Ei, uite, in sfarsit, o vorba ce mi se pare inteleapta pe acest topic - trebuie sa stim cum sa ne raportam la Dumnezeu si la ceilalti - pe Dumnezeu sa Il iubim ca pe Dumnezeu, pe sot ca pe un sot, nu ca pe Dumnezeu, pe copil ca pe un copil, nu ca pe un dumnezeu... cred ca asta se leaga si de "pazirea sarbatorilor".
Dumnezeu trebuie sa fie in centrul vietii noastre, nu eul propriu, mama, tata, copilul... si, in felul acesta, toate ni se vor adauga noua. Eu una imi doresc sa am copii, la vremea cuvenita, dar mi s-ar parea absurd si nefiresc sa fac din aceasta dorinta a mea centrul de gravitatie al vietii mele. Pana la urma, copiii nu sunt un scop in sine, ci un mijloc.

P.S. Cand am citit DD, am crezut ca e vorba despre Dan Diaconescu, prima data... nu te supara, dar e bine sa scriem intreg numele lui Dumnezeu. Nu e politicos nici sa prescurtam numele unei persoane, ex. Ctin in loc de Constantin, cand facem referire la el, daramite in acest caz...

Imi cer scuze pt prescurtare ...

Nu am spus ca copilul era un Dumnezeu pt mine, insa imi doream foarte mult din adolescenta sa fiu mamica sa am un copil sa il cresc frumos si sa stiu ca am creeat si eu ceva pur pe lumea asta. Pentru mine fetita asta e ... ceea ce am avut eu mai pur si mai frumos.

Paulici, eu nu stiu cum este, ca nu am copii inca, dar daca vei citi povestea lui Iov, cum ti-am spus pe alt topic, vei intelege sensul cuvintelor: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat". Adica... nu tu ai creat acel copil, ci Dumnezeu, care randuieste fiecarui om toate lucrurile bune si de folos. Asa a vrut Dumnezeu.

Si eu mi-am pierdut de curand bunica - stiu ca nu se compara lucrurile -, dar si eu imi faceam reprosuri, gandindu-ma ca daca as fi insistat sa mearga la medic, ca ea nu voia, daca as fi avut grija de ea mai multa, daca mi-as fi dat seama, daca, daca... as fi putut sa ii prelungesc viata. Nu depinde de noi, asta am inteles-o cand am citit primul rand din acatistul pentru cei adormiti:

Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului...

Dumnezeu sa te aline pentru pierderea copilului tau si sa te intareasca!

intelege randurile mele in profunzimea lor nu la suprafata ... am creeat ... pt ca am contribuit si eu ... normal ca doar binecuvantata de Dumnezeu aceasta fetita ... pt ca sunt o pacatoasa iar ea era o pura ... de aceea simteam si eu ca am facut ceva pur si perfect cum doar dand o noua viata se paote face ... dupa parerea mea.

Legat de reprosuri ... atunci nu inteleg de ce unii arunca si in asta cu noroi sa nu mai zic pietre ... reprosurile sunt firesti ... regretele apar involuntar.

rugaminte
 

rog administratorii acestui sait sa inchida acest topic.multumesc

imi pare foarte rau......si finei mele ii sa intamplat ceva asemanator......nu mai ka ea avea gemeni nu 4 copilasi......unul sa strangulat cu cordonul ombilical si a murit.....iar celalalt traieste........asta sa intamplat acum 2 saptamanii.....dar ce vrem noi sa stim este daca ii impartim va primi.....ca am inteles fiind nebotezat nu va primii ce ii va fii impartit...va rog sa imi raspundeti........va multumesc........si inca odata imi pare rau pt tine

Cel mai bine este să vă adresaţi unui preot. Explicaţi pe scurt situaţia şi cereţi sfat, iar apoi respectaţi sfatul lui.
Este de ajutor pentru fiecare dintre copiii ei, ca mama să se spovedească şi să ducă o viaţă cât mai plăcută lui Dumnezeu.
La 40 de zile se poate face un Parastas, unde să fie pomenite sufletele celor mai apropiate rude ale pruncului decedat şi se specifică apoi "cu tot neamul lor adormit". Din acestea face parte şi sufletul acelui prunc. Dacă există vreun prunc din familie care a murit botezat, cu atât mai mult nu trebuie uitat de pe listă. De asemenea nu uitaţi şi de rudele spirituale, care sunt finii şi naşii.
La fel când se împarte de pomană se spune de sufletul lui... şi a pruncului care a murit înainte de naştere, cu tot neamul lor adormit.
Dacă cineva ar spune că faceţi degeaba aceste pomeni, gândiţi-vă că orice parastas este de folos pentru cei adormiţi din familie. Nu poate fi ceva rău şi nici pierdere de timp nu este. Trebuie să nădăjduim în mila lui Dumnezeu, mai ales că moartea pruncului nu aţi dorit-o şi nu a depins de nimeni.

De ce sunteţi de părere că pruncii botezaţi ar trebui pomeniţi ? Nu este ca şi când am trece pe pomelnic numele sfinţilor ? Cred că trebuie mai degrabă să ne rugăm lor, nu pentru ei. Ei nu pot fi decât în Rai, la Ospăţul cel Veşnic.

Chiar daca sufletele acelor copilasi se afla in Rai, le sunt folositoare rugaciunile celor de aici. Pentru ca, pana la Judecata Finala, ei pot inainta in comuniunea cu Dumnezeu, pot progresa in slava dumnezeiasca.

M-am referit la pomenirea pruncilor botezaţi tocmai în sensul că ei pot ajuta mult pe cei nebotezaţi. Rugând pe Dumnezeu să-i pomenească, evidenţiem şi îi amintim că avem în familie sfinţi mijlocitori. Şi aşa cum ei au ajuns în Rai, cerem ca tot neamul lor adormit să dobândească Raiul.