Ce se intampla cu cei morti in credinta? Se duc singuri la Domnul (fara a astepta intoarcerea Domnului si invierea) sau vor fi inviati la revenirea Mantuitorului, vor fi rapiti la cer si vor fi totdeauna cu El?

Ti-am scris: "Tu chiar nu te-ai prins mai grasule ca eu nu am chef de cearta pe tema nemuririi sufletului? Nu-i pe 30 de topice deja?"

Iar tu ai raspuns: "Discutia nu este despre neterminatul subiect al "nemuririi sufletului".
De ce revii acum la tema ta favorita? :5:

Dar hai sa intru in hora:

- Cei adormiti in Hristos vor fi inviati la revenirea Mantuitorului si impreuna cu noi, cei vii, vor fi rapiti la cer si vor fi totdeauna cu El

Ma impresionezi in mod placut. Ma bucur ca nadejdea ta (pentru cei morti in credinta) este revenirea Mantuitorului si INVIEREA si nu crezi in teorii fanteziste (ca multi altii).

Esti primul penticostal de la care aflu o astfel de marturisire.

Pacea Domnului, grasule.
Vad ca ai fost atat de placut impresionat ca n-ai mai intrat pe forum.

Voiam doar o vorba sa-ti mai spun: privitor la Inviere, toti penticostalii pe care-i cunosc cred la fel ca mine.

Pacea Domnului, frate.
N-am mai intrat pe forum pentru ca am petrcut cateva zile, la cort, intr-un loc linistit, fara radio, tv, internet si alte celea. Am uitat de toate. Chiar si de discutiile noastre.


Daca INVIEREA, care va avea loc la revenirea Domnului, are intr-adevar o asemenea insemnatate printre crestini, inseamna ca eu m-am inselat si ma bucur pentru asta.

Totusi, o ultima intrebare: pasajele din 2 Corinteni 5:8 si Filipeni 1:22-23, tot in contextul revenirii Domnului si Invierii sunt privite? Sau, astfel de pasaje vorbesc despre o alta nadejde a comuniunii (reale-fizice) impreuna cu Domnul Iisus Hristos?

Dupa cum bine stiti, comuniunea reala - fizica cu domnul nostru Isus Cristos o avem la dispozitie in orice zi.

Asta ar fi una.

A doua ar fi ca, pentru un adevarat crestin, cea mai mare insemnatate nu trebuie in nici un caz sa o aiba Invierea.

Invierea este o parte din planul divin, un moment eshatologic, dar ceea ce ar trebui sa ocupe zi si noapte sufletul crestinului nu este asteptarea obsesiva a Invierii sau a vietii de apoi, ci dorinta de a face pe placul lui Dumnezeu si de a fi iertat pentru pacatele sale; cu alte cuvinte, reconcilierea cu Dumnezeu.

"Si astfel vom fi totdeuna cu Domnul" - spune Sfantul Apostol Pavel, incheindu-si descrierea revenirii Mantuitorului si INVIERII celor morti in credinta (1 Tesaloniceni 4:17). Credeti ca Sfantul Apostol nu stia de comuniunea reala - spirituala (nu fizica) cu Domnul, pe care "o avem la dispozitie in fiecare zi"? Totusi, el isi exprima nadejdea unei altfel de prezente in preajma Mantuitorului. Despre asta discutam.

Va intreb si pe dvs: cunoasteti o alta modalitate ca cei morti in credinta sa ajunga in prezenta Mantuitorului, in afara de revenirea Sa si INVIERE?


Mai aveti putin si desfiintati INVIEREA. Daca nu cred in revenirea Domnului, INVIERE si mostenirea vietii vesnice, ce rost are sa mai fiu iertat de pacate? Doar ca sa fac parte dintr-un partid religios?

Nadejdea revenirii Domnului, a INVIERII si mostenirea vietii vesnice (pe care nu le meritam) ma face sa-L iubesc pe Dumnezeu si sa astept cu nerabdare revenirea Mantuitorului (la fel cum astepta si Sfantul Apostol Pavel).

Cat despre INVIERE, tot Apostolul Pavel ne spune: "Caci, daca nu inviaza mortii, nici Hristos nu a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica si voi sunteti inca in pacatele voastre" (1 Corinteni 15:16-17)

Nadejdea INVIERII este adevarata manifestare a credintei in INVIEREA lui Histos. Dvs. ati inlocuit INVIEREA cu o nadejde amagitoare si sarbatorirea unei zile, despre care Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu) nu spune nimic. Apoi, ii acuzati pe altii ca nu cinstesc INVIEREA.

Da, domnule. Intrati intr-o biserica (sau ingenuncheati in odaia dumneavoastra), si spuneti: Isuse Cristoase, vino in inima mea. Spovediti-va si impartasiti-va, il veti avea pe Domnul, fizic, real, in dumneavoastra.

Iar dupa moarte, daca veti muri in stare de har, ceea ce va doresc din toata inima, veti fi in prezenta Lui.

Vedeti, aici ati atins adevaratul crux al problemei. Iertarea de pacate, reconcilierea cu Dumnezeu are o valoare intrinseca absoluta. Ea este lucrul spre care ar trebui sa tindeti, daca l-ati iubi pe Dumnezeu neconditionat. Faptul ca o vedeti ca pe un lucru inutil in sine, si doar ca pe un mijloc pentru a atinge un alt scop - invierea si viata vesnica, spune enorm de mult despre dumneavoastra si despre cat de mult a reusit secta dumneavoastra sa deformeze sensul crestinismului.

Acum incep sa-l inteleg pe domnul Dragomir care, acum cateva luni, facea remarca ca si pe musulmani ii simte mai apropiati din punct de vedre religios decat pe adventisti.

Faptul ca il iubiti pe Dumnezeu conditionat este problema dumneavoastra.

Iata ca sfintul apostol Pavel chiar stia de comuniunea reala pe care o avem la dispozitie in fiecare zi:
21. Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.
22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
23. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.

In texul de mai sus puteti vedea ca si viata si moartea inseamna Hristos pentru sfintul apostol Pavel. Si asta inseamna si pentru crestinii obisnuiti:a trai inseamna a trai cu, pentru si in Cristos, a muri inseamna a muri cu, in si pentru Cristos. Exact ca sfintul apostol Pavel asta incercam si noi: sa-l avem in toate pe Cristos astfel incit si pentru noi moartea sa fie un cistig.

Sa dea Domnul sa fim impreuna (si dvs.). Vad ca si dvs. aveti nadejdea INVIERII. Dupa moarte (care este doar un somn de o clipa) urmeaza INVIEREA.

Nu-i inteleg pe cei care cred ca au partasie cu Domnul in timpul mortii.


Sensul crestinismului este sensul dat de Dumnezeu. Voia Sa ce sfanta si plina de dragoste ne conduce catre INVIERE si mostenirea vietii vesnice. Cunoasteti dvs. un alt sens (cum ar fi preamarirea unei biserici)?


Este si normal ca dvs. si d-l Dragomir sa-i simtiti mai apropiati pe musulmani. Nici ei nu cred in revenirea Domnului Iisus Hristos si INVIEREA celor morti in credinta.


Dragostea mea pentru Dumnezeu nu este conditionata ci este motivata (de dragostea pe care EL ne-a aratat-o).

Iata ce ne spune insusi Apostolul Ioan (Apostolul iubirii) despre dragostea de Dumnezeu:
"Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu ci in faptul ca EL ne-a iubit pe noi".(1 Ioan 4:10)

"Noi Il iubim pentru ca EL ne-a iubit intai".(1 Ioan 4:19)

Se pare ca nu sunteti de acord cu Sfantul Apostol (ii sunteti superior in conceptii si iubire).