asa am spus eu ca sunt penticostala?
sau am spus eu ca batista in sine are vreo proprietate miraculoasa? eu am descris o practica intalnita la penticostalii din Chicago cel putin, care trimit batiste bolnavilor peste care s-au rugat, deci practic le trimit rugaciunile "impregnate" in acele batiste, care nu reprezinta decat un mijloc de transport, asa cum harul care fusese dat apostolului Pavel se impregnase in hainele purtate de acesta; diferenta ar fi ca penticostalii respectivi nu saruta si nu ingenuncheaza inaintea acestor batiste.

De ce nu judeci similar in cazul unei cruciulite purtate la gat? Caci si aceea e "sfintita", s-a rugat peste ea. Ai aceleasi preconceptii legate de ortodocsi, ca amicul adventist osutafaraunu.La el cauza e evidenta, doamna Ellen G. White, in ale carei idei el crede orbeste, in cazul tau nu stiu.

nu cred ca putem generaliza sfintirea unor obiecte, asa cum prin hainele lui Pavel se faceau vindecari si exorcizari, trebuie ca Duhul Sfant sa dea calauzire, adica El sa spuna ce si cum sa procedam cu privire la un obiect anume; spre exemplu, daca toiagul lui Elisei putea produce o inviere sau sarpele de arama facut de Moise aducea vindecare, nu inseamna ca orice toiag sau orice sarpe de arama vor produce minuni, chiar daca s-ar face rugaciuni peste aceste obiecte, de fiecare data trebuie intrebat Duhul Sfant sau Duhul Sfant trebuie sa precizeze in ce fel va folosi anumite obiecte;
in alta ordine de idei, niciunde nu gasim ca cineva sa fi facut o inchinare sau sa fi sarutat vreun obiect.

Cand vine vorba de cultul tau judeci intr-o maniera, cand vine vorba de altii, nu se mai pastreaza aceeasi logica. Tot n-am inteles de ce adversitatea fata de o cruciulita la gat, care nu face decat sa-ti aduca aminte mereu ca "crucea este cea care trebuie sa ne poarte", crucea vizibila te ajuta sa-ti insusesti "purtarea crucii" (invizibile),adica starea de dreptate a lui Iisus, de pe urma jertfei si Invierii Lui

nu am nicio adversitate vizavi de acea cruciulita purtata la gat, eu doar caut sa inteleg motivatiile gestului de a purta acea cruciulita.

de asemenea, sa nu pierdem din vedere ce s-a intamplat cu Nehustan - 2 Imparati cap. 18 vers 4

Făcut şi ridicat din porunca Domnului, şarpele de aramă avusese, la vremea lui, un rol benefic, vindecător (Nm 21, 8-9); în timp însă, datorită formei şi materiei sale, fusese asimilat unui idol, ceea ce a atras atenţia marelui reformator religios şi moral care a fost regele Iezechia. Cât despre „Nehuştan“, acest nume înseamnă „lucru de aramă“: semn de dispreţ. (comentaiu la Biblia Anania, sublinierea mea).

Crucea purtată la gât, sau icoana purtată în portofel sau expusă pe perete nu trebuie să devină obiect de adoraţie - rolul lor este să ne poarte către Dumnezeu.

O cruce sfinţită este ceea ce în catolicism se numeşte un sacramentaliu:

http://catehism.ro/CBC_051.htm

"Sacramentaliile nu acordă harul Duhului Sfânt în felul sacramentelor, dar prin rugăciunea Bisericii pregătesc la primirea harului şi dispun la cooperarea cu el. "Pentru credincioşii cu dispoziţii sufleteşti bune, aproape toate evenimentele vieţii sunt sfinţite prin harul divin, care izvorăşte din Misterul Pascal al Patimii, Morţii şi Învierii lui Cristos, mister din care îşi trag puterea toate sacramentele şi sacramentaliile. Şi astfel nu există nici o folosire dreaptă a lucrurilor materiale care să nu poată fi îndreptată spre sfinţirea omului şi preamărirea lui Dumnezeu"

Tot nu am inteles, de ce sa luam o bucata de panza, sa pictam pe ea un chip atribuit unui personaj biblic, sa o declaram sfanta, sa ardem tamaie inaintea ei, sa o sarutam si sa ingenunchem inaintea picturii, daca avem garantia ca orice copil al lui Dumnezeu care crede in Christos are Duhul : Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.

Dar de ce să nu ? Sigur, nu este obligatoriu, dar:

"Şi astfel nu există nici o folosire dreaptă a lucrurilor materiale care să nu poată fi îndreptată spre sfinţirea omului şi preamărirea lui Dumnezeu" - citat din Catehism.

Şi:

"As the sacred and life-giving cross is everywhere set up as a symbol, so also should the images of Jesus Christ, the Virgin Mary, the holy angels, as well as those of the saints and other pious and holy men be embodied in the manufacture of sacred vessels, tapestries, vestments, etc., and exhibited on the walls of churches, in the homes, and in all conspicuous places, by the roadside and everywhere, to be revered by all who might see them. For the more they are contemplated, the more they move to fervent memory of their prototypes. Therefore, it is proper to accord to them a fervent and reverent adoration, not, however, the veritable worship which, according to our faith, belongs to the Divine Being alone — for the honor accorded to the image passes over to its prototype, and whoever adores the image adores in it the reality of what is there represented." - Al doilea Conciliu de la Niceea.

Şi tot de acolo:

"Icoanele sunt necesare și esențiale pentru că apără învățătura deplină și dreaptă asupra Întrupării. Deși Dumnezeu nu poate fi reprezentat în Natura Lui eternă ("...nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, Ioan 1, 18), El poate fi totuși zugrăvit pur și simplu pentru că "s-a făcut Om întrupat". Pot fi deci făcute imagini materiale ale Aceluia care a luat un trup material. Luând un trup material, Dumnezeu a dovedit că materia poate fi mântuită. El a îndumnezeit materia, făcând-o purtătoare de Duh, astfel că, dacă trupul poate deveni un locaș al Duhului, tot astfel o pot face și lemnul sau culoarea, deși în mod diferit."

Mai multe informatii aici: http://orthodoxinfo.com/general/icon_faq.aspx

Mda, se putea sa nu fie Crucea piatra de poticnire pentru voi?
Ar avea oare sens sa incerce cineva sa-ti spuna ca nici un ortodox sau catolic normal la cap nu se gandeste la Cruce separat de Cel care a fost rastignit pe ea?

Stihul intreg e asa: „Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta Invierea Ta, o laudam si o slavim! Ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea totdeauna laudam Invierea Lui ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea, pe moarte a calcat”.

Iar in traducere pentru cei ce se smintesc de sensul cuvintelor, ar fi asa: Ne inchinam Tie Hristoase Rastignit pe Cruce.

Orice troita aparuta in drum are rostul de a-i aminti crestinului prea preocupat de cele lumesti, de ce s-a petrecut candva pe o anume cruce pe Golgota. Orice Cruce anunta in duh prezenta Rastignitului.

Tu daca ai fi fost martor pe Golgota, te-ai fi inchinat lui Hristos pe Cruce? Cum ai fi reusit sa nu transferi mental inchinarea si asupra obiectului pe care era tintuit?

Sa-ti mai zic un stih dintr-o slujba ortodoxa:
”Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat noua, ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei! ”

Si ca sa-ti traduc si asta, iti amintesc de citatul din Faptele Apostolilor din care reiese clar si imposibil de contestat ca Dumnezeu isi transmite puterea si alunga duhurile rele ale demonilor prin intermediul materiei atinse de Duhul Sfant si devenita astfel sfintita: „ Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei. ”(Fapte 19:11,12)

In aceeasi logica, intreb: s-a sfintit sau nu s-a sfintit Crucea imbibata de sangele Lui Hristos?

A devenit ea obiect sfintit, asa incat in prezenta ei , care pastreaza tainic puterea Rastignitului, duhurile rele fug si se cutremura, nesuportand tocmai prezenta Lui in Duh?

Sunt sau nu sunt, toate crucile si cruciulitele si troitele obiecte sfintite
care-i creeaza necuratului indispozitie din cauza prezentei in Duh a lui Hristos, drept care nu le poate deloc suporta si face tot posibilul sa le scoata din cap oamenilor ideea de a purta cruce?

Ba mai mult, le inoculeaza nefericitilor de oameni sa nu cumva sa se insemneze cu semnul crucii , ca doar asta ar insemna sa-L cheme pe Hristos in duhul lor. Iar asta (plus inca altele) le-ar da demonilor peste cap tot planul de a-i lua ei in stapanire.

Addenda:
Pana nu au fost atinsi nefericitii aceia din Faptele Apostolilor cu stergarele si sorturile lui Pavel, ( biete cârpe dar purtatoare de puterea Duhului Sfant), duhurile rele nici nu se sinchiseau.
Cate duhuri rele nu fug mancand pamantul cand bietii oameni, pe langa rugaciunea cu credinta , se si ating de Sfanta Cruce?
Dar oare unde fug duhurile rele? Unde altundeva decat acolo unde sa nu fie deranjati de vreo cruce si de credinta ca Cel Rastignit e prezent tainic prin ea.