Pana sa-l judece Dumnezeu, a fost judecat de catre noi pe parcursul a 7 pagini intregi.

Mie doar mi-a parut rau, in rest stie Dumnezeu ce are de facut!

Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu VOIE LIBERA...asta o vedem de la facerea lumii, cand omul a ales sa ASCULTE DE DIAVOL mai mult decat de D-zeu care i-a dat o porunca mica: "sa nu mananci..."
Deci, fiecare e liber sa faca ce vrea...viata de pe pamant este a SEMANATULUI, cea de dincolo este de SECERAT. Ceea ce ai semanat, aceea vei secera..."iata am pus in fata ta apa si focul..., viata si moartea-zice Domnul- alege viata si vei fi viu."


Iisus si-a ales 12 Apostoli. Toti au fost alaturi de El si L-au auzit vorbind...L-au vazut facand minuni ... deci L-au recunoscut ca fiind Fiul lui D-zeu :"Tu esti Hristosul...a zis Petru".
Cu toate aceste sa nu uitam ca : Petru s-a lepadat de 3 ori, Toma s-a indoit de invierea Lui, iar IUDA Iscarioteanul s-a spanzurat...
Intreb eu acum: Este vreo diferenta intre calugarul sau "preotii intorsi la Domnul" si IUDA ISCARIOTEANUL ?
Nici una. toti ajund unde a ajuns Iuda.

Asadar, daca Iuda care a fost langa Domnul s-a lepadat dandu-si sufletul in mainile satanei, CE VA MIRA LEPADAREA UNOR PERSOANE CARE NU L-AU CUNOSCUT PE DUMNEZEU si si-au dat sufletele in mainile satanei....

http://www.youtube.com/watch?v=qJehEtHPL2s

Dumnezeu să-i îndrume pașii. Nu e târziu pentru întoarcere. Dramele vieții sau ale familiei nu trebuie să fie motive pentru cineva să aleagă calea monahismului. E un fapt simplu: nici măcar la spovedanie nu încerci să-ți găsești justificări pentru păcatele și faptele tale prin alții. Ești singurul și numai singurul responsabil pentru ce faci și la fel, la Iisus Hristos te duci singur.

Ce-ar fi dacă nefericiții în dragostea pentru o femeie ar alege calea mănăstirii?

Iisus Hristos nu e alternativa noastră la răutățile vieții, la necazurile pe care le avem, la viața de păcat până la urmă. Mântuitorul este Calea, Adevărul și Viața. Nu este o altă viață, o altă soluție la viața dusă departe de Hristos (o falsă și diavolească interpretare). Mântuitorul este însăși Viața și mergând pe calea Sa înseamnă să trăim ÎNTRU Hristos, nu cu El (ca o persoană distinctă de noi sau să ne aducem aminte când și când de El). Când vom înțelege cu toții că Adevărul, Calea și Viața sunt Hristos și nu un alt adevăr, o altă cale sau o altă viață, vom ajunge la deplinătatea comuniunii întru Hristos.

Dumnezeu să ne aibe în pază și pe acel fost monah să-l lumineze fiindcă și suferința nu cred că i-a fost mică! Dar ce nu se poate întru Hristos?

La paginile 2,3 şi 4 se poate vedea demonstraţia făcută de kesarion_breb şi de danyel că această înregistrare este un fals ordinar, o suită perpetuă de minciuni care nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea. Nu cred că este cazul să vă mai bateţi capul cu acest fals mizerabil şi care este demonstrat ca atare în paginile 2,3,4 de dezbatere a acestui subiect.

Regretabil că se pot întâmpla asemenea lucruri la cei care se pretind a fi creștini.

Pentru cei ce se pretind crestini nu e nimic regretabil; isi vad de ratacirea lor fara scrupule.
Insa ramane de vazut cat de fals e falsul respectiv. Ca oameni subiectivi care tinem cu ai nostri, strigam imediat si invariabil : "Fals! Ce uameni, dom´le!...:42:". Premisa de la care pornim, aceeasi ca intotdeauna: Cei care nu-s ca noi sunt automat obsedati de noi si de a ne face sa devenim ca ei, fie si prin falsuri de acest gen. Uitam ca unii oameni au si ei viata lor particulara si au si alte preocupari afara de pescuitul drept-credinciosilor. Exista mult mai multe de facut in lumea aceasta, serios... Sper ca totusi orizontul nostru e mai larg de atat...

Tocmai ca pescuitul dreptcresinciosilor este ocupatie specific sectara, si care a aparut doar de cateva sute de ani incoace. a fost si este principala activitate a lor. S-au ivit vreo 2 pescari la inceput si apoi au pescuit si au pescuit si i-au facut si pe cei prinsi pescari.

Multumim de compliment. Asa este, pescuirea oamenilor este o activitate specific „sectara”.
Sectarii protestanti si catolici se ocupa destul de bine de ea.
Este unul din domeniile in care ortodocsii ar trebui sa depuna ceva mai mult efort.

A aparut de cateva sute de ani incoace. Cam de 20 de sute.

A doua ca importanta. Prima este inchinarea.

Cei doi pescari au fost Apostolul Petru si Apostolul Andrei.
Au pescuit si au pescuit si i-au facut si pe cei prinsi pescari.

Asa a ajuns crestinismul pana la noi.
Ii multumim lui Domnuzeu pentru robii Lui care au fost ascultatori si au pescuit mereu de 2000 de ani incoace!

În cazul nostru al ortodocşilor, nu prea avem ce să dezbatem la acest subiect.
În momentul în care respectivul primeşte tunderea la monahism, în timpul ritualului i se spune de către cel care îi face tunderea:
"Bună cale ţi-ai ales. Numai de o vei putea duce până la capăt"
Sunt călugări care cad. Unii cad în păcate grave chiar şi pentru oameni din lume, alţii părăsesc mănăstirea, iar alţii părăsesc mănăstirea şi aderă şi la secte pe deasupra cum e cazul respectivului (dacă e adevărată înregistrarea), pentru că nu mai au de ce să se agaţe în lume odată plecaţi din mănăstire, nu au surse de venit, uneori nici familie, nici experienţă de muncă, sau pur şi simplu pentru a atrage atenţia asupra lor.
Asta este, monahii de genul acesta au existat tot timpul. Oricum păcatul de a părăsi mănăstirea este foarte grav.
Nu degeaba îi atrăgea în permanenţă atenţia sfântul Pavel lui Timotei, să lupte pănă la capăt (nu să se considere mântuit cum spun sectarii) :

1 Timotei 6.12 "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
2 Tim. 2. 3-4 "Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. 4.NICI UN OSTAŞ NU SE INCURCĂ CU TREBURILE VIETII CA SA FIE PE PLAC CELUI CARE STRÂNGE OASTE"
2 Tim.2.22 " Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata."
1 Cor. 7. 29. Si aceasta v-o spun, fratilor: Ca vremea s-a scurtat de acum, asa incat si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea.
30. Si cei ce plang sa fie ca si cum n-ar plange; si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani;
31. Si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece.