În vremurile acelea ateist comuniste prin care mi-am trecut tinereţea unele din poeziile lui A.P.se citeau pe sub masă la fel ca şi Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni necenzurat) sau Alvin Toffler Erau guri de oxigen pentru noi ...de ce nu încercaţi să înţelegeţi aceasta!

Am spus oare că poezia lui Păunescu este creştină?
Nici nu aş îndrăzni să îl raportez pe acest poet la credinţă chiar dacă are şi poezii care vorbesc despre religie, Dumnezeu şi biserică.

Am citat aceste versuri deoarece le-am simţit gingaşe pentru un tată şi mai ales unul de talia lui A.P

Nu mai scriu pe acest topic.Nu pentru că m-ar fi supărat cineva.Vă iubesc prea mult ca să mă supăr.

Îmi place Păunescu şi basta! Are sau nu valoare ca şi poet timpul îl
va judeca.

P S. Mă bucur că starea sănătăţii dumisale s-a mai îmbunătăţit.Poate Dumnezeu îi mai dă răgaz să îşi plângă păcatele!

Nu cred ca de ura este vorba. Suntem crestini de atata amar de ani, putem vorbi despre multe alte pacate, dar nu de ura.

Asa cum bine ai formulat, putem vorbi doar separat despre poetul si omul Adrian Paunescu. Insa, fiecare cu constiinta sa. Ca nimic nu poate fi mai aspru judecator decat propria constiinta.

Ps: nu-mi place ideea copiata de a-si lua ramas bun; prea ... ca-n filmele indiene, mai de folos i-ar fi, in situatia in care se afla, o recunoastere publica a foloaselor obtinute de pe urma comportamentului sau cameleonic.
Nu se stie niciodata, insa pocainta nu doar curata, ci si reinnoieste sufletul ingreunat de pacate.

Uite că nu mă ţin de cuvânt! Când am spus ură m-am gândit la faptul că renegăm trecutul pentru că ne-a adus suferinţă, ,poate de aceia nu putem să ne rupem de el ca de un cordon ombilical care până la urmă ne va sufoca în propriile noaste păcatre(mă refer la noi ca neam).
Şi nenorocit adică mult prea încercat de vremuri!

Am sa continui cu citeva vorbe , citeva pareri nutrind acelasi sentiment de absoluta nebeligeranta cu vreun frate ci doar incercind sa delimitez un model de marturisire crestina . Deci :
Cred ca este imposibil pt. un ortodox induhovnicit sa aibe sufletul dihotomizat , adica in sufletul lui sa existe doua locuri cu doua masuri diferite, pt. lucruri diferite . Nu putem sa acceptam ceea ce este a lui D.zeu , asa-zis cu bucurie ca si ceea ce nu este a lui D.zeu sau de la D.zeu sau pt. D.zeu, cu aceiasi bucurie . Nu putem avea 2 ocale de masura pt. suflet , gindire si intreaga noastra existenta ! Daca am avea asa ceva atunci aproape obligatoriu ne-am numi intr-un anume fel !
D.zeu este taria noastra, este mintea noastra, este ritmul respiratiei noastre , este cadenta inimii noastre , este bucuria sufletului nostru , este repejumea mintii , este izbavirea stramosilor , este lauda patriarhilor si dulceata calugarilor (adica a omului induhovnicit si imbunatatit)... parca asa spune acatistul Mintuitorului, nu !?!? El este totul pt. noi; prin el viem, prin el ne bucuram, pt. el traim si muncim , lui ne inchinam si pe el il iubim ... cu tota taria, cu toata puterea , cu tot cugetul , cu toata inima !
Si asemenea cazul fiind , sufletul avindu-l ocupat cu dumnezeirea, cum mai bagam cu aceiasi masura admirativa in unul si acelasi suflet pe cei care sunt luptatori impotriva lui de o viata intreaga ? Au nu se stie ce este ideologia socialist-comunista si cine sunt adeptii ei , mai ales cei in care abia mai pilpiie putin viata dar tot nu vor sa se pocaiasca ? Sau credeti cum ca Paunescu ar fi in situatia necunostintei de D.zeu... sa nu fi auzit oare de EL ?
Cum putem iubi sau hai sa zicem , sa apreciem admirativ , un luptator impotriva lui D.zeu la fel cu sfintii!?!? Sau ne pacalim pe noi spunind ca de, pe sfinti ii iubim ,,calumea" nu asa, dar de, si pe acesti ilustrii creatori de ,,frumos" (ati auzit cumva ca alesii lui D.zeu ar fi creatori de ,,urit" ? sau se poate aprecia la fel de bine si frumosul celor de D.zeu creatori precum si la fel de ,,frumosul" antidumnezeilor ?) ii iubim altcumva, dar tot frumos !
Nu inteleg cum poate intra in acelasi suflet aceste 2 masuri ale frumosului ! Sau nu mai stim ce este frumosul adevarat ?
Da, poeziile lui Paunescu au ceva in ele , dar ma lasa cu totul rece/indiferent cind ii stiu lupta si directia ei ... se naruie tot acest ,,ceva" pe care fals ti le indoapa in minte de la inceput . Nu il urasc, doamne fereste, nu ma deranjeaza, nu-mi atrage sufletul si nici inima nu mi-o atinge ! Sfintii lui D.zeu , chiar daca nu au scris proza si versuri memorabile ma robesc din prima ! Intelegeti ca orice, dar orice, nu este de la D.zeu , cu D.zeu si pt. D.zeu nu are valoare de luat in seama, ci doar de ,,consumabile" ? Nu oare cumva ar trebui sa il apreciem , ca sa nu zic iubi, si pe tovarasul Ceausesc care ati vazut cite a facut pt. noi poporul sau iubit ? Ne-a dat sandale in picioare, ne-a dat cite un apartament, ne-a dat un loc de munca , unora si cite o masina,locuri la facultate pt. copii, aproape totul, adica mai putin pe D.zeu pe care exact invers, ni l-a furat ... ! Fata de nenorocirea care este in ziua de astazi am risca sa il consideram si pe Ceausescu , ca si pe Paunesc dealtfel, un erou sau un creator si fauritor lluminos de frumos si bunastare ! Pai daca suntem in imina cu biserica lui Hristos si in minte cu antiortodocsii mascati atunci credinta noastra este f. aproape de tip serghianist . Adica nici nu banuim ca deja am schimbat inchinatorul !

Pt. mine, asememenea savanti si literati , straini sau si mai rau , luptatori impotriva lui Hristos ma lasa rece chiar daca vorbele lor ar putea sa-mi dea o falsa stare de bine . Iata ca iar ne lovim de indemnul lui Hristos :

,,OAMENII SE JUDECA DUPA FAPTE (nu uita sora draga!) SI NU DUPA VORBE (sau versuri, in cazul nostru) CA DIN VORBE TOTI SUNTEM ,,DEOSEBITI" DAR DIN FAPTE NICI PE DEPARTE (dupa parerea mea, cazul Paunescu)!
Pe mine unul ma atrag, ma impresioneaza si imi da o stare deosebita de bine sfintii lui D.zeu ... si atit , restul face parte din lumea larga numita ,,lume".
Exista nenumarate exemple , alaturi chiar de Vleriu Gafencu dar nu numai, de savanti, patrioti ,literati , tenicieni, militari , magistrati, tarani simplii si muncitori care atrag si marcheaza gindirea si simtul frumosului , al eticului, al esteticului, al moralului si al credintei nestramutate in D.zeu . Nu neaparat mintea da valoarea sufletului ci taria lui nestramutata intru Hristos !
Cine l-a simtit pe D.zeu o data nu mai poate fi impresionat de cele dinafara lui (a se vedea viata cel putin a parintilor imbunatatit contemporani) !
Orice facem , simtim, vedem, auzim , pipaim si gindim se raporteaza obligatoriu la D.zeu, tine de EL si prin EL . Daca nu facem asa riscam sa fim inafara lui fara a prinde chiar de veste ! Ori asta inseamna MOARTE !

Sunt doar parerile mele , pt care desigur pot fi criticat oricit de vehement . Accept toate acestea !

Chiar in Biblie avem numeroase exemple de lupta cu Dumnezeu, incepind cu izgonirea lui Adam neascultatorul(insa la fel de iubit de Dumnezeu chiar si dupa izgonire), citeodata directa ca in cazul lui Iacov cu "para de foc", dilemele si dubiile lui Iov a lui David si altele de care nu mi-aduc aminte.

In vremurile moderne exemplul lui Stalin care oricit de singeros a fost chiar cu poporul si credinta ortodoxa, Dumnezeu tot l-a iubit, l-a adus la putere si l-a tinut sanatos pentru a cistiga lupta planetara impotriva fiarei dezlantuite din Vest.
La fel si cu Paunescu, oricit de evidente ar fi aparentele unei lupte impotriva lui Dumnezeu, sufletul lui Adrian a continuat sa creasca catre Dumnezeu si chiar si acum dinsul are printre comentariile si recomandarile cele mai pertinente si umane-crestine din media.

poem
 

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

poem
 

Daca tu ai disparea...
~
Daca tu ai disparea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
As pleca nebun pe mare,
~
Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele,
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele,
~
Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalion:
Hai, si umbla Galatee.
~
Daca tu ai disparea,
Fi-ti-ar moartea numai viata,
Dulcea mea, amara mea,
As pleca în tari de gheata,
~
Sa te fac din turturi reci,
Sa te-mbrac în promoroaca,
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa-ti placa.
~
De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frângeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri,
~
Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu;
Unde este casa mea?
O mansarda-n purgatoriu.
~
Daca tu ai disparea
Si din râsu-mi si din plânsu-mi
Te-as gasi în sinea mea,
Te-as zidi din mine însumi.
~
Adrian Paunescu

Autocritica este un semn bun!
Felicitari!

Astă noapte inuma poetului s-a oprit.A fost resuscitat iar acum este ţinut în viaţă de aparate.
Încercaţi să nu mai fiţi aşa caustici dragii mei.

"Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,/Eu însumi sunt mai omenos în toate/Dă-mi Doamne viaţă încă nişte ani / Şi ţării mele minimă drptate"