M-am referit la faptul ca intai este mai precaut sa cauti in jurul tau perechea potrivita. Printre prieteni, vechi colegi de scoala, colegi de serviciu etc. Printre oamenii care deja i-am vazut cum se comporta in anumite situatii. Daca niciunul nu este pe placul nostru, putem sa incepem a cauta si printre straini.
Mie mi se pare mai sigur asa. Bineinteles, nici dragostea la prima vedere nu e exclusa.

Am inteles.
Dar uite ca nici de data asta nu suntem de aceeasi parere. Diferenta de varsta=diferenta de gandire, ce sa-i faci...
Eu as zice ca nu-i nevoie ca o fata sa caute ci sa astepte cuminte, la locul ei, ca perechea potrivita s-o caute si s-o gaseasca. ;)

Ai dreptate, Andra_07. Imi place cum gandesti vis a vis de subiectul acesta. Normal ca e mai sigur sa studiezi mai intai oamenii pe care ii cunosti deja si stii ce le poate capul decat pe unul necunoscut pe care il vezi in te miri ce loc/ipostaza/situatie.

De acord ca fata sa astepte. Dar nu sunt de acord cu suspiciunile dumneavoastra vis a vis de coordonatorul meu. Daca e sa fac o paralela, daca el e dubios ca e necasatorit la 38 de ani si eu sunt dubioasa, nu-i asa? Ca nici eu la 28 de ani nu mai sunt chiar asa de tanara, mai ales daca ma compar cu fete maritate de 22-24 de ani. Si scuzati-ma, dar sa insinuati despre cineva ca este batran la 38 de ani mi se pare deja prea de tot...Vorbind la modul general, ce conteaza asa mult 10 ani? Ce asa mare diferenta de gandire? Ok, sunt de acord ca unul ca el e mai matur ca mine, dar nu e asta si ideea (ca barbatul sa fie ceva mai matur decat femeia)? Apoi, o femeie de 28 de ani si un barbat de 38 se poate spune ca pot avea aproximativ aceleasi dorinte de la viata: casatorie, copii, succes profesional. Nu am 20 de ani ca sa ziceti ca imi doresc facultate, iar el familie si copii. 10 ani diferenta nu-s ca 20. Doar nu vreti sa spuneti ca el la 38 e ca tata la 54. Daca ati avea aproximativ varsta mea, v-as intelege acuzatiile astea, dar fiind trecuta de 50, zau ca nu inteleg.

Faza asta cu suspinele din dragoste asa imi suna de zici ca as avea 16 ani si inca nu ar fi cazul sa am o relatie, daramite casatorie. De zici ca la 28 de ani cati am inca nu e vremea potrivita pentru relatie/casatorie. Se pare ca dumneavoastra ma vedeti ca pe un copil ce mai trebuie sa copilareasca, nu sa iubeasca si sa fie iubit de o persoana de sex opus. Daca chiar vreti sa stiti, am avut deja parte de suferinta din dragoste, dupa cum am si scris in prima mea postare de la acest subiect.

depinde
 

Am citit rapid prin topic si nu m-am lamurit:

-ce inseamna pt tine " a fi indragostit"?
- cum vine cu suferinta din dragoste la adulti?

Imi lasa un pic impresia ca ai vrea sa crezi ca esti matura (zici ca ai 28 de ani), dar poate matur de 38 de ani e chiar diferit. Sii mi se pare ca prea rationalizezi totul. Ai putea sa spui cam in ce domeniu iti faci doctoratul? Uneori un patern de gandire aplicat in studiile academice, il urmareste vrand nevrand pe cel ce abordeaza un subiect. Mintea ce gandeste analizeaza cam toate ipotezele posibile ("daca nu ma iubeste?").
Daca domnul profesor ar fi asa cum este, mai putin calitatile intelectuale, ai mai fi deschis topicul?

sa fii !
K.

Mai bine nu scriai nimic, nu crezi? Ai scris doar un mesaj inutil si rautacios.

o diferenta pana la 10 ani, merge.
si oricum, domnul acela a fost ocupat cu studiile, cu universitatea, cand sa-si gaseasca si o consoarta pe masura sa?

Vad ca te-am cam suparat cu vorbele mele. Sa nu fii suparata. Nu am acuzat, nu am catalogat pe nimeni... Doar am lansat niste iporeze pe care le poti ignora. Sper ca nu am jignit prea tare.
Sa fii fericita! Pace si bucurie de la Dumnezeu!

Probabil sunt off-topic, dacă mă refer la problema ta, dacă însă mă refer doar la titlul topic-ului, nu trebuie să evităm iubirea, ci trebuie să iubim.
Nu mă pricep să spun mai multe, dar asta este porunca, nu? Să ne iubim unii pe alţii... nu să iubim doar pe cei ce ne iubesc...