Am cautat sensul acestor doi termeni, dar nu am gasit mentionate cuvintele nici in dictionarul de pe acest site, si nici in alt dictionar online. Termenii apar de 2 ori, dar numai aici pe Crestin-Ortodox, Forum.
Poate cineva sa imi explice ce inseamna "teopraxie" si "teognosie"?
Multumiri anticipate.

Teogonie sau teognosie?

Definitia ortodoxa a pacatului o puteti gasiti aici:

Ene Si Ecaterina Braniste - Dictionar Enciclopedic de Cunostinte Religioase--la pag.358

si

Ion Bria - Dictionar de Teologie Ortodoxa--pag.294

"in tendinta academică clasică. Ei bine, ei aveau multe rezerve, întâi de toate în privinta apofatismului. Ei spuneau că apofatismul este periculos, pentru că duce la un agnosticism. Aveau de asemenea rezerve fată de utilizarea termenului eros în cadrul teologiei. Ei spuneau – si încă mai spun – că dacă utilizăm termenul eros producem confuzie în constiinta tineretului, cum că ar putea trece prin experienta trupească erotică pentru a ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu. Acestea au fost deci reactiile, însă aceste reactii nu aveau nici un fundament în afară de aceea că acesti oameni încercau să se exprime într*o limbă nu neapărat nouă dar adusă la zi, contemporană; ei nu aveau nici un fel de pretentie de a schimba ceva sau de a conduce către agnosticism si către justificarea prostitutiei ori către mai stiu eu ce. Eu cred că toată această poveste este o neîntelegere.

Notă

Din păcate pentru cititorul român neavizat, această poveste, această neîntelegere, a fost părtinitor prezentată într*o seamă de articole si recenzii de carte din România.

Disputa dintre Ch.Yannaras si părintele Teoclit Dionisiatul a fost nu întotdeauna principială si, într-un fel, s-ar putea spune, tipic grecească. Sunt edificatoare, în sustinerea acestei afirmatii, replicile evident exagerate pe care cei doi si le-au dat în punctul cel mai aprins al disputei lor: părintele Teoclit l-a acuzat pe Yannaras nici mai mult nici mai putin decât de… pornografie; iar Yannaras, în replică, a spus că celibatarismul l-a afectat atât de mult pe părintele Teoclit încât ar trebui să consulte un psihanalist…

Să mai spunem că rivalitatea dintre cei doi a fost si o rivalitate pentru autoritate spirituală pe acelasi teritoriu. În fapt, cearta a izbucnit atunci când Yannaras i-a “răpit” lui Teoclit fanii…

Într-un fericit sfârsit însă, e timpul s-o spunem, părintele Teoclit si Yannaras s-au întâlnit, si-au dat mâinile si s-au iertat reciproc.

Astfel, acest scandal teologic (si nu numai), în care a curs atâta cerneală si care a încins atâtea spirite, s-a încheiat, într-un moment când părintele Teoclit, bătrân, se apropia de apusul acestei vieti trecătoare, iar steaua de celebritate si popularitate a lui Yannaras era si ea pe apuse, lăsând loc în teologia grecească unei noi pleiade de teologi, tineri si de valoare, ucenici ai unor mari duhovnici ca Părintele Porfirie sau Părintele Paisie – adevărate instrumente ale Proniei, prin care Dumnezeu a impulsionat si reînviat viata spirituală si teologică a Greciei contemporane."
http://www.nistea.com/Yannaras-Neoortodoxia.htm

Teognosie - regăsirea sinelui
Gnoza ca înțeles al teologiei presupune înainte de toate cunoașterea de sine, regăsirea sinelui, și implicit o interiorizare, o centrare a minții, devenită simțitoare (aisthesis noeran), spre o teologie ce nu poate fi redată prin prisma cuvintelor, ci se vrea a fi un mod de viață liturgică premărind pe Dumnezeu.

Ortopraxia înseamnă aplicarea practică, în viaţa noastră, a învăţăturilor credinţei ortodoxe.
Ortopraxia este dreaptă slujire sau „liturghia fratelui”, prin care creştinii sunt îndrumaţi să transmită efectiv lumii împărăţia iubirii dăruita de Duhul Sfânt.
Ortopraxia Ortodoxiei, ţine tocmai de realizarea acestei „stări de bine duhovnicesc”, prin verificarea la scară umană a pedagogiei divine, făcând urcuşul de la „poruncă” spre „pildă”. Dar acest urcuş nu se poate realiza fără o revalorificare a Ortodoxiei.
http://www.agnos.ro/blog/2009/11/15/...ia-ortodoxiei/

Teopraxia prin analogie cu ortopraxia ar insemna conlucrarea fireasca a omului cu harul Duhului Sfant.

In sens ortodox, theoria inseamna vedere (cunoastere, certitudine), sens total diferit de cuvantul teorie folosit curent in filozofie sau in limbajul stiintific:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Teorie

Doamne ajuta.

Pentru a nu complica sau divaga, rog participanti la discutii pe acest topic sa se limiteze la titlu: "Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta".
Cine doreste sa defineasca "pacatul" conform altor sisteme religioase sau conform propriei pararei este invitat politicos fie sa deschida alte topice fie sa le discute in cadrul topicelor relevante deja deschise.
Multumesc.

Yannaras - eros

"...metodologia in toate domeniile cunoasterii si experientei umane. Problema metodologica joaca un rol decisiv, pentru ca ea este o prescriptie care arata in ce fel intelegem cunoasterea. Si tocmai pentru aceasta, Biserica primelor secole a dat o prioritate - indraznesc sa spun - absoluta definirii metodologiei sale. Sigur ca nu veti gasi termenul "metodologie" in limbajul patristic al primelor secole, acesta este un termen a posteriori, care se utilizeaza pentru ca sensul lui ne poate lamuri asupra folosirii expresiilor si formularilor teologiei primelor secole. Asadar, principiul metodologic - nu numai al gandirii teologice a Bisericii, ci al intregii expresii a credintei si vietii acesteia - a primit, de asemenea a posteriori, numele de "apofatism".

Ce se intelege prin apofatism?

Apofatism este acea atitudine care refuza sa epuizeze adevarul, limitandu-l la propria sa formulare. Aceasta inseamna ca intre adevarul exprimat si expresia sa exista intotdeauna o distanta. Trebuie sa facem un demers personal, un demers prin experienta pentru a ajunge de la expresia adevarului, de la formularea sa, la adevarul propriu-zis.Va dau un exemplu: chiar si ateii stiu ca Dumnezeul Bisericii este un Dumnezeu trinitar; dar asta nu inseamna ca acesti atei cunosc pe Dumnezeul Bisericii. Chiar si ateii ar putea sa citeasca o dogmatica ortodoxa despre Sfanta Treime; dar daca ei citesc toate detaliile, toate analizele asupra triadologiei, asta nu inseamna neaparat ca il si cunosc cu adevarat pe Dumnezeul trinitar al Bisericii. Exista intotdeauna - o repet - o distanta intre formulare si realitate; o distanta intre semnificat si semnificant.
[...]
ceea ce numim apofatism (ca sa revenim la ceea ce spuneam mai inainte) include iubirea ca posibilitate de cunoastere; iubirea nefiind numai o categorie morala -adica o categorie ce priveste comportamentul - ci un mod de existenta, care realizeaza totodata si un mod de cunoastere. Puteti sa o constatati chiar si in realitatea caderii. Dvs. puteti cunoaste de ani de zile pe cineva, dar din momentul in care incepeti sa-l iubiti intrati intr-un alt nivel de cunoastere. Este tocmai ceea ce Parintii Bisericii numesc cunoastere prin intermediul eros-ului. Si pentru acestea, cunoasterea teologica prin excelenta in traditia ortodoxa este monahismul. Monahismul este calea "erotica" a cunoasterii lui Dumnezeu; adica se cauta cunoasterea intreaga, chiar si cu trupul. Spuneam ieri ca sfantul loan Scararul zice ca o rugaciune la care nu participa si trupul nu este o adevarata rugaciune. De aceea, in practica ortodoxa avem toate aceste forme de participare a trupului: metaniile, inchinaciunile etc; pentru ca noi cautam o cunoastere chiar si prin participarea trupului."
http://www.crestinortodox.ro/diverse...iei-69353.html

P.S. Pentru cei ce se intreaba ce legatura are aceasta postare cu subiectul topicului: ortodoxia nu priveste pacatul ca o notiune moarala asa cum se intampla in occident ci il priveste din punct de vedere ontologic uman, raportat la firescul speciei umane, astfel pacatul este boala... si ca orice boala trebuie tamaduita cauza bolii: moartea.

Multumesc, Eugen7, f mult pentru explicarea cuvintelor teopraxie si teognosie. Nu le-am gasit explicate nici in dictionarul teologic de pe acest site, si nici in DEX. Poate ar fi bine sa apara si in aceste doua dictionare online explicatia acestor doua cuvinte, precum si a altora, care lipsesc, dar care se uziteaza.

Cum să nu privească Ortodoxia păcatul şi din punct de vedere moral? De unde le tot scoateţi domnule Eugen? Chiar în halul ăsta vreţi să sectarizaţi Ortodoxia? Şi aici deja mă refer la Credinţa Ortodoxă, că Biserica Ortodoxă, cel puţin cea rumânească, este de mult sectarizată; au reuşit barbarii cu ifose de creştini ortodocşi să o sectarizeze.

Pana acum nu a dat nimeni definitia pacatului, nici in varinata catolica, nici in varinata ortodoxa. In catehismul catolic gasim urmatoarele:

392. Ce este păcatul?
Păcatul este „un cuvânt, o faptă sau o dorinţă contrare legii veşnice” (Sfântul Augustin). Este o jignire adusă lui Dumnezeu, neascultând de iubirea sa. El răneşte natura omului şi atentează la solidaritatea umană. Cristos în pătimirea sa dezvăluie pe deplin gravitatea păcatului şi îl învinge prin milostivirea sa.

394. Cum se împarte păcatul în ceea ce priveşte gravitatea?
Se împarte în păcat de moarte şi lesne‑iertător (venial).

395. Când se comite păcatul de moarte?
Se comite păcatul de moarte atunci când există în acelaşi timp materia gravă, conştiinţa deplină şi consimţământul deliberat. Acest păcat distruge în noi dragostea, ne privează de harul sfinţitor şi ne conduce la moartea veşnică a iadului dacă nu ne căim. Este iertat în mod obişnuit prin sacramentele Botezului şi Pocăinţei sau Reconcilierii.


Care este definitia pacatului in catehismul ortodox?

As aduce o completare la prima postare de pe acest thread,cu privire la abordarea protestanta.Definitia cea mai simpla ar suna cam asa: ,,Pacatul este esecul,incapacitatea de a ne conforma Legii morale a lui Dumnezeu,prin fapta,atitudine sau natura".Rezulta din acesta definitie ca esecul vizeaza nu numai actiunea,care este un rezultat ci cauzele sale profunde,atitudinea si finalmente natura umana.Acesta definitie a plecat,fara a se rezuma la asta, de la ideea din I Ioan 3:4 ,,Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea.".Apostolul Pavel,cand incearca sa demonstreze ,,pacatosenia universala a omenirii"apeleaza la Lege,fie scrisa fie cea care opereaza in constiinta Neamurilor(Romani 2:17-29).Acesta abordare,ca sa ma servesc de a analiza a lui MacLeod,a avut in vedere patru defintii ale pacatului,asa cum apar ele in Sfanta Scriptura:

1.hamartia(care semnifica ,,ratarea tintei">imaginea unui arcas care isi incordeaza arcul dar sageata rateaza tinta) si adikia(cu sensul de nedreptate sau nelegiuire>ideea ar fi ca Dumnezeu a dat un dikia,un indreptar,o norma,dar vietile nu se conformeaza ei)

2.paraptoma(cu sensul de transgresiune sau nelegiuire>Dumnezeu da o cale(Isaia 30:21)dar omul o rateza intrucat isi urmareste propriile ganduri si intentii(Ieremia 18:12)fiecare ratacind ca o oaie pe drumul sau(Isaia 53:6).Aici as adauga ca imaginea si mai ales comportamentul oii in general este una din temele favorite ale Sfintei Scripturi cu privire la starea omului.O oaie cand se rataceste este incapabila sa se intoarca singura daca pastorul nu vine dupa ea,are obiceiul sa ramine agatata in tot soiul de tufisuri(sa spunem pacate),se raneste singura teribil,nu stie sa se apere si nici nu poate,nu are nici un simt al orientarii lasata singura si poate merge dezinvolta directa in prapastie crezand ca este pe drumul cel bun.Ar mai fi multe alte caracteristici dar scriitori Vechiului Testament, care erau inconjurati de popoare nomade si ai caror conationali erau extrem de bine familiarizati cu comportamentul unei oi,au ales in mod intentionat imaginea oii stiind ca cei care vor citi,cel putin din perioada lor istorica vor intelege foarte exact imaginea zugravita).Cu privire la imaginea oii in antiteza cu VT puteti vedea imaginea din Ioan 10:27-28.Aici ar fi o discutie extrem de frumoasa si interesanta cu privire la modul cum acesta metafora a evoluat.

3.anomia cu sensul ca ,,pacatul este faradelege".Probabil cea mai importanta definitie din Noul Testament ,,ne aminteste ca Dumnezeu ne-a daruit propria Sa Lege, propriul Sau nomos,r ezumat pentru noi in Cele Zece Porunci, iar omul s-a razvratit impotriva ei,nu doar a incalcat-o ci s-a razvratit impotriva ei cu toata forta fiintei lui.Pacatul nu este doar o incalcare a Legii, sau doar o lipsa de conformare,ci este insasi respingerea Legii si a Insusi Datatorului Legii.Dumnezeu a intentionat ca omul sa traiasca o existenta heteronomous,sau mai exact o existenta theonomous,adica sub Legea lui Dumnezeu.Insa omul doreste sa fie autonom(auto-nomos).El doreste sa-si fie propria sa lege si astfel ignora Legea lui Dumnezeu,nu numai prin sfidarea ei ci direct prin respingerea ei"concretizata in faptele,gandurile si actiunile sale,dovada ostilitatii sale fata de Creatorul sau.In acest mod pacatul devine o incalcare persistenta,deliberat aleasa si constanta a Legii lui Dumnezeu.

Am incercat sa schitez doar cateva caracteristici ale abordarii protestante, discutia este muuult :) mai ampla si depaseste latura juridica,la care a apelat si Apostolul Pavel in scrierile sale.Schita mea nu este cu scop polemic ci doar ca sa va ofere o perspectiva ca sa faceti o analiza tripartita(ortodox-catolic-protestant)cand mai profunda,vizand nu doar aspectele vehiculate la modul general ci esenta fiecarei doctrine.O ultima precizare:a nu se intelege ca postarea mea este una in opozitie ci este una ,,in prezentare". Numai bine si analize/discutii cat mai interesante si cu spor pt cei care participa sau cei care citesc.