Eu una nu inteleg care este legatura intre viata de calugar si rugaciunea pt altii.
Cred ca este bine sa ne rugam unii pt altii,fiind ca sa zic asa o caracteristica in mediul crestin.
Eu am discutat asta cu preotul de aici iar dansul chiar a recomandat intregii parohii sa se roage in fiecare zi in postul Pastelui pt cineva,chiar daca nu existau probleme de sanatate ci chiar si asa pt iertarea pacatelor.
Banuiesc ca daca ar fi fost interdictii sub acest aspect,nu ne-ar fi recomandat tuturor.

Dar astept raspunsul tau(sau al altora).

Nota:am inteles acum,caci am citit linkul,tot ce se poate.

Am răspuns pe topicul „Grup de rugăciune”.

Duhovnicul este totul. Ce binercuvinteaza el aceea si facem.
Insa , una este sa facem pomeniri in pravila nostra si alta sa se faca grup de rugaciune si cu toate implicatiile ce decurg de aici.
Dar eu am vorbit in nume propriu si nu am nici un gind necurat asupra fratilor care compun grupurile de rugaciune .
Fiecare face ce are de facut ! Ba din contra , am o admiratie deosebita fata de cei ce pot duce acesta nevointa !

Tuturor spor binecuvintat !

Ți-am văzut răspunsul. Mda, ce să mai zic... bine ar fi să putem deosebi care este voia Domnului și să o facem.
Și să știm fiecare cât de tari stăm pe picioarele noastre. Aici nu este vorba numai de discreție.
Vezi și Apostolul zilei de azi : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=2129&page=100

Iarăși dau o părere foarte personală : multe din thread-urile de la Umanitare sunt adevărate ispite. Bine este de cel care poate discerne duhurile, ce-l împinge să facă una sau alta. Mie una nu mi-a plăcut din start spiritul heirupist în care s-a plămădit acel topic; am simțit multă răzvrătire (culmea) și slavă deșartă, ca să folosesc un termen "drag" unora de pe aici, cărora le place să se risipească în admonestari dar și in rugăciuni în dreapta și'n stânga. (Întrebare retorică: oare câți din acel grup au luat binecuvântare de la duhovnicii lor pentru ceea ce fac, ca și rugăciune colectivă?) De asta am hotărât (și îmi mențin hotărârea) să nu particip nici la topic, nici la grup. De rugat, mă rog și eu în felul meu, foooarte slab de altfel și nedemn a fi amintit aici. Rămân de asemenea la părerea că rugăciunea pentru toți și pentru toate este job-ul călugărilor, ei știu să facă acest lucru cel mai bine și cel mai cu folos. Cei care aveți probleme, întoarceți-vă cu fața la Dumnezeu, mergeți la mănăstiri, dați pomelnice și faceți danii după putință, iar Dumnezeu se va milostivi de voi. Amin !

Am tot incercat sa-mi continui pozitia de tacere si abtinere legata de acest forum si nu numai, dar nu reusesc.

Mai intai ca m-a deranjat ce am vazut pe acest topic. Am ajuns sa nu mai recunosc lumea.
Au sarit toti cu gura pe Glykys si cred ca de fapt n-au inteles ideea ei, sensul topicului
Si o parte din acestia credeam eu ca sunt de partea ei si o vor sustine.
Dar ce ton bataios! Doamne, ce s-a intamplat cu voi: ioan cezar (s-ar putea sa te confund iar cu ovidiu b., ca uneori scrieti cam la fel), lore.
Altii nu mai sunt o surpriza pentru mine, asa cum scriu si ataca la persoana.

Ca sa intru pe subiect.
Glykys incearca sa faca ordine pe forum si nu cred ca va reusi, asa cum n-au reusit nici altii, nici macar adminul.

Si exact ea incearca, asa fina si blanda cum este.

Problema cu discutiile care se tot deschid pe forum este si pentru mine un semn de intrebare. Tot mai ciudate.Pana si Costel m-a uimit in ultima vreme cu ce subiecte deschide.

Eu am mai incercat ceva vreme in urma sa clarific niste probleme, mai ales scopul acestui forum.
Fiindca eu cred ca asta nu este nici acum clar.

As ruga pe fondatorul/adminul acestui forum sa intre totusi si explice ce doreste cu acest forum, ca sa avem un punct de pornire

Ori se doreste un forum la nivel mai general si scolastic, in care lumea sa mai invete ceva, sa intrebe probleme generale (gen pot sa spal, sau sa gatesc in ziua de cutare, sau ce sa fac daca am problema X si Y cu sotul, parintii, copii, etc.), de cateheza, sau reguli de baza de credinta, sau probleme/suferinte personale in care sa cerem sfatul. Pentru omul de rand, fara multe cunostinte de religie.

Ori se doreste un forum cu caracter special, gen club, sau cerc de religie la nivel ridicat, pentru preoti, teologi, studenti in teologie.

Ceea ce vrea Glykys, tinde sa fie alternativa a doua.

Personal sustin prima varianta, pentru ca eu cred ca sunt mult mai multi care au nevoie de sfaturi si lamuriri

Sunt multe subiecte la care nu stiu cati inteleg si mai ales cati se pricep sa raspunda.

Concret ceva: subiectele pe tema politica nu prea au ce cauta pe un forum de religie, e drept, dar depinde din nou de ce fel de forum se doreste.
Din cate am inteles, in tara se intampla lucruri f.deosebite, care creeaza griji si temeri mari oamenilor.
Poate ca cei care deschid aceste subiecte chiar sunt speriati. Numai ca sunt facute asa de prost: nici nu intelegi de la ce au pornit, ce s-a intamplat.

Deci: trebuie definit ce fel de forum se vrea, niste reguli de urmat. Dar nu reguli in limba engleza (cum sunta cum), generale pentru tot internetul.

Poate ca dintre cei care au mai mult timp si intra mai des pe forum sa se formeze un grup de cativa moderatori, la care sa ne putem adresa, sau care sa ia si ei initiativa de a interveni in discutii, de a bloca useri care nu respecta regulile, etc.

Intelesesem ca asa ceva este Cristi, dar vad ca abia mai intra pe forum...

Pe urma: nu este vorba de o cenzura anume, ci numai de anumite reguli, norme de comunicare respectuoasa pe un forum: fara atacuri la persoana, ci discutat numai pe marginea diverselor opinii (pe care sai dreptul sa le spui si sustii).
Daca se doreste se pot exclude si trece in acest sens in reguli, anumite domenii de discutie: politica, subiecte de natura f.personala (cele cu pentru/impotriva avort, copii sau fara copii, mantuire prin copii, boli, etc.).

N-am inteles ce este cu acel grup de rugaciune de care se tot discuta.
Eu personal nu inteleg un lucru mai intai: trebuie dezlegare de la preot pentru asa ceva? Daca da, de ce?
Personal nu prea sunt pentru asemenea mod de rugaciune, dintr-o experienta personala negativa, in urma careia am decretat ca nu ma mai rog pentru o persoana in viata, anume. Mai bine duc sa se roage preotul pentru persoana in cauza. Eu ma rog numai la nivel general pentru toti.
Gandesc eu ca un preot este cel mai in masura sa se roage pentru oameni. Noi poate ca nu suntem placuti lui Dumnezeu pentru asa ceva si mai rau facem.
Si daca se intampla ca Dumnezeu sa ia totusi alta decizie pentru persoana pentru care ne rugam, poate sa fie un adevarat soc pentru noi, remuscari care ne urmaresc o viata.
Sa se roage acel care este fara de prihana, adica preoti, calugari, asa cum stiu ei.

Va mai rog o data sa o lasati pe Glykys si sa nu o mai certati. A incercat sa faca un lucru bun.

Mai bine sa aducem toti idei si sa faca adminul ceva pentru imbunatatirea forumului.

Si acum ma duc sa scriu in alta sectiune, sa intreb ceva legat de biserica.

Eu sunt de parere ca forumul ar trebui sa fie un amestec din cele 2 variante propuse de d-voastra.

Eu tot nu inteleg de ce nu ar trebui totusi sa ne rugam pentru altii, mi se pare absurd ce propun unii pe forum, e un trend general, sa ii lasam doar pe preoti sau calugari sa se roage pentru altii, atunci care mai e diferenta intre noi si atei?

De multa vreme incerc sa evit o implicare in discutie pe aceasta tema, fiindca n-as vrea ca prin pozitia mea, cineva care isi pune mari sperante in aceasta forma de "ajutor", sa cada in deznadejde. Dar pana la urma si deznadejdea este tot o incercare si o forma mai dureroasa de a ne smeri cu adevarat.
Candva s-a inceput pe forum o dezbatere despre ce-ar mai fi de facut pentru salvarea Romaniei si concluzia generala a fost ca cea mai buna solutie ar fi sa ne rugam. Astfel s-a infiintat un grup care (din cate cunosc eu) cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia dintre participanti, citea pe perioada postului 1-2 poate chiar trei catisme pe zi. Aceasta indelednicire a durat ceva timp, dar intr-un final s-a destramat din motive mai mult sau mai putin subiective.
Acum, fiindca au tot venit mesaje cu cereri de ajutor in rugaciune pentru cei aflati in mare nevoie, s-a conturat incet-incet dorinta de a va organiza, pentru a face o treaba cat mai bine pusa la punct. La prima vedere, cineva mai rar dus la biserica ar spune: "Ce oameni buni si ce lucru minunat fac!... Ferice de ei." Dar lucrurile sunt mult mai profunde.
Acum... fiecare se roaga in felul lui si sunt convins ca multi dintre voluntari nu duc o viata tocmai curata si nu-i deranjeaza sa se "roage", intre doua telenovele, sau dupa o partida de sex. Viata personala a fiecaruia, nu-i treaba nimanui, dar cand ne implicam in astfel de treburi, situatia devine grava si viata "rugatorului" s-ar putea complica urat de tot. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, in afara de fratele Zaharia (care a cazut si el in plasa naivitatii de destule ori), toti cei care se ofera sa se inhame la "rugaciunea pentru altul" nu stiu si nici nu-i intereseaza ce vrea Dumnezeu de la acei oameni. Ei stiu ca vor sa se roage pentru "un caz", UITAND faptul ca, sub nasul lor, poate chiar in familie, poate chiar in vecini, poate chiar la niste prieteni care in timp au facut dovada multor gesturi salvatoare pentru ei, sunt oameni disperati care n-ar indrazni niciodata sa ceara un astfel de ajutor, dar pentru care Dumnezeu ar aprecia mult mai mult plecarea genunchilor in rugaciune.
In ce ma priveste, o singura zi m-am dedicat cu toata fiinta in rugaciunea pentru cineva care ceruse ajutorul, iar ce-am simtit pe intreg parcursul acelei zile, n-as vrea sa mai simt niciodata. Am familie si cu voia lui Dumnezeu o ducem cum o ducem. Nu sunt indeajuns de vrednic sa ma rog nici pentru ai mei, dar Dumnezeu vede si intelege. Cand insa trebuie sa ma rog pentru cineva care habar nu am ce pacate duce in spate, mi se pare ca imi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, iar asta ma cam sperie. Adica da, ma rog, dar sa stiu ca cei implicati in necaz sunt botezati, spovediti, constienti de puterea lui Dumnezeu si nu pun pe altii sa se roage in timp ce ei isi petrec viata in grele patimi mai departe. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu asa am simtit in acea zi ca merg de fapt lucrurile si de atunci mi-am promis sa-mi vad de familia mea si de cei pe care-i cunosc indeajuns sa ma pun "chezas" catre Dumnezeu.

Fratilor, nu mai am internet acasa, asa ca nu am avut acces la internet zilele acestea si intr-un fel, ma bucur ca nu am avut. Nu va speriati, ca sunt aici! Abia acum am citit tot ce s-a scris si ce am primit pe privat. Ma bucur ca lucrurile au revenit pe un fagas normal si ca inimile s-au mai imblanzit. Slava Domnului! :6:

Le multumesc si celor care nu au fost / nu sunt de acord cu mine, si celor care m-au sprijinit, ma bucur ca au revenit Ory si Sophia, eu una m-am folosit foarte mult de trebusoara asta, dupa cum v-am spus.

V-as ruga sa nu mutam aici discutia referitoare la grupul de rugaciune si sa incercam sa lamurim in privat sau pe viu aspectele privitoare la persoana. Pentru cine nu stie, grupul de rugaciune de pe forum are binecuvantarea parintelui Negroponte, in rest, este treaba fiecarui membru daca doreste / are o binecuvantare de la duhovnic si ce viata duhovniceasca sau mai putin duhovniceasca duce sau daca vrea sau nu sa participe la rugaciune. Din proprie experienta va zic ca sunt suficiente ispitele si piedicile din viata reala atunci cand vrei sa stai la rugaciune si, in general, cand vrei sa faci o fapta buna, ca sa se mai adauge si ispitele de pe forum, venite de la oameni care se doresc a fi - si sunt - credinciosi. Dar asta e, mantuirea nu e floare la ureche.

Va iombratisez pe toti si va doresc spor la rugaciune si in toate! :6::77:

Pornind de la acest aspect , pe care il consider absolut veridic, incerc sa mai aduc in atentie un alt aspect, o alta practica care prin folosirea ei fara mult discernamint poate produce mult mai mult rau decit bine .

Aceasta este "practica pomenirii la cerere" la sfintele taine.
F. multi isi roaga fratii , si nu numai, sa ii pomeneasac la Sf. Liturghie sau Maslu, pt. cine stie ce pricina , fara insa sa dea detalii amanuntite, ca sa zic asa, despre felul de viata pe care o duce .
Mi-aduc bine aminte , ca am fost injurat de multe ori cind , mai ales, pt. pomenirea la rugaciune , ceream amanunte despre viata celui care solicita aceasta .
Cu atit mai mult pomenirea la Liturghie sau si mai si la Sf. Proscomidie.
De departe , cele mai multe pacate ale cuplului ca si ale tinarului f. tinar sunt legate de sex, si care sunt pacate f. grele ! Ori de multe ori nici cuplul si nici tinarul nu stiu in primul rind ce este pacat si ce nu . Nestiind f. bine aceasta , evident ca nici nu se marturiseste de placerile lui trupesti , iar ca o face el (nemarturisit dar trecut pe pomenlnic) este cum este , dar ca sa te faci si tu partas pacatelor lui (prin pomenirea la sfintele taine) pote deveni un lucru periculos .
In urma cu vreo 3 ani , adica la putina vreme dupa intrarea mea pe forum , cind activau Fany, Ori, Melisa,Andreicozia, MariS,Noesissa &comp., era asa o emulatie si o forfota prin forum care incuraja faptul de a ne ruga , de a pomeni , de a ajuta cu rugaciunea pe oricine indiferent de credinta iar Fany chiar critica faptul ca ce tot timpul o dam cu duhovnicul in sus si in jos de parca el ar fi elementul esentia pt. viata ortodoxului.

Acum lucruruile sunt mai asezate, mai clare , unii chiar patiti cu cite ceva , doctrina mai sigura, astfel incit efortul colectiv de rugaciune are o forma mai duhovniceasca si mai putin de cooperativa.

Si probabil ca pe masura ce patimirile vor aparea sau se va constientiza mai bine care este cauza patimirilor indelungate si practica de a ne pomenii unii pe altii la sfintele taine nu se va mai face decit cu mult discernamint .
Daca este facuta cum trebuie , conform cartii care conteaza, atunci este de un mare folos dar daca nu se face asa se poate intoarce ca o mare urgie !

De asemenea , a cunoaste intr-atit de bine pe aproapele incit sa il poti pomeni la Sf.Taine insemneaza mare, mare lucru !

Se spune ca e bine sa ne purtam sarcinile unii, altora. Si cum sa facem acest lucru, daca nu rugandu-ne unii pentru altii?!?
Nu prea am inteles de ce atata opozitie la a face grup de rugaciune, atata timp cat un duhovnic a binecuvantat initiativa. Inteleg ca pot veni si ispite, dar temandu-ne de ispite, sa renuntam la a ne ruga pentru cei, care au nevoie de ajutor? Teama nu e de la Dumnezeu.

In curand vine Postul Craciunului; probabil ca iar vom porni un grup de rugaciune. In anii trecuti unii s-au rugat individual, altii in grup. E un fel de a spune, caci fiecare a stat la el acasa si a spus rugaciunea sau Psalmii stabiliti in asa fel incat sa cititm Psaltirea zilnic. Si ce bucurie, cand am dus la bun sfarsit rugaciunea, pe care ne-am angajat sa o facem.
Cei care nu vor sa se roage impreuna cu altii, sa nu o faca; iar cei care au facut acest lucru, sa continue; sau care nu au mai participat la rugaciunea comuna dar doresc sa faca acest lucru, sa se alature. Lumea are nevoie de rugaciune!