Mtcrysty17

Vai, dragule! Tu sa multumesti lui Dumnezeu ca s-au intamplat lucrurile in asa fel ca v-ati despartit. GELOZIA NU SE VINDECA! Ea incearca sa te domine si acum psihic. Ea se intereseaza de tine si te urmareste ce faci si cu cine esti de aceea stie abolut totul despre tine. Oamenii astia sunt bolnavi....pe bune! Din cauza geloziei foarte multe casnicii se destrama. Sa nu crezi ca e geloasa din cauza ca e foarte indragostita de tine.
Noi am avut prieteni de familie un cuplu unde ea era foarte geloasa. El la inceputul relatiei cu ea un barbat spiritual, "destupat" la minte, ea frumoasa , harnica dar de o gelozie extrema. nu intru in detalii, insa, in vreo 6 ani tipul a ajuns ravasit si cu mintea tulbure de la atatea discutii si justificari in fata ei si presiuni psihice de tot felul. El a ajuns ca nici macar colegele lui de la birou nu le mai saluta ca sa nu aiba discutii acasa.
Stai departe de ea!

draga mea maria, ea era geloasa pentru ca avea motive.... nu incerca sa ma controleze, doar ca nu vroia sa ma piarda...... aveam multe certuri cand ieseam impreuna, si erau si fete in preajma..... eram ca un magnet pentru ele, parca faceau intentionat. cand eram singur nu prea discutam cu ele.... cand era si ea cu mine toate se gaseau sa vina la mine, toate gaseau ceva de vorbit cu mine..... a suportat doi ani... pana cand una a reusit ce nu au reusit toate.... sa ne desparta...... ea m-a pus sa aleg, si eu intr-un moment de furie ca nu are deloc incredere in mine, am ales-o pe cealalta, doar sa ii vad reactia..... si asa s-a terminat... eu cum eram orgolios i-am spus multe vorbe urate..... pe care le regret si acum....

Ei, da... uf... regretabil...
Mai, mai , mai....
Imi pare rau, sincer sincer imi pare rau ca asa s-au petrecut lucrurile atunci.
Intre timp banuiesc ca ai reflectat mult la tine, la ea, la relatia voastra etc.
Si, cum spuneai, te-ai apropiat mai mult de Hristos, de Biserica, avind prin urmare alta priza la realitatea umana, la tine, la dragoste.
Oare acesta nu e deja un mare castig? Mie imi pare ca da, este un pas frumos in dezvoltarea ta ca omsi barbat crestin.
Desigur, ai platit un pret si l-a platit, poate, si ea in felul ei.

Acum ai multe de facut si esti mai puternic, mai lamurit, mai aproape de Domnul.
Ce-ar fi sa focalizezi pe acest mare castig? Sa continui sa dai prima atentie acestui proces al dezvoltarii personale intru Hristos. Sa lucrezi (si ce frumos vorbeai de lucrarea rugaciunii) mai departe, sa dezvolti dragostea mantuitoare.

De va veni si timpul cand vei reinnoda o relatie cu ea, vei vedea atunci.
Numai sa fii tu pregatit bine pentru viata cu dragoste!
Ca de viata fara iubire, of, suntem satui cu totii...

Nu stiu prea multe despre tine, dar tinind cont doar de varsta, ma gandesc care ar fi efortul central al unui tanar, in general, la noi si in lume.
Pai, mai intai Biserica, pentru ca esti un tanar crestin ortodox si lucrarea aceasta te va insoti, oricum, toata viata. Si de aici se trage totul, aici e miezul, temelia, rostul.
Apoi scoala, studiul, profesia. Nu e usor sa fim buni, fiecare, in domeniul nostru profesional.
Apoi familia, ca grup social imediat in care traim, colegii si prietenii, lumea romaneasca si lumea larga. Cate sunt de facut in lumea noastra! Oare putem spune cu mana pe inima ca ne-am facut deja, fiecare, toata treaba?

Vezi dar, ai atat de mult de lucru, seva tineretii poate urca asa frumos in arborele vietii tale, aducind dragoste, frumusete, bunatate!

Necazuri vor fi multe, cum vezi la cei mai mari, mai varstnici. E timpul sa te pregatesti pentru toate, asa incat infruntarile cu toate ale vietii sa te gaseasca bine construit.
Sunt sigur ca vei intalni dragostea cu o fata, ca vei avea prilejul sa te reimplici in iubire. Fii pregatit sa faci o figura frumoasa, sa aduci darul bucuriei in viata fetei pe care o vei indragi si care te va iubi.
Dumnezeu sa te binecuvinteze, sa te ocroteasca si sa te fericeasca! AMIN+

offtopic
 

Nu, nu. Inteleg ca nu ti-a placut romanul lui Teodoreanu, ca e foaaarte siropos si incarcat, dar, din ce imi amintesc eu, de pe vremea cand eram indragostita, continutul romanului e altul: cei doi se casatoresc, e o dragoste la prima vedere, duc o viata paradisiaca, el o iubeste atat de mult incat ajunge sa isi neglijeze si profesia si tot, dar de el mai era indragostita o alta, cea mai buna prietena a ei. Sotia, dupa cativa ani, nu mai stiu de ce, poate ca sa ii testeze dragostea, ii trimite niste scrisori pe care le semneaza cu pseudonimul Lorelei. Sotul se indragosteste treptat de stilul si cuvintele persoanei care ii scrie scrisorile si banuieste ca aceea este prietena. Sotia se ofileste si moare subit, parca presimtind ca nu mai e iubita, el se recasatoreste cu prietena ei, pe care o credea a expeditoarea scrisorilor. Nu traiesc bine impreuna si este uimit ca femeia care i-a devenit sotie e cu totul alta in realitate decat cea din scrisori, dar face eforturi pentru a-si salva casnicia. Pana la urma, gaseste jurnalul fostei sotii, afla ca aceasta, de fapt, era Lorelei, care ii scrisese scrisorile, si se arunca in Dunare.

Pana la urma, e o exemplificare buna si, din pacate, foarte intalnita azi: eroii sunt idolatri, posesivi, isi pun dragostea mai presus decat orice, tind sa transforme clipa in eternitate, se indragostesc de ceva care exista doar in mintea lor, cand se duce pasiunea, se simt ratati si de aia nu pot sfarsi decat tragic.

Cu tot siropul si stilul romantios si vetust, continutul in sine poate fi valorificat foarte bine si chiar o recomand spre lectura indureratilor nostri.

Mai si tu! Pai incepe domnule cu inceputul,ca asa puteam fabula pe langa miezul povestii luni in sir...

Iertare ai cerut?Deci este indreptatita sa se poarte asa si sa stea departe de tine,daca eram eu te uitam intr-o luna,maxim trei.
Cel mai tare imi place pasajul in care tu cu musca pe caciula te infurii ca nu are incredere in tine,aici ai fost barbat :))

Acum sincer,se vede cu ochiul liber ca suferi dupa neghiobia facuta si cu un mic ajutor de la Domnul ea te-ar putea ierta,caci vb aia orice muritor greseste iar noi crestinii trebuie sa iertam"gresitilor nostri"daca avem pretentia ca si greselile noastre sa fie iertate.

Totusi eu nu inteleg ce atata vanatoare si tatonare in 2 ani?Stii unde sta?Asteapt-o intr-o seara si cere-i sa-ti acorde 15 minute sa-ti ceri iertare pt fapta facuta,pt raul pe care l-ai provocat.

In primul rand este de bun simt sa-ti ceri iertare pt raul provocat din senin,intr-o relatie care se parea ca merge bine.Prima relatie a unei tinere incheiata printr-un rateu,cu inselare si alegerea altei fete cred ca lasa oarece traume intr-un psihic de adolescent.Doamne-fereste,alte fete s-au sinucis din cauza asta.

Apoi asteapta o vreme feedback-ul ei.Daca zici ca inca se intereseaza ce faci,atunci mai sunt sanse.
Dar nu este corect sa te joci cu imaginea ta de macho,inconjurat de fete;nici o fata cu capul pe umeri nu-si doreste genul asta de golanas,care provoaca belele.No offense :)

Daca finalul nu este unul fericit,totusi nu este sfarsitul lumii,amandoi ati invatat lectia,desi in directii diferite.

offtopic 2
 

Mie mi-a placut romanul caci la vasta idealurilor rezonam cu dramatismul personajelor.
Intr-adevar este un bun material pt indragostitii nostri ca si alte romane printre care as aminti"Noaptea de Sanziene",de dragul Mircea Eliade.
(marturisesc ca am fost indragostita de Mircea Eliade :)

Vedeti,v-ati luat aiurea de mine. Stiam eu ca lipsesc piese din puzzle... :71:

Exact, din toata suferinta asta m-am ales cu o iubire nemarginita pentru Dumnezeu...... pentru rugaciune si pentru toti sfintii Lui... am devenit un om mai bun, mai cinstit, mereu sunt atent sa nu fac un lucru care Il poate supara, incerc sa ajut cat pot de mult, am invatat ce este spovedania, am citit foarte mult.... sunt lucruri incomensurabile, pentru care sunt recunoscator lui Dumnezeu.... Doamne ajuta!!!

da, stiu ca si eu am avut partea mea de vina, poate o parte mai mare, recunosc asta..... acum o luna, chiar cu cateva zile inainte de ziua mea de nastere, ea a rugat-o pe cea mai buna prietena a ei sa ma convinga sa o sun, pentru ca vroia sa se impace cu mine.... spunea a nici un baiat nu e ca mine....... m-am lasat cu greu convins dar dragostea era prea mare... am sunat-o.... am vorbit cateva zile... insa ceva s-a intamplat, cred ca am spus ceva deplasat care a suparat-o, si totul s-a dus....... dar cum spuneam, atunci cand dispare speranta, apare intunericul...... zilele astea iar incepe sa vorbeasca in fiecare zi cu mine.... imi este teama.... nu prea stiu ce sa fac..... Doamne ajuta!!!

Vezi dragul meu,trebuia sa incepi cu inceputul:sa-ti ceri iertare si sa recunosti ca ai gresit!
Numai bine.