//////mesaj sters///////

da, cred ca acesta ar fi un prim punct de plecare. sa vezi starea in care te gasesti si sa o recunosti, doar asa faci loc Domnului sa intre in suflet.
Scriptura invata ca inceputul intelepciunii e frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, o inteleg eu, ca o constientizare a pacatului, o recunoastere a starii cazute si o dorinta de schimbarea a vietii manat de dorinat sincera de a nu-l mai supara pe Dumnezeu. Frica nu o inteleg in sensul de teama, ci in sensul de a nu-l mai supara pe Dumnezeu, de a nu-L intrista.(asa e si in relatia cu cel iubit:te temi sa nu-i gresesti ca sa nu-l intristezi).
asadar daca ne asuman aceasta vinovatie generala, ptr ca nu e doar o expresie ci o realitate, intrucat o multime de pacate a facut omul, daca nu la nivelul faptelor cel putin la nivelul gandurilor, am incepea sa Il Privim altfel pe Domnul. In adevarata lui Lumina am vedea grandorea Lui si micimea noastra.
iata o poezie ce imi place atat de mult...
In Biserica si-n scoala-Traian Dorz

In biserică şi-n şcoală

Când Te-am cunoscut de mic

Ah, mi-am zis trufaş, Iisuse

Eu sunt totul, Tu nimic.



Când iubirea Ta îmi spuse:

Uita-te la crucea mea

M-am uitat, şi-am zis în şoaptă

"Totuşi şi eu sunt ceva."



Când din nou mi-a zis iubirea-ți

Vezi mai bine chipul Meu;

Am văzut atunci Iisus

Ce eşti Tu și ce sunt eu.

Să-ngenunchi Mi-ai zis sub cruce

Şi-n sus ochii să-mi ridic

Ah, de-atunci tot plâng ... Iisuse
Tu esti totul, eu...nimic.

Multumesc, Mihailc, pentru raspuns! Ma sprijin si ma intaresc pe el, pentru ca aveam impresia ca am ramas singurul vorbitor al limbii romane.

Si in final, spre folosul tuturor, un link catre rugaciunile de seara de peste saptamana ale Sfantului Efrem. La capatul acestor rugaciuni veti citi relatarea referitoare la hirotonirea ca preot a Sfantului de catre Sfantul Vasile cel Mare.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/celesapteplansuri.htm


Folos duhovnicesc tuturor! Amin!

"Ca sa intelegi un autor de scrieri importante pentru credinta, musai trebuie sa-ti incepi demersul cu o" rugaciune, frate Mihailc pt luminarea mintii. Trebuie musai sa incepi demersul cu dorinta de a patrunde cu sufletul invatatura. Trebuie musai sa cercetezi scrierile cu gandul smerit. Sa cauti ajutor duhovnicesc in acele scrieri nu doar informatii reci.
Dar daca "demersul" ti-l incepi din curiozitate intelectuala sau din dorinta de a-ti imbogatii
cultura generala atunci cu asta ramai: cultura generala.

Din Patericul egiptean:
 

Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.

Te asigur ca rugaciunea nu lipseste celui ce cauta sa simta adevarul si sa-l inteleaga in acelasi timp.

Caci este stiut ca din prisosul inimii graieste gura! Amin!

Amin!
Adevatat ai grait! ca iata ce spune Mantuitorul:

"Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.
36. Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
37. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit.
(Matei:12,34)

În primul rând, textul meu nu e retoric ci pragmatic, am răspuns punctual la o întrebare. În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist. Efrem Sirul, de exemplu, nu e sub nicio formă un autor care să alimenteze cu "teme moraliste" individualismul pietist al credincioşilor prin autosugestie. Efrem Sirianul e un autor profund bisericesc care trebuie înţeles prin relaţionare, e o lectură interactivă cu influenţă tainică asupra cititorului, cu acces la fiinţă, la ontologic, nicidecum la primul nivel de receptare psihologică.
Partea cu rugăciunea nu se rezumă la a citi o litanie înaintea fiecărui gest cotidian, ci în a exerimenta permanent o stare de rugăciune, te asigur că aşa m-a învăţat duhovnicul şi nu şuetele de pe internet pe teme vag religioase!

Asadar, rugaciunea nu este un moment al zilei in care recitam un text in fata icoanei, ci este viata sufletului, starea hranei lui continue. Doamne, miluieste!

Cred ca este mai curand si...si. Viata in sine nu poate deveni ea insasi o rugaciune fara acel moment de conversatie cu Dumnezeu si sfintii sai in fata icoanei. Si asta este important: rugaciunea nu este recitarea unui text, ci conversatie cu Dumnezeu...

Da, dar un om competent in Patristica care nu se roaga inainte de lectura usor devine teolog profesional care usor aluneca in necredinta. Luminarea mintii se intampla cu ajutorul Sf. Duh, El te lumineaza ce metoda, antrenament si specialist indrumator sa iti alegi....