ancah,surprinzator ca ti-ai amintit ca tu ai specificat cele amintite de mine...N-am spus ca nu cred in existenta diavolului,bine-nteles ca eu cred ca exista,dar nu cred in puterea lui mai mult decat in puterea care l-a creeat ,de fapt si pe el si tot ceea ce este pe pamant si-n cer.Refuz sa-i dau atata sens si satisfactie ca ar cuprinde intreg universul cu...cu ce?,ce are el atat de valoros si demn de luat in seama,ce putere are acesta ...daca Dumnezeu nu i-ar da-o?Deci,chiar daca suntem pacatosi si neputinciosi,vreau sa cred ca Dumnezeu este cel sub protectia careia se afla intreg pamantul,si diavolul doar o unealta prin care se incearca si se perfectioneaza caracterul si scopul nostru pentru desavarsire,nicidecum un conducator si dominator de popoare.Nu-mi place,efectiv,sa-i conferim atata sens pe care nici nu-l are si nici nu-l merita.El nu conduce nimic,el nu are o imparatie si o materie creeata de el insusi,el este un produs al Domnului care a decazut si s-a instrainat de lumina care i-a fost data ,initial.El nu are puterea unu Creeator,si nu poate stapani,el doar incearca sa-si alimenteze intunericul cu slabiciuni iremediabile,dar nu cu tot felul de nimicuri pe care le aduc crestinii la rangul de "pacate foarte grave".
Crede-ma,sotul meu a citit o biblioteca de carti religioase,aproape de fiecare data cand se ducea la plimbare cumpara o carte si le-a aprofundat si le-a cercetat,le-a simtit si cuprins cu mintea si cu sufletul...iar acum crede ca si mine,mult mai realist si mai onest,pentru ca viata si spiritualitatea,din pacate se dovedesc a fi mult mai vaste decat anumite pareri constranse de "necunoscut" si atat de controversate fata de realitatea launtrica si cotidiana a societatii.
Multi dintre crestini marturisesc ca lumea este stapanita de diavol...dar nu fac nimic in acest sens,sa o salveze cumva...a!,da,se roaga!dar cu ce folos cand sufletul le ramane ancorat in defaimari si judecati nemiloase la adresa semenilor,ce folos cand nu vad pe cel infometat si-si aduna averi nemasurate pe pamant?,ce folos ca urasc cu atata patima pe cei care nu le impartasesc credinta,sau conceptiile proprii despre aceasta...Nu,ei doar se roaga pentru ei,pentru ca sa le fie bine ,nu doar pe pamant ci si in cer.Eu cred ca mai frumos este sa crezi din dorinta de a merge la Domnul,de a-i vedea maretia,decat pentru a merge in rai...in raiul promisiunilor.Doamne iartama,si iertati-ma si voi,dar am trait printre multi...multi oameni credinciosi(in opinia lor),multi oameni cu straie de ingeri pamanteni dar cu atata prostie in fiinta lor,cu atata rautate si dezgust,cu atata fatarnicie si materialism,cu atata patima si minciuna in vorba si gesturile lor,cu atata nepasare in faptele lor ...incat mi s-a facut lehamite de teorii si iar teorii aruncate-n vant de credinciosi fara vre-un temei real in sufletu lor,sau cu un temei presupus dar ireal.De aceia am inceput sa cred mai mult in spiritul liber al omului,al calitatilor si defectelor pamantene.
Uite,acum cateva zile a venit la mine doi calugari,cunostinte,de altfel,unul era monah iar celalalt ieromonah(preot),si frati dupa sange.I-am primit cu caldura,i-am ospatat si i-am facut sa se simta cat mai bine in casa la mine,dar...dupa ce au plecat a doua zi,s-au dus la biserica si au spus pe-acolo,tot felul de tampenii invetntate sau pur si simplu concepute eronat,despre mine si familia mea,au mai spus si;"eu m-am dus acolo cu ispititul si proasta ne-a dat drumul la usa!".Nici macar nu stiu ce vrea sa spuna parintele care-l cunosc de zece ani,si fratele sau,nici nu ma intereseaza,si data viitoare am sa-i dau la fel drumul la usa ca si cum nu sa-ntamplat nimic,fiindca am suferit si-am trecut atat de multe lucruri in viata,prin sita mintii incat nu are rost sa le pun la suflet.Totdeauna am auzit acestea din partea acestui calugar,dar niciodata nu i-am spus nimic si mereu l-am primit in casa cu aceiasi caldura.Este practic problema lui(mai mult despre unul dintre ei este vorba),si stiu ca nu poate sa conceapa mai mult...si mi-e mila de haina care cu mandrie o poarta si considera ca este normal sa se poarte asa.Multi din tagma lui se poarta si gandeste la fel,nu avem ce le face...nici macar ei nu sunt vinovati,parintii lor i-au educat mai slab si conducerea monahala se ocupa de personalitatea lor in egala masura.
|