pana una alta singura "dovada" ramane textul biblic.
dar ce inaltime aveau acei unriasi?
era ca Ghita Muresan, sa ca ce di Calatoriile lui Guliver?

Habar n-am...si nici nu importa....Conteaza ca AU FOST !

Eu am scris pe cealalta pagina, aveau cam 3-4 metri. Cel putin atat scrie in Biblie. Deci nu erau exagerat de mari.

Daca zicea un crestin asta, intelegeam.

unde scrie, poti fi mai exact?


multumesc

Cred ca se da in reluare :"uite cine vorbeste!"

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...in-biblie.html

Avem si o dovada palpabila: Statuile din Insula Pastelui.

Ioooaaii..Miha_anca....d'apoi tu nu stii? Statuile alea sunt de la "ghiavol", pt nu sunt crestine ....Si apoi nu scrie de ele in cartile ..... , deci jet....ca te ispiteste necuratu de vb ase...

AM GLUMIT....insa statuile moai din i-la Pastelui suntun mister inca.....aidoma piramidelor ....asta sigur daca se refuza si recunoasterea trepanatiilor pe creier facute in vechiul Egipt si a altor operatii executate muuuult mai tarziu , in epoca noastra.....cu aparatura de inalta precizie, inexistenta pe atunci.....

Goliat era un uriaş din ăla urât, din vechime, un fiu de al enachilor sau cum le ziceau lor, avea 6 coţi adică vre-o trei metri, şi cam spulbera tot ce prindea în bătălie. Avea armură din aia ce-i acopera aproape tot trupul, grosă şi rezistentă şi grea, că s-a distrat de David când l-a văzut cum a ieşit la el. David a ieşit să se lupte cu el cu o praştie şi o bâtă, un toiag, iar David era un copilandru ce păştea oile tatălui său. Avea vre-o 16 ani. Iar Goliat era un fel de căpetenie de soldaţi ce se ocupase cu instruirea în cele ale războiului de mic, şi deci era un războinic foarte iscusit, instructor de soldaţi. Când a auzit Saul ce a cerut Goliat, şi cum batjocurea pe Israel, pe toţi i-a apucat frica şi plânsul căci nimeni nu se putea pune cu un astfel de om, de groaznică arătare căci nu se putea numi om. Goliat era sigur de victorie în orice luptă cu orice om, şi a mizat cu toată oştirea sa ca la pocker, că dacă va fi el învis atunci să le fie ei robi lui Israel, şi a cerut să facă şi Israel tot aşa, trimiţând pe cine credeau ei că era în stare să se măsoare cu el. Nimeni n-a îndrăznit, toţi erau cutremuraţi, şi atunci David văzând umilinţa poporului s-a hotărât el, un copilandru, şi i-a zis regelui Saul că se va duce el să lupte în numele Domnului. Şi Saul când a văzut cine s-a încumetat, s-a întristat şi mai rău, căci David era mic de statură, şi i-a zis că să ferească Dumnezeu de o aşa absurditate ca să se lupte un ţânc, fiindcă şi el era sigur de înfrângere dacă l-ar fi lăsat pe acest copil îndrăzneţ. Iar David, atunci văzând necredinţa lui Saul l-a încurajat pe rege zicând că cică el smulgea oi din gura leilor şi urşilor ce atacau oile tatălui său... Şi atunci Saul bănuind că erau doar visele frumoase ale unui băieţandru, a acceptat şi i-a dat coif şi togă şi l-a încins pentru luptă, dar David văzând că nu poate umbla cu ele, că îl stânjeneau, le-a dat jos, şi a luat praştia lui şi 5 pietre netede şi un toiag zicând că nu cu sabia va mântui Domnul pe Israel în ziua aceea, pentru că el nu puse mâna pe sabie în viaţa lui. Şi s-a dus în râpă ...şi după dialogul acela terifiant şi distractiv pentru Goliat, au pornit unul către altul iar David, din prima a aruncat o piatră care i-a trecut prin deschiderea coifului la nivelul ochilor şi l-a pălit în frunte pe Goliat de l-a ameţit la ochi şi a căzut la pământ, iar David s-a dus la el, i-a zmuls sabia de o tonă şi i-a luat gâtul şi apoi le-a arătat taberelor capul lui Goliat.

Atunci a intrat groaza în enachi şi în cei conduşi de ei, căci Goliat era cel mai bun luptător al lor, şi s-au temut toţi uriaşii, iar David a ridicat ocara de pe Israel în ziua aceea, căci Domnul era cu el.