“Celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune” (Sf. Efrem Sirul)

zilele trecute am fost la parintele...asa vesel si zambitor.. linistit si EXTRAORDINAR de lucid..de ancorat in realitate..ca si celelalte dati cand am fost la el...imi este asa de drag acest parinte....e un drag aproape ca un drag de rudenie...parca ar fi bunicul nostru..al tuturor..cu barba alba..parul lung...ingrijit...
mereu stie sa vorbeasca...asa..pe intelesul tuturor...indiferent ca esti mai mult sau mai putin cunoscator intr-ale ortodoxiei...stie ce sa zica si cum sa zica...stie sa te apropie chiar daca esti un ortodox neortodox...
numai el stie de ce..cand ..si cum taie din pomelnic pe unii...nu e o regula cu concubinii,ateii etc etc...eu am avut in pomelnic si oameni care traiau in concubinaj...si ortodocsi neortodocsi...dar erau oameni ce imi erau aproape..si de aceea i-am trecut....si niciodata nu a taiat pe cineva din pomelnic..niciodata...
mergeti la parintele...cat il mai avem printre noi...nu mergeti cu gandul ca nu veti reusi sa ajungeti...veti reusi cu siguranta...am reusit si cand am fost numarul 100 si ceva pe lista....nici nu stii cum trece timpul acolo...desi sunt zeci de oameni care stau la usa lui..ca intr-o clinica in care pacienii asteapta la usa unui medic renumit
mergeti la parintele si chiar daca nu sunteti niste ortodocsi exemplari..parintele ii primeste pe toti cu drag...si stie cum sa vorbeasca oricui...asa cu stilul lui ...cu vorbitul in soapta...cu tonalitate de bunicutz care-ti citeste vreo povestioara..