În prealabil postat de Traditie1 (Post 297166)

La noi este o combinație de mârlănie (necinste) și prostie (lipsă de cunoștințe) care ne ține pe loc. Comunismul ne-a învățat să mințim și să furăm și ne-a îndobitocit.

Contează foarte mult mediul în care individul își desfășoară existența.

Peisajul arhitectural are mare importanță pentru că insuflă indivizilor o viziune asupra vieții abrutizată sau dimpotrivă, elevată. Românii au fost băgați de comuniști în orașe de blocuri lipsite de personalitate, ceea ce a dus la pierderea identității, a principiilor de viață, la alienare.

Ungurii, cehii, polonezii au beneficiat de orașe cu arhitectură veche, medievală, renascentistă, baroc sau neoclasică și acest mediu de trai împreună cu conștiința istoriei lor culturale i-au făcut să nu se animalizeze prea rău așa cum au pățit rușii, bulgarii și cel mai rău - românii, unde orașele comuniste au fost construite cu cea mai mare lipsă de preocupare pentru nevoile individului (adică fără spații suficiente între blocuri, fără verdeață și fără preocupări estetice).

Este o relație directă între aspectul arhitectural al orașelor și satelor și nivelul de civilizație al populației (cinste, hărnicie, pricepere) de aceea în Ardeal (unde orașele și uneori și satele sunt un muzeu de arhitectură veche) oamenii sunt mai la locul lor decât în rest.


Dar e drept că și fără comunism noi sufeream de balcanism sau orientalism, de boala lucrului prost făcut (mai puțin de necinste) care într-adevăr poate proveni din Ortodoxie, fiindcă Ortodoxia nu-ți cere să excelezi în treburile lumești.

Ce ar ajuta ca să ne mai dregem situația ar fi ca românii să circule mai mult în străinătate, să vadă cum trăiesc oamenii în țările din vest, cum arată clădirile, străzile, să vadă curățenia, politețea și celelalte lucruri bune (amenințate din păcate de imigranții din lumea a treia) și astfel să aducă și în România bunele deprinderi și experiența de acolo.