sau pentru a simti ai nevoie in primul rand de credinta, de la afirmatia "eu cred" se poate declanseaza mecanismul interior. Cum sa constientizezi starea de comuniune cu Dumnezeu din moment ce tu nu crezi?

Ca tot suntem pe topicul dedicat ateismului, hai ca postez un citat care-l defineste cel mai bine pe omul ateu, zic eu:

" Sunt un ateist, un ateist absolut. Mi-a luat mult timp pana sa pot afirma. Am fost un ateist timp de ani de zile,dar am avut impresia ca nu este demn de un intelectual sa spuna ca este ateist, deoarece aceasta presupune o cunoastere care nu exista. Cumva, era mai bine sa spuna ca este umanist sau agnostic. M-am decis intr-un final ca sunt o fiinta sentimentala, nu doar rationala. Emotional, sunt un ateist.Nu am dovada sa demonstrez ca Dumnezeu nu exista, dar am o banuiala atat de puternica ca nu exista, incat nu vreau sa-mi irosesc timpul" ( Isaac Asimov)

Am crezut. Nu s-a intamplat nimic. Am inceput sa ma indoiesc. Am renuntat la credinta.

Defapt, nu necesita o cunoastere care nu exista decat in cazul ateismului puternic (afirmatia certa ca nu exista nicio divinitate ).
Cei mai multi atei nu fac parte din aceasta categorie. Pur si simplu noi suntem constienti ca posibilitatea ca o fiinta inteligenta sa fi creeat un univers a carei existenta se poate explica si prin alte cai este atat de mica incat se poate aproxima la zero, asta DOAR DACA nu apare vreo dovada irefutabila ca divinitatea asta ar exista, lucru care nu s-a intamplat.


Apropo, apreciez ca l-ai citat pe Asimov. Iti recomand cu caldura oricare dintre cartile lui, mai ales seria Fundatia si Sfarsitul Eternitatii.

Cu toate ca nu-s fan-ul literaturii SF, pe Asimoov l-am citit, e altceva. Totusi, Eternitatea aia a lui, ce tinea societatile dezvoltate in timp intr-un echilibru instabil, prea exclusiv masculina era, putea sa contrabalanseze ponderea :) Ma fascineaza ideea de "calatorie in timp", mi-as dori daca s-ar putea sa ma intorc in trecut ,viitorul supratehnologizat sau cum va fi nu ma tenteaza.

Si cartiile despre popularizarea stiintei, chiar daca sunt putin cam depasite, in sensul ca stiinta a mai progresat de atunci, dar totusi baza este acolo.

Sugerezi cumva ca Asimov ar fi fost misogin? Poate n-ai observat, dar la sfarsitul romanului o femeie schimba totul...
Personal gasesc foarte amuzante nuvelele despre personajul numit azazel :))

Am inteles ca toti suntem fani Asimov, dar va rog, haideti sa nu deviem de la subiect.

Daca un om spune ca e credincios, nu inseamna ca n-a studiat sau nu cititeste despre reactiile de dezintegrare nucleara din miezul pamantului sau fizica particulelor elementare.

sa revenim on topic.

Dezintegrare nucleara = Fisiune nucleara=Bomba Atomica. Ma rog, este o teorie ca de fapt exista un georeactor in mijlocul pamantului care formeaza campul magnetic prin fisiune nu fuziune, dar adeptii ei sunt minoritari.

http://en.wikipedia.org/wiki/Georeactor


http://ro.wikipedia.org/wiki/Fisiune_nuclear%C4%83


In centrul Pamantului are loc asa numita reactie de FUZIUNE nucleara. "In centrul Pământului se află "miezul" sau "nucleul Pământului" (cu grosimea de aprox. 3.400 km), de consistenţă fluidă, alcătuit din elemente grele (metale grele mai ales fier), unde au loc reacţii atomice de fuziune în condiţiile unor temperaturi şi presiuni ridicate."
Aceasta reactie este aceea in care doua nuclee atomice fuzioneaza pentru a forma un element mai greu. (Ex. in interiorul soarelui hidrogen > heliu)


http://ro.wikipedia.org/wiki/Fuziune_nuclear%C4%83


Si despre mecanica cuantica, daca ai intrebari sau nelamuriri, te pot ajuta.

Am crezut ca pot intelege teoria relativitatii. Am asteptat. Nu s-a intamplat nimic. Am inceput sa ma indoiesc. Am renuntat sa cred in teoria relativitatii.