Nu, o lăudam. (parcă și văd acum vocile care mă vor trage la răspundere pentru cuvântul ”lăudam”:21:)

No bine....:21: Da-le pace...vorbeste gura..fara ei uneori...:21:

Pentru Sophia
 

Credincios: - Iubirea fata de cei din jur si bucuria pe care o simtim alaturi de ei este una inferioara? Trebuie sa vedem dincolo de relatiile noastre cu oamenii?

Pr. Teofil: - Nu se poate zice ca e inferioara. Fiecare lucru e la nivelul la care se gaseste omul care il realizeaza. Te poti bucura de oameni si e bine sa te bucuri, mai ales de oamenii care sunt binevoitori. Acum, nu trebuie de fiecare data sa ne facem probleme: "Am tusit, am gresit, am stranutat, e pacat!". Nu asa se traieste viata crestina, viata superioara; viata superioara se traieste in legatura cu Dumnezeu, Care e Tatal nostru. Sa ducem o viata care sa fie conforma cu ce vrea Dumnezeu si sa traim in asa fel incat sa ne stim sub binecuvantarea Lui, si asta e totul! Nu trebuie sa ne facem acum fel de fel de probleme. Sigur ca atunci cand facem un lucru pe care stim ca nu-l vrea Dumnezeu, e gresit, si, in cazul acesta, trebuie neaparat sa il parasim.

Draga Camy,raspunsul meu pentru Traditie1, nu inseamna ca sunt experta in arta iubirii.A fi expert in arta iubirii, inseamna cu totul altceva.:-) Are conotatii sexuale aceasta expresie.

Eu stiu ca tu ai avut gandul curat, dar e bine sa retii expresia pe care ai folosit-o ca sa o utilizezi in contexte favorabile.

Nu stiu cat de usor ma atasez de oameni, dar ma atrage ca un magnet iubirea si bunatatea, care exista uneori foarte bine ascunse, in fiecare om.Sunt foarte deschisa,sincera,prietenoasa,sociabila si vesela si poate de aici m-ai asemanat cu cei doi delfinasi!:11:

De acord cu Traditie si Antonia.

Ati citit Madame Bovary?

Excelenta carte.. cei care promoveaza iubirea romantica au de invatat ceva din ea.


In rest, sunt de acord cu Daniel.. iubirea romantica este o etapa in dezvoltare, la un moment dat te maturizezi si intelegi ca iubirea inseamna sa doresti mantuirea celui de alaturi, sa te rogi pentru el din tot sufletul.. etc..

Altele sunt abureli.
Or fi frumoase, dar de folos nu prea..

Nu sunt neaparat abureli. Sunt, sau pot fi, doar inceputul unei dragoste adevarate, care tine toata viata, asta si cea vesnica.
Daca nu am avea si acea indragostire, cu toate :motivele psihologice pe care le gasiti, acea atractie misterioasa, ar fi mai greu sa construim si restul.
Dar sigur, daca e numai asta.. se duce repede.

Ca sa raman in subiectul topicului: O declaratie frulmoasa de dragoste poate fi si 'te iubesc si iubirea este mai tare ca moartea' (parafrazat dupoa Cantarea Cantarilor)

Noi astazi am sarbatorit nunta de aur.. pe scurt/ 50 de luni de casatorie.

La multi ani!>:D<
Sa fiti fericiti in continuare(presupun ca sunteti)!
Dumnezeu sa va ocroteasca;).

Uite o declaratie facuta de o prietena,sotului:
 

Te iubesc pana mor si doua zile dupa.( pana se ingroapa):-)))

PS- 27 dec 2006 ? :-)...heyyy LA MULTI ANI !!!

pro dragoste
 

De parca dragostea ar impiedica sau incetini mantuirea....Sa fim seriosi...Orice exagerari frizeaza ridicolul.....Dragostea este ceva divin....fara ea nimic nu s-ar fi facut...Numai sufletele smolite de uraciune, secatuite de iluzia unei accederi(prapastie, de fapt), pot afirma ca dragostea, iubirea adusa in sublim este inutila sau nefolositoare...Acele suflete sunt "schilodite" si sincer nu cred ca Dumnezeu apreciaza asta.....:25:

Tocmai acesta este pericolul, ca indiferent de varsta si indiferent de cate ori, sa ne lasam purtati de acest sentiment, prin care nu mai suntem stapani pe noi. Citeam cu ceva timp in urma ce spun budistii: diavolul arunca o materie "sentimentala"(nu mai retin exact termenul) asupra oamenilor, de se indragostesc instantaneu; lucru cunoscut si denumit de francezi "coup de foudre".
Ma gandesc ca Dumnezeu permite acest lucru, pentru ca tinerii sa se gaseasca si sa se casatoreasca. Dar acest sentiment, de a fi indragostit, dupa o vreme dispare, pentru a fi inlocuit de iubire, care e mai durabila, cu cat trec anii.

Ca omul se simte neputincios de a face ceva impotriva sentimentului de a fi indragostit, stim; dar sa nu ne lasam in voia lui, caci ajungem sa ne conduca, pierzand cu totul ratiunea.
Daca ceea ce e normal la 20 ani... si se mai intampla si la 30, 40, 50 etc., nu demonstreaza decat un singur lucru, si anume ca omul vrea sa ramana tanar, dar lipsit de maturitate. Credeti ca e bine? Mie nu mi se pare. Dar eu vorbesc de pe pozitia celui cu mai multi ani.

Vremurile s-au schimbat... in rau: oamenii vor sa fie tineri cu orice chip, fiind tributari trupului, care ii face robi pacatului. Vedem cum oamenii isi fac operatiii estetice ca sa placa; dar varsta ramane varsta. Mi se pare totusi caraghios, ca la 50, 60, 70 ani sa te comporti ca la 20. Dar pentru a intelege acest lucru, trebui o lupta asidua cu sine insusi, nu cu altii.

Cei tineri, sa-si gaseasca partenerul de viata, dar sa nu uite, ca exista oameni, care stapanesc tehnici prin care te fac sa simti ce scrii tu aici: "vi se intampla ceva care va indeamna sa actionati lipsit de cea mai elementarea logica". Se numeste "manipulare", iar noi traim in era manipularilor.