegi prin "i se intampla ceva"? Daca faci referire la boli, saracie etc asta nu inseamna nicidecum ca Dumnezeu l-a parasit.
Pavel era bolnav , si spune ca de 3 ori i-a cerut Domnului sa indeparteze tepusul si Domnul nu a voit ci a zis "Puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita".

exact asa cum zici, MariS
NP nu fac distinctia intre mantuirea obiectiva facuta de Hristos pentru toti si mantuirea subiectiva.
ei confunda momentul convertirii cu mantuirea adica cu unirea cu Hristos si devenirea noastra drept madulare ale Trupului al carui cap e Hristos.

in ortodoxie, noi intelegem mantuirea, in sens dinamic, e un drum lung de parcurs impreuna cu Hristos.
convertirea ( hotararea de a nu te mai abate din drum) e doar primul pas al drumului.

ei exact asta fac: zic hop inainte de a sari parleazul, spun ca au ajuns la capatul drumului inainte de a-l parcurge.
au facut primul pas(convertirea) si afirma ca sunt deja mantuiti doar prin credinta.
In BO, la unirea cu Hristos nu se ajunge decat prin HAR (sf. taine), CREDINTA SI FAPTELE CREDINTEI.
asta asa pe scurt de tot.

Adica care erau cu cei credinciosi dar nu erau credinciosi. Un exemplu ar fi Iuda, care era cu apostolii , se identifica cu ei numai ca scopul lui era altul.
Sau un alt exemplu ar fi cei care merg duminica la biserica si in timpul saptamanii traiesc in pacat.

Antihristul nu crede deloc in Hristos, nici macar la inceput. Ai un argument ca sa sustii aceasta afirmatie?
Daca un om cade inselat de satana atunci inseamna ceea ce spune pilda semanatorului:
"Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum."

Intelegi?Un om care zice ca e credincios dar care e inselat de satana se identifica cu samanta cazuta langa drum, adica acel om nu era credincios.
Un om afirma ca e mantuit deoarece se increde in promisiunea lui Dumnezeu care spune ca oricine crede in Hristos e mantuit. Mantuirea e prin credinta. Si nu zici hop pana nu ai sarit parleazul ca nu tu il sari, nu poti, Hristos e cel ce te trece parleazul(Ca sa folosesc expresia ta).

Pai daca eu ma incred in Hristos m-am predat sau nu Lui? Tu vorbesti dand de inteles ca azi pot fi cu Hristos maine nu poimaine iar si tot asa. Asta nu e credinta. Un om care se increde in Hristos e un om care asculta de El.
Dumnezeu imi garanteaza ca voi dori pana la sfarsitul vietii sa stau langa El.
Eu te intreb altfel, de ce n-ar mai dori cineva sa stea langa El?As vrea sa imi raspunzi daca poti.

Repet, un om care se increde in Hristos s-a predat Lui ca altfel inseamna ca nu se increde in El.
Faptul ca afirm ca sunt mantuit nu inseamna ca sunt vrednic de mantuire si ca sunt cu motz, ci inseamna ca m-am increzut in promisiunea lui Hristos care afirma ca oricine crede in El e mantuit. Siguranta mea e Hristos.
Inca o data repet, faptul ca ma consider mantuit nu inseamna ca las garda jos, din contra, inseamna ca lupt. Pavel scrie f frumos in Efeseni cap 6 cand ne indeamna sa luptam impotriva celui rau. A fi mantuit nu inseamna a nu mai lupta cum gresit inteleg unii.

Repet ce i-am zis si lui MariS, parleazul nu-l sari tu, ci Hristos l-a sarit pentru tine. Tu nu poti sa il sari niciodata.
Ti-am spus ca tu faci niste confuzii mari intre mantuire si sfintire. Sfintirea dureaza toata viata credinciosului insa mantuirea e un dar de la Dumnezeu pe care il primesti prin credinta.

Hristos a vindecat firea omeneasca prin nasterea, moartea, invierea si inaltarea Sa. Ca omul sa treca in cele vesnice cu o fire vindecata, trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos. Asa isi va insusi vindecarea adusa de Hristos.

Argumentul e chiar citatul din 1 Ioan 2:19
Argumentul meu este chiar Iuda. Iuda este INSELAT de satana ca sa faca ceea
ce a facut. Ca sa fiu mai clar: Iuda credea ca ceea ce face el e bine pentru
Iisus, el nu vroia sa-l vanda ci vroia ca batranii sinedriului sa-L recunoasca
si ei ca Mesia. Desigur, gandul acesta a venit de la diavol, asta e clar, dar el
nu stia acest lucru. Asa va fi si cu antihristul, el la inceput crede in Hristos,
adica vreau sa spun ca lui i se pare ca e credincios. Insa numai Hristos e cel
ce poate face diferenta intre o credinta autentica si una neautentica. Iuda era
sigur ca are o credinta autentica, dar Hristos stia ca nu e autentica. Noi,
oamenii, suntem subiectivi cand vine vorba de credinta noastra, suntem
convinsi ca e autentica, desi ea ar putea sa nu fie. Doar Hristos poate fi
obiectiv in evaluarea credintei noastre. Iar ca antihristul iese dintre noi o
spune chiar versetul de mai sus, desigur nu la modul specific, dar mi se
pare foarte credibil tocmai pentru ca ii va fi mai usor sa ne insele.

Nu, nu cred ca Dumnezeu garanteaza asa ceva pentru simplul motiv
ca El respecta libertatea omului. Dumnezeu garanteaza numai ca va
avea grija de mantuirea mea daca fac toata VOIA SA. Nu i-a garantat
nici lui Lucifer care era ingerul cel mai apropiat de Dumnezeu. Unul
dintre raspunsurile la ultima intrebare e cel dat chiar de Lucifer. Iata
un inger care a stat langa Dumnezeu, si totusi la un moment dat s-a
departat de El. Sunt diverse motive care te pot determina la un moment
dat sa te departezi de Dumnezeu: curiozitatea, egoismul, mandria,
plictiseala, autonomia, fronda, etc. Sigur, imi puteti reprosa ca cele
enumerate nu sunt conforme cu o credinta autentica. Sunt de acord
cu acest lucru, dar omul poate fi usor indus in eroare si sa creda ca,
de fapt, el are o credinta autentica. Asa a fost indus in eroare Iuda,
pentru ca el s-a sinucis cand si-a dat seama ca a facut o imensa eroare
de evaluare. Daca ar fi dorit de la inceput vinderea lui Iisus ar fi trebuit
sa se bucure de reusita, nu sa cada in disperare si sa nu mai vada nici
o solutie decat sinuciderea. De asta e bine sa fim rezervati atunci cand
ne autoevaluam ca nu stim daca picam pe aceasi evaluare ca si Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da, ai dreptate delia, e o diferenta de viziune foarte importanta, cel
putin pentru noi. Desi am vazut ca ei fac diferenta intre mantuire si
sfintire, ultima se deruleaza si la ei pe toata durata vietii, totusi la
mantuire mi se pare ca evaluarea este subiectiva. A afirma inainte
de Judecata ca sunt deja mantuit cred ca e o imprudenta. Daca ar
afirma Hristos acest lucru atunci as fi de acord. Sau daca ar garanta
cineva nestramutarea vointei mele in a face doar voia Domnului,
atunci ar fi altceva, dar si atunci as considera ca e mai bine sa ma
smeresc chiar si pentru motivul de nu provoca mandria sa sape la
mantuirea mea. Starea de asteptare a mantuirii e mai buna decat
starea ca as fi deja mantuit. Te mobilizeaza mai bine, te face sa
ramai treaz, sa lucrezi cu mai multa tenacitate la mantuirea ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mai redau inca o data versetul in cauza:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Ioan firma f clar ca acei antihristi nu au fost dintre credinciosi. Erau impreuna cu ei dar nu erau dintre ei.

Aici ai pus punctul pe "i" cum se spune. Una e sa mi se para ca sunt credincios si una e sa fiu credincios. Eu cand vorbesc de credinta ma refer la o credinta autentica.
Daca citesti antent in Evanghelii ai sa vezi ca Iuda il numeste pe Hristos "Invatatorule" dar nu "Doamne" ceea ce denota faptul ca pt Iuda Hristos era doar un invatator si nu Domnul.


Un credincios autentic stie ca e credincios, 1 Ioan contine multe teste care te ajuta sa vezi daca esti credincios sau nu.
Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni cap 13 f clar urmatorul lucru:
"Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici."

Vezi?Pavel afirma clar ca putem vedea daca suntem in credinta.

Nu facem comparatie cu satana, noi vorbim de oameni nu de ingeri.
Ai dreptate, acele lucruri nu sunt conforme cu o credinta autentica. Omul cand se increde in Hristos incepe schimbarea in viata lui. Nu se schimba brusc, insa mintea lui va fi cu totul alta(metanoia).
Omul credincios poate avea caderi dar asta nu inseamna ca Dumnezeu il paraseste si-l lasa de izbeliste. Tu daca ai un copil il lasi sa faca ce vrea? Daca vrea sa se apuce de droguri il lasi? Ii respecti "liberul arbitru"? Sau fiind copilul tau il educi si ii arati ce e rau si ce e bine?Daca tu ca om stii sa ai grija de copii tai si nu ii lasi sa faca ce vor, ce te face sa crezi ca Dumnezeu ar face-o? Crezi ca esti un parinte mai bun decat e Dumnezeu?
Tu trebuie sa intelegi un lucru, ca cei care sunt credinciosi sunt copii lui Dumnezeu si El se ingrijeste de ei asa cum un tata are grija de copii lui.


Tocmai de aceea Pavel spune sa ne cercetam si sa vedem daca suntem in credinta. Lucrul acesta se poate verifica. Daca eu ca si crestin nu observ schimbare in mine, daca nu am sensibilitate fata de pacat, daca nu iubesc pe frati, daca nu citesc Cuvantul, daca nu ma rog etc inseamna ca e f posibil sa nu fiu credincios.
Ti-aas sugera sa citesti 1 Ioan eu iti dau niste versete care prezinte niste teste ale credintei:

"Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.
Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El."

"Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "

"Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. "

Toate exemplele sunt din 1 Ioan.

Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

Cred ca intelegem diferit termenul de MANTUIT. In BO prin mantuit se intelege
trecerea de la moarte la VIATA, adica trecerea de la viata aceasta marcata de
moarte, viata efemera si trecatoare, la Viata cea vesnica, Raiul sau Imparatia
Lui Dumnezeu. Si noi spunem ca acest lucru nu se intampla in timpul vietii unui
om pentru ca atunci el ar trebui sa traiasca vesnic. Dumneavoastra spuneti ca
sunteti mantuit dar acceptati ca o sa muriti. Sper sa nu gresesc. Sa ma corectati
daca gresesc. Iar daca sunteti muritor inseamna, dupa viziunea BO, ca inca nu
sunteti mantuit. Daca totusi sustineti ca sunteti mantuit atunci aveti o alta
viziune asupra acestui statut de mantuit. E cumva acela ca sunteti "indreptatit"
sa credeti ca veti avea viata vesnica? Sau care e acel statut la dvs?

Iar testele pe care mi le-ati exemplificat pentru edificarea unei credinte adevarate
sunt de acord ca sunt valabile cu conditia sa le trec nu doar la momentul prezent
ci pana cand inchid ochii. Eu pot sa am acum o credinta foarte corecta si totusi
sa cad la un moment dat. Dvs sustineti ca daca un om trece acele teste el sigur
nu mai poate cadea? La noi in ortodoxie s-au vazut si cazuri de calugari foarte
inaintati in sfintenie si care au cazut inselati de satana prin asa numitele ispite
de-a dreapta. Ispitele de-a dreapta le numim acele ispite care te provoaca sa te
crezi deja mantuit. Patericul are multe pilde de acest fel.
Oricate teste am face tot nu putem scapa de subiectivism in aprecierea noastra
si atunci preferam sa lasam in seama lui Hristos marea si finala evaluare. Dar
noi speram ca ne vom mantui si chiar trebuie sa speram acest lucru. Nadejdea
este o virtute care trebuie pastrata impreuna cu credinta si iubirea pana cand
trecem la cele vesnice.
Har, smerenie si jertfa de sine.