În prealabil postat de crestinOrtodoxa (Post 392640)

:) Am o carte, dublura. "Biruinta impotriva desfranarii" Am incercat sa o fac cadou, si TOATA lumea a refuzat-o razand.

O vrea cineva? O trimit prin posta, serios, moka.

În prealabil postat de crestinOrtodoxa (Post 394587)

da, dar un sambure de adevar tot trebuie sa fie, de-asta cred ca e de luat in considerare afirmatia.

Astfel are logica si ca barbatii e foarte posibil sa isi inchipuie mult inflorit dorintele sexuale ale femeilor.

De fapt, avem si dovada in sensul asta, generalizand acum... este adevarat.Industria porno reflecta nu fanteziile femeilor, ci ale barbatilor.

În prealabil postat de fiul ratacitor intors acasa (Post 394589)

o vrea eu
dak e pe bune
serios

În prealabil postat de alina.elie (Post 394588)

cand ma refeream la proasta sau beata ma refeream la faptul ca orice femeie are momente cand se simte asa sau cand bea peste masura.... O femeie sa pretinda ca ii place sexul? Tuturor le place... Inca o data... Depinde mult de barbat....

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 393847)

Problema desfrâului derivă din problema mai cuprinzătoare a păcatului. Iar păcatul este ruperea legăturii cu Dumnezeu, pierderea harului.

Practic, în cea mai mare parte a timpului nostru trăim lipsiţi de har, aşa încât nici nu ne mai dăm seama că nu-l avem. Simţim, însă, o lipsă acută în suflet, un „vid dureros”, neîmplinire, simţim că viaţa nu are sens, că nu avem bucurie. Încercăm atunci să suplinim acel gol cu lucruri, ocupaţii, acte care să substituie lipsa bucuriei prin plăceri.

„Trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului” spune Mântuitorul. Prin urmare, trupul trebuie strunit, ţinut în frâu, dacă vrem să trăim duhovniceşte.

Pentru că ne trage în jos, înspre animalitatea inconştientă, dar căderea este sub acest nivel, întrucât, oricât ne-am strădui, animale adevărate nu putem deveni; mintea e un dat dumnezeiesc şi nu putem scăpa de ea; însă o putem perverti, supunând-o trupului şi punând-o să inventeze mereu alte şi alte plăceri.

Vindecarea de starea pervertită în care ne aflăm nu se poate face decât prin post, prin înfrânare, prin repunerea trupului în rolul de slujitor al duhului.

Prin urmare, aşa cum de hrană nu trebuie să postim doar când este post, ci în permanenţă trebuie să ne înfrânăm, la fel, şi sexualitatea trebuie ţinută în frâu, evident, şi în căsătorie.

„Duhul nu-l stingeţi”, zice Apostolul. Dacă eşti fidel Duhului, dacă te rogi şi păstrezi o relaţie vie cu Dumnezeu, nu ai nevoie să ţi se spună ce e păcat şi ce nu din ceea ce faci cu soţia (soţul). Duhul te învaţă, după cum este scris.

Este clar că excesele nu sunt bune; că perversiunile sunt diabolice. Nu e nevoie şi nici bine să intrăm în amănunte; dacă scormonim în mizerie sigur ne vom murdări.

Mi-a plăcut ce spunea un mare psihiatru (Viktor Frankl), ca răspuns la problemele legate de sexualitate: Ceea ce îmbolnăveşte sufletul este o sexualitate lipsită de dragoste. Că singurul lucru care justifică legătura sexuală este iubirea şi că fiecare dintre parteneri trebuie să se dăruiască cu tot sufletul celuilalt în acest act.

În felul ăsta nu mai vorbim de sex, ci de dragoste, care transfigurează legătura dintre soţ şi soţie. Mai mult chiar, transfigurarea completă se realizează când cei doi se dăruiesc unul celuilalt şi, împreună, rodului unirii lor - copilul.

În prealabil postat de crestinOrtodoxa (Post 394593)

e data deja acum.

dar ai pm, citeste.

În prealabil postat de fiul ratacitor intors acasa (Post 394603)

la ce te referi prin ```````pm````
scz da nu pricep