În prealabil postat de Mihnea Dragomir
(Post 287603)
Împărtășirea în stare căzută, adică având păcate de moarte, este sacrilegiu în forma cea mai gravă. La rândul său, sacrilegiul este cea mai gravă încălcare posibilă a poruncii 1, aspru pedepsită încă din vremea Vechiului Testament, când Chivotul Legii era cu adevărat un simbol. Cu atât mai mult este valabil acest lucru azi, când Dumnezeu este substanțial prezent pe Sfânta Masă.
Oamenii calificați, adică cei cărora Dumnezeu le-a dat cheile împărăției și puterea de a lega și dezlega, zic că protestanții nu au preoție validă. Prin urmare, Dumnezeu zice că protestanții nu au putere validă. Orice încercare de a-L despărți pe Dumnezeu de Biserica Sa nu vine de la El.
Preoția imprimă un semn indelebil (=de neșters) asupra sufletului ("Tu ești preot în veac"). Fiind o realitate supranaturală, adică spirituală, preoția se transmite pe cale supranaturală, adică în urma unei Taine administrate de Biserică, nefiind suficientă simpla dorință a cuiva de a fi preot. Cel care administrează această Taină este capul Bisericii, adică episcopul, și numai el.
Botezul protestant este valid, deoarece, spre deosebire de hirotonire, cel care adminsitrează botezul este oricare creștin, în baza unei altfel de preoții, numită preoția de obște sau împărătească. Prin urmare, dacă folosesc formula treimică și au această intenție, pastorii protestanți, care din punct de vedere catolic sunt laici, au facultatea de a boteza.
Dimpotrivă, în cazul Sfintei Euharistii, laicii nu au facultatea de a sluji Sfânta Prefacere, prin urmare un pastor (laic protestant), poate avea intenția cea mai fierbinte, poate rosti Sfânta Formulă folosind exact cuvintele lui Isus: rezultatul va fi tot pâine și vin, prefacerea nu va avea loc.
|