Hawking e un biet nefericit care și-a imaginat că propriile defecte fizice sunt un semn al absenței lui Dumnezeu! E un om cu probleme psihologice mari, dar cu o inteligență remarcabilă. Personal, am tot respectul față de el, așa cum am față de orice ființă - creație a lui Dumnezeu. Hawkins a ales NU, a ales să se împotrivească Lui, iar, din acest motiv, așa precum Dumnezeu iubește, îndrăznesc și eu să cred că tânjește după acasă, el acasă fiind..., pe drum!

Ar suna mai bine "povestirea cu Iisus", nu de alta, dar sunt destui oameni care cred în verdicitatea ei, dar, mă rog...

Ce dovezi extra-românești și extra-religioase ai despre existența lui Varlaam Moțoc?

Marketing-ul ține de piață - market, promovarea unui personaj sau lucru se chema cândva pasiune, încredere, dragoste, orice altceva din ce nu mai înseamna astăzi mixul de marketing!

Nu sunt bani pentru ca, in primul rand, procentul din PIB alocat cercetarii e o gluma, comparat cu alte state europene. Lucru care o sa ne coste scump in viitor. In plus, cum ai zis tu, banii aia, putini cum sunt, se dau pe "prietenii".

Nu am zis asta. Am zis doar ca nu orice publicatie care se autointituleaza drept stiintifica chiar este. Si am mai spus ca intre publicatiile stiintifice, unele au standarde mai inalte decat altele.

Nu:)

Asta e un domeniu care e la inceput. Eu ma refeream strict la situatiile in care se ajunge la un experiment care are rezultate clare.

Pentru a folosi genul asta de dovezi iti trebuie cercetare stiintifica riguroase, iar din cate stiu eu, mai toate studiile care au aratat aure, vindecari si alte chestii de genul asta sunt departe de a fi riguroase.

In plus, si daca existenta fenomenelor de mai sus e dovedita, tot va trebui sa le conectezi cumva la ideea de divin. Pentru ca ar putea fi cat se poate de naturale si explicabile.

La fel exista si principiul antropic, care explica foarte elegant cum se poate fara divinitate.

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthropic_principle

Faptul ca nu putem explica ceva in prezent nu inseamna ca e de origine divina. Vezi mai sus exemplul cu fulgerul.

Experientele interioare si personale au o mare problema: nu pot fi observate si standardizate, de aia nu se pot folosi in stiinta.

In plus, e foarte posibil ca chestiile pe care le simti sau percepi atunci cand te angajezi in practici esoterice sa fie produsul propriului creier.

Creierul uman e departe de a fi cea mai buna unealta de a observa realitatea. De-aia experientele personale nu se pot constitui in dovezi.

De unde stii asta? Mi se pare o afirmatie cam tare, ai stat de vorba cu el si ti-a zis el? Sau a zis asta in vreun interviu?

Valoarea de adevar a unei propozitii nu se stabileste prin vot popular.

Nu am nevoie de surse extra-romanesti (desi sunt convins ca rusii au ceva, avand in vedere ca a petrecut ceva vreme pe acolo), atata timp cat am informatii care imi spun ca a fost mitropolit si ca a infiintat prima tiparnita din Moldova.

In plus, ai auzit tu sa faca minuni, care sunt povestite dupa sute de ani, dar de care contemporanii lui nu stiu nimic, ca in cazul lui Iisus?

A, si spre deosebire de Iisus, el a lasat ceva scris. De mana lui.

Biserica are o piata, si se ocupa de marketing, asta face de cand exista, si pe baza asta si supravietuieste.

De unde ai scos-o pe asta cu cercetatorii care nu se inteleg? Ai si ceva exemple? Eventual mai tarziu de 1920.

Principiul incertitudinii nu inseamna ca mecanica cuantica e incerta.

Din cate stiu eu, mecanica cuantica nu are incertitudini. Ea chiar functioneaza, asta de decenii, si se vede pe monitorul vostru asta. Interpretarile ei insa sunt variate.

Ai dreptate cu domeniul mecanicii cuantice care, totuși, nu e "chiar așa de la" început. Are un secol de existență, dar ce contează asta în evoluția de miliarde de ani ai universului. Cât despre celelalte situații așa-zis clare, nu o dată teorii acceptate ca valide au fost răsturnate de experimente noi.
Tocmai aici intervine credința! Dar la fel de adevărat e că suntem vreo câțiva (chiar și eu, uneori) care zicem că "dovada, unde e" și mai ales o dovadă științifică, dacă se poate un experiment vizibil, repetabil, riguros și dincolo de orice îndoială. În cel din urmă caz, poate că nici în știință nu ar trebui să credem dat fiind faptul că nu sunt puține acele ipoteze teoretice care au fost probate experimental ceva mai târziu de momentul elaborării lor, unele teorii (chiar teoria evoluției) nu au fost definitiv probate și încă stârnesc pasiuni și discuții printre oamenii de știință. Oricum, e bine că evoluăm, ce n-am înțeles astăzi, sigur că vom înțelege mâine sau ... niciodată (chiar și unii oameni de știință argumentează moartea termică a universului sau "ciclicitatea sa evolutiv - involutivă").
Corect, adică, ai dreptate, nici n-am pretins așa ceva, dar ar fi fost un semn de respect față de cei care cred, totuși, în Iisus Hristos. Dar, fiecare cum crede de cuviință.
Socrate a scris ceva? Și totuși, crezi în existența sa istorică! Sau nu? A, dar de ce n-ar fi credibili Platon, Xenofon (Amintiri despre Socrate) sau alți autori (culmea ironiei, creștini) față de autorii Evangheliilor? Mi-am exprimat cândva aici pe forum opinia cu privire la existența istorică a Mântuitorului, n-o să mă mai repet.
Nu o să stau să-ți explic principiul incertitudinii (trebuie să existe o bază de cunoștințe presupusă pentru aceasta)... Pe scurt, doar: principiul incertitudinii se referă la imposibilitatea practică privind determinarea poziției / impulsului particulelor cuantice, dată fiind influența "observatorului" / experimentatorului (datorită frecvenței undelor electromagnetice aplicate) tocmai asupra a ceea ce vrea să măsoare; "intervenția" sa va determina modificări asupra "măsurabilelor" (particule elementare). Deci, incertitudine = lipsă de determinare (și previziune) a fenomenelor cuantice, în opoziție cu mecanica clasică care este caracterizată de determinism (previziuni pe bază de cauză-efect).

Cât despre incertitudine, stai matale liniștit, suntem într-o mare discontinuă de incertidutidini, cu certitudini răzlețe pe ici pe colo. Nu s-a schimbat nimic din antichitate de când ni s-a spus: "Știu că nu știu nimic". E adevărat, însă, că asta nu o știu decât cei mai înțelepți dintre noi, fie ei oameni de știință, fie credincioși.
?!?!?!?!?:28:

Problema nu sint lipsa experiementelro sau rezultatelor stiintifice ci pe de-o parte faptul ca unii se incapatineaza sa nu le creada iar altii adica noi nu prea avem habar de ele fiindca nu sint popularizate decit sporadic si in prea mica masura.
Iar rezultatele sint cu grade de credibilitate diferite.
Insa toate conduc la acelasi rezultat , exista o programare -un scop si o inteligenta cosmica care s-a dovedit a fi exact Dumnezeul la care se roaga credinciosi pamintului.
Si asta deranjeaza bisercutele particulare care pretind exclusivitatea lui Dumnezeu in virtutea luptei concurentiale.

Cu certitudine: există design inteligent și acest univers este rezultatul voinței lui Dumnezeu. Dar în ce constă acel design inteligent? Nici nu mă gândesc că aș putea ști vreodată! Sau că acest design s-ar reduce la ce am descoperit noi în știință sau rezultatele "remarcabile" ale umanității? Deșertăciune a deșertăciunilor...! Nu sunt de acord că rezultatele științifice (cel puțin, până în prezent și cred că niciodată) vor putea să confirme sau să infirme existența lui Dumnezeu. Doar credința face legătura între datele / informațiile științifice și afirmă / probează existența Creatorului. Nici nu cred că știința va putea vreodată proba existența lui Dumnezeu, cum nu va putea infirma serios, onest și riguros non-existența Lui.

Nu cred că ar trebui să picăm în plasa unor scientifisme ieftine sau mai rău, scientologii și să găsim prezența sau absența lui Dumnezeu în micro / macrocosmos.

Adepții "demonstrațiilor științifice" (ordinea universală, prezența planului divin etc.) care, cică, confirmă existența lui Dumnezeu omit un adevăr elementar: dacă s-ar constata de către oamenii de știință că ordinea universală face parte dintr-o dezordine infinită, iar această ordine aparentă este parțială, limitată doar la universul cunoscut, ar demonstra cumva aceasta că Dumnezeu nu există, fiindcă noi suntem incapabili (datorită finitudinii noastre) de a găsi cauzalități divine? Demonstrarea unui haos perpetuu și universal de către oamenii de știință nu i-ar determina pe unii să migreze înspre necredință? Sau se vor trezi credincioși care să afirme răspicat că există, totuși, ordine divină (plan universal), dar nu-l pot vedea ei, necredincioșii. Despre această știință s-a spus "deșertăciunea deșertăciunilor". Știința despre Dumnezeu și actul înfăptuirii creației se numește religie / teologie. Să nu confundăm cele două demersuri total ireconciliabile (ireconciliabile fiindcă se referă la două realități distincte). Altfel spus, vorbim despre operă sau despre autor?

Știința ține de creație, de această lume circumscrisă realității noastre limitate și cu adevărat incomplete, realitatea eternă a Dumnezeirii fiindu-ne total necunoscută, poate fi perceptibilă prin Mântuitorul Iisus Hristos, El fiind Cel care ține legate încă cele două realități, fiindcă ne-a spus-o "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața". Și cunoscând Adevărul, adică pe El, vom fi acasă. Toate celelalte sunt teorii frumoase, unele bine articulate (design inteligent și ordine universală) dar care nu țin locul Adevărului. Fiindcă adevărul nu este o proprietate, o caracteristică a unor enunțuri despre realitatea înconjurătoare, pentru noi, creștinii, Adevărul este O Persoană, Una din Cele Trei ale Dumnezeirii, iată, de ce, când vorbim despre Creator și design inteligent nu putem să o facem despărțind actul creator de Creatorul însuși.

I.Calin, las-o balta cu cuantica. Daca esti interesat de cuantica du-te pe forumul physicsforums(.com) sectiunea Quantum Mechanics . Nici macar nu stii ce e principiul incertitudinii.

Mesajul tău, corelat cu postarea mea anterioară (e drept o explicație sumară), denotă ușurința ta față de orice subiect ce necesită gândire mai profundă și imposibilitatea de a citi ce se scrie cum se cuvine. Oricum, postarea nu-ți era adresată, gândirea ta ar avea nevoie de explicații pe cel puțin treizeci de pagini ce e și ce și cum cu mecanica cuantică (sunt noțiuni de cultură generală și nu-ți trebuie aptitudini în domeniu pentr a cunoaște bazele mecanici cuantice, chiar dacă ție sintagma "mecanică cuantică" îți produce fiori și te ancorează într-o stare de smerenie absolută, datorită numai ignoranței față de orice subiect discutat pe acest forum, totuși, sunt cunoștințe de clasa a XII-a în România, îți recomand călduros manualul unic din 1988).

P.S. A propos, ești capabil să emiți vreun raționament cât de cât sau intervențiile tale se reduc tot timpul la trei-patru rânduri de "interjecții raționale" ceva mai elaborate ca citatul pe care mi-am permis să-l dau acum? Cele 286 de postări ale tale la atât pot fi reduse? Oricum, nu aștept răspuns de la unul care a dovedit cu prisosință că este urmaș al primatelor..