Modul cum ai pus problema, seducator dealtfel, mi-a amintit de modul cum lucra parintele psihanalizei. Pe care il admir, dealtfel, pentru unele lucruri deosebit de bune (despre care nu se cuvine sa vorbim aici, pe de alta parte).

Am inteles, deci spui ca eu am sugerat un fel de pasuire din partea lui Dumnezeu pentru infractor? Eu vreau sa zic ca exista posibilitatea, si asa ar trebui sa fie, ca infractorul sa fie iertat de tot. Gandeste-te la criminalul de pe cruce din stanga crucii lui Iisus. El nu mai avea timp sa-si indrepte omorurile.

Nu, Ilie, nu ma refer la pasuire. Ziceam ca pur si simplu asa lucra Freud, pentru a elibera pe pacientii lui de supra-chinuri morale. (Se pare ca ei chiar aveau un mod foarte rigid si tzapanos de a se biciui-persecuta sufleteste, pietisti cu totul dealtfel...)

Sigur ca infractorul are posibilitatea de a obtine iertarea. Aceasta se face pur si simplu prin cainta, urmata de o vietuire bineplacuta Domnului. Noi, in Biserica, numim aceasta metanoia sau, pe romaneste, pocainta. Adica o viata de dragoste!....:) Plina de bucurii ale credintei in Hristos Domnul.

Prea simplist vezi lucrurile.
Problema este mai complexa.

Frumoasa poveste. :)

In ortodoxie este spovedania - martusirea, in urma careia se primeste iertarea de pacate si canonul asociat acestei iertari.
Iertarea poate sa vina dupa efectuarea canonului sau sa o preaceada.
Se pot tine multe dezbate despre cum e mai corect, in practica iertarea precede canonul.
Atunci la ce mai e bun canonul? Pentru a evita caderea in acelasi pacat sau altele asemanatoare (daca se poate sa nu fie nici un pacat cu atat mai bine).

Cizmarul din poveste a primit un canon teribil, canon care insa a fost mai mult decat un simplu canon, sau o "pedeapsa" pentru pacat (cum ar percepe gresit unii), a fost chiar un mod de viata, menit a-l duce pe om la mantuire.

Deci omul a pacatuit grava (in poveste ia viata unui om fara apare) si ce primeste in schimb? Pe langa iertarea si o cale spre mantuire (desi unii ar putea veadea doar jumatate goala si ar zice ca e pedeapsa).

Deci ca sa revenim, iertarea nu exclude suferinta ulterioara, nu neaparat ca efect direct al pacatului in cauza, dar si ca o cale spre mantuire, de evitare a altor pacate similare si nu doar.

Da si nu.

Sunt oameni pacatosi care din cauza ca si-au sfidat de prea multe ori constiinta, au pierdut-o.

Dimpotriva, sfintenia se remarc tocmai printr-o sensibilitate exacerbata a constiintei, cel aflat pe drumul sfinteniei poate sa sufere chiar si din amintirea unor pacate minore savarsite cu mult timp in urma.

Deci acesti oameni care au "ceva" pe constiinta s-ar putea sa fie mult mai curati sufleteste deca majoritatea care desi sunt oameni decenti (adica nu din categoria enuntata initial) nu isi fac prea multe probleme de constiinta.

Daca nu ma insel, Filocalia chiar recomanda ca omul sa caute sa dobandeasca acesta sensibilitate sufleteasca, la inceput mai "trupeste", prin aducerea aminte de pacate si mustare cu gandul, ca mai apoi prin aceasta nevointa spre pocainta sa faca loc harului lui Dumnezeu care sa duca lucrarea pocaintei la alt nivel duhovnicesc, superior.

Deci am intuit corect. Daca era altfel, cum au mai sugerat altii inainte, ceva nu ar fi fost in regula, nu se potrivea cu putinul pe care-l stiu eu despre crestinism.

Practic, poti sa duci o viata de criminal si totusi sa castigi mantuirea. Asta e fabulos.

Atunci te intreb si pe tine dece neaparat aceasta sensibilitate trebuie neaparat sa fie legata de ceva supranatural ? Nu exista simplu doar regrete sau pareri de rau, indreptari voluntare sau involuntare ale omului fara ajutorul lui Dumnezeu ?

Doar daca pui pocainta autentica intre cele doua.

Problema este ca pe masura ce te adancesti in "viata de criminal" sansale ca sa dobandesti acea pocainta scad considerabil.

Uneori, un chin teribil poate fi un ajutor in acest sens, dar nu neaparat - unul dintre talharii rastigniti langa Hristos, nu s-a abtinut sa-si dea in petec nici atunci.

Ba da, exista, ca doar Dumnezeu a pus constiinta in om, dar constiinta e un lucru delicat, fara Dumnezeu functioneaza slab si capricios.

De fapt cu cat esti mai departe de Dumnezeu, cu atat mai functioneaza mai prost spre deloc.
Cu cat te apropii, ea isi intra in drepturi, este mai ferma, categorica si pune omul pe drumul cel bun.

Atunci inseamna ca suntem niste roboti programati. Tu spui ca ceea ce ni se pare noua un gand bun, de fapt de la Dumnezeu vine, care a implantat in noi un generator de ganduri bune. Bun. Cred ca mai spui ca fara sa crezi in Dumnezeu acel generator nu functioneaza.

Ceva nu se leaga.

Ori a implantat un generator (suflet sa zicem) care functioneaza singur in orice conditii
ori nu a implantat nimic si totul vine de la El prin credinta

Alege

Absolut corect.

Relativ corect: aici e cu discutie.

Nu are merit. Nu exista merit decat din colaborarea omului cu Dumnezeu. Poti sa ai cele mai minunate ganduri si chiar fapte. Daca nu ai credinta, nu ai merit, iar fara merit nu ai mantuire.
Cine ne-a spus noua asta ? Dumnezeu. "Cine nu aduna cu Mine, risipeste".