Eu una nu as putea sa cer nimanui de pe lume sa renunte la ceva sau sa se schimbe pt mine,nu am nevoie de dovada asta de iubire care implica mult egoism.Renunta la asta,ca nu-mi place mie!Cine sunt eu sa-i controlez viata in mici detalii?Atata timp cat nu-mi pune viata si linistea conjugala in pericol,unda verde la activitati!
Singurele motive de care m-as desparti de cineva ar fi:sa nu-si doreasca copii ,sa fie infidel, sa frecventeze cluburi de noapte,sa consume pornografie,sa oblige la acceptarea altei religii etc...
In rest cu hobby-urile se poate trai si inca bine :)

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?
Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"...

Buna observatie!

Nu, nu esti deloc paranoica, viata este asa cum o spui tu si cum o aratam si noi. Cu bune, cu rele, adica cu diverse trepte de evolutie spirituala. Eu mai cred ca, asa cum in viata de zi cu zi vedem oamenii specializati pe anumite meserii, domenii, tot asa vedem si preoti mai dedicati sau mai putin dedicati chemarii lor, sau cum se zice preoti mai cu har sau mai putin har. Si in casnicii se gasesc, la fel, diferite tipologii umane, inclusiv in trairea spirituala. Sfintii Parinti ne spun ca toti oamenii sunt vase ale Duhului Sfant, mai mari sau mai mici, toti suntem purtatori de mai mult sau mai putin Duh Sfant. In ulcica asta a trupului pe langa Duh Sfant incap si alte "lucruri", care de fapt sunt calitatile si defectele umane. Nu cred ca defectele sunt ceva rau in sine, nu noi le-am cerut la nastere, ele sunt si gata. Reactia noastra la ele conteaza. Poate noi ne certam cu altii pentru defectele lor, deoarece inca nu le-am rezolvat pe ale noastre si in baza legii rezonantei, vibram cu ceilalti. Revin din nou la importanta educatiei, prea putini se nasc genii, plini de har sau (par)anormali.
Doamne-ajuta!

Ba pot să se iubească şi fără să-şi închine viaţa lui Hristos. Există numeroase cazuri, cred. Dar o viaţă în Hristos înseamnă renunţare la voia ta ca să faci voia Lui, şi atunci nu mai poate fi vorba de dominarea celuilalt, ci de o luptă comună cu egoismul, cu patimile, cu moartea pe care o purtăm în noi.

De multe ori se întâmplă asta, însă altă explicaţie nu am decât cea pe care o menţionezi. De ce să-l ignorăm? Orice om care se apropie de Hristos îi dă de furcă. Iar nunta e normal să o atace, pentru că e dumnezeiască, e „taină mare”, iar cei doi, dacă luptă ţinându-se lipiţi de Domnul, „riscă” să ajungă în cer înainte de vreme.

Da, pentru că un cuplu practicant nu e nici pe departe desăvârşit, ci doar s-a angajat pe această cale. Cei practicanţi sunt conştienţi de războiul pe care-l au de dus împreună, cu ei înşişi, cu orgoliile proprii, cu dorinţele trupeşti şi lumeşti, cu propria tendinţă de a se impune celuilalt. De fapt, numai căutând împreună să trăiască o viaţă în har vor ajunge să-şi dea întâietate unul altuia, să-l afirme şi nu să-l domine pe celălalt.

Casatoria este compromis, nu mai este ca atunci cand esti necasatorit, altfel nu ai cum sa ramai casatorit. Fiecare trebuie sa lase ceva de la el, sa se schimbe, nu traim intr-o lume ideala in care fiecare face ce vrea. Desigur ca daca iubim persoana o acceptam cum e, dar cu toate astea suntem oameni si nu reusim intotdeauna.
Motivele astea se refera la relatii intre casatoriti sau intre necasatoriti?

Lupta cu gandurile noastre este foarte importanta atat pentru un mirean cat si pentru un calugar:

60 Despre gandurile rele - Sfantul Isaac Sirul

Ba poate chiar evoluam cu ajutorul celuilalt, tocmai prin renuntarea la ceva negativ...asupra caruia putem medita ulterior.:5: Si eu consider ca e ceva absolut normal sa ai opinii, sa poti vorbi deschis cu celalalt...si nu neaparat la modul " Renunta la X-lucru, ca altfel plec!" ci in atatea alte moduri/nuante constructive.

Ambele cupluri sunt casatorite,cei cu plantele sunt mai in varsta iar cei cu dezordinea sunt mai tineri.

Am mai avut o alta prietena casatorita in 2009 divortata in 2011,tot probleme cu lucrurile,divort initiat tot de barbat.Motivul:cumpara prea multe lucruri,se simtea sufocat...ba culmea a cumparat si televizor,a bagat cablu...asta i-a pus capac;a acuzat-o ca"i-a otravit existenta"cu materialismul ei!

Dar desigur am sa ma opresc aici cu exemplele si experientele doarece am sesizat ca eu vb despre casatorii unde nu sunt sigura ca exista si Domnul nostru Iisus;iar subiectul la asta se refera!

Da. Este o diferenta mare. Daca il ai pe Hristos esti mai iertator, iubesti mai mult, nu te impiedici in amanunte. Normal ca si crestinii au zile proaste in care sunt nervosi, suparati si nu sunt dispusi sa ierte, judeca etc dar totusi e o diferenta intre casatoriile dintre necredinciosi si cele dintre credinciosi. Ca dovada nr. mare de divorturi din ziua de azi. In plus, crestinii nu au voie sa divorteze decat pentru un singur motiv si anume adulterul.