Si ce-ai vrea? Sa turnam copii care sa ne impovareze doar pentru ca asa s-ar simti altii bine? Daca fac un copil cand nu sunt pregatit, mi-l cresti dumneata?

De asemenea, cu toate ca s-au facut si se fac multe avorturi in tara asta, declinul cred eu c-ar continua chiar si daca nu s-ar mai face nici un avort. Problema nu e reprezentata doar de avorturi.

Niciodata nu esti pregatit pentru a avea un copil daca nu il doresti
Sau daca esti pregatit e posibil sa nu ti-l mai dea Dumnezeu
Nu cred ca altii se vor simti mai bine ci toti ,laolalta ,pentru ca nu traim izolati unii de altii
Eu cand m-am nascut parintii stateau in camera cu chirie
Altii s-au nascut in locuinte bogate ,au avut de toate si nu au realizat nimic in viata.
Nu criteriul material da calitate unui om ,copil ,adolescent ,etc

Asta poate din doua motive:
1. Oamenii aveau nevoie de mai multi copii - si nu e o virtute
2. Avorturile nu se raportau ca acum - mai ales cand moral - societatea condamna asa ceva

Nu poti compara o luna dintr-un an cu alta aleasa din alt an pentru a demonstra ceva.
Trebuie o perspectiva de ansamblu.

Dar nici nu vad in asta un argument pentru un avort.

Laa fel de bine am putea pleda in baza acestui tip de argument utilitarist si pentru eutanasierea ...somerilor sau pensionarilor la o adica.

Poate sa ti-l creasca Statul daca nu esti pregatit sau l-ar putea infia parinti care chiar doresc un copil si nu-l pot avea altfel.

Nu cred ca aveau nevoie de mai multi copii ,ci pur si simplu nu puteau sa accepte ideea de a-i lepada
Chiar ieri am fost la o manastire langa orasul meu si am cunoscut pe maica stareta ,o tanara crescuta intr-o familie cu multi copii din oameni credinciosi dintr-un sat de munte sarac

Statistica era mult mai profunda(avea mai multe date) si a fost citita pt a demonstra gravitatea situatiei din tara.
Sa vad ,sper sa nu uit sa il intreb de unde a luat acel text

plus ca se nasc mai putini in razboi fiindca toti barbatii sunt plecati sa isi dea suplimente de fier unu altuia(exceptand nenorocirile ce se pot intampla cand vine o armata la tine in tara).

Musulmani, negri? Unde te crezi, in Franta?

Eu cred ca si tine,Ovidiu ca realitatea intre numerele din statistici si adevaratele valori sunt net diferentiate.
Cunosc faptul ca avem declarati la recensamant vreo 89% ortodocsi,dar asta reprezinta o cifra globala a celor botezati in rit ortodox. Ca unii nu au mai dat pe la biserica de la botez incoace,asta nu se spune la recensamant.
Pe mine nu ma surprinde moralitatea unei tari majoritar ortodocse,deoarece stiu ca aceasta majoritate este simbolica,profuns diferita de adevaratele repere crestine.

1. O clipă! Mai întâi, s-o spunem pe cea dreaptă: nu facem noi copii, noi doar îi purtăm şi îi creştem, apărăm, educăm etc.
2. Dacă apare copilul şi nu suntem pregătiţi (cine poate jura cu mâna pe inimă că e pregătit întrutotul să fie mamă sau tată?), ei bine, avem un lucru foarte bun şi firesc de făcut: ne pregătim (material, social, psihologic, duhovniceşte mai întâi)! Uşor, uşurel, învăţăm şi căpătăm toate cele necesare, de voim. Învăţăm şi căpătăm şi din mers, aşa cum le-am deprins pe toate, la vremea lor. De ce atâta anxietate ascunsă sub numele de (falsă) responsabilitate? E de fapt un refuz şi nimic mai mult. Anxietate, crispare, refuz. Şi desigur proiecţia, evident inconştientă, a noastră cu toate narcisismele şi traumele în copilul încă nenăscut... Păcat!
3. Copilul meu nu este eu mai mic... Eu, eu, mereu eu, de nici copilul nu mai are voie să vină!! Copilul nu este nici un element de comparaţie între mine şi altul, alături de altele ale mele... Nu de mine e, aşadar, vorba. Ci de el! O cu totul altă persoană, care îşi toarce propriul fir al vieţii, uneori cu totul diferit, chiar opus în destule puncte majore, comparativ cu firul meu. Musai, aşadar, să mă decentrez de pe obsesivul EU dacă vreau să permit să trăiască şi EL, altul, alter (Ego)...
4. Nu obosesc să repet: copilul nu are nevoie de standardele noastre de viaţă închipuite pentru el, ci de dragoste simplă, mai întâi şi mai important decât toate. Creşte el bine merci şi cu o cârpă pe el (de fapt copiilor le place mai mult să stea dezbrăcaţi şi, dacă se poate, murdari de tot felul de lucruri), precum şi cu un coltuc de pâine şi-o fructă dulce, acolo... O spun nu doar din cărţi, ci din relaţia mea cu cei 3 copii pe care mi i-a dăruit Dumnezeu. Că, pe de altă parte, eu m-am străduit să le ofer mai mult, asta-i din pricina minţii mele iar nu din cerinţa expresă a copiilor. Ei cer mereu dragoste, sub varii forme: timp petrecut împreună, joacă acasă şi cu alţi copii, gesturi adecvate de tandreţe, învăţare-îndrumare, apărare/ocrotire etc.
5. La nevoie îl pot creşte şi eu (vorbesc, ce-i drept, în numele celui întrebat), dar e păcat să nu fie crescut de mama şi de tata.
Când, totuşi, ne credem atât de capabili să făptuim, fireşte că avem în minte, ca una din multele forme ale inerţiei făcutului, marea visare că facem ... chiar şi copii!
Dar oare noi îi facem?
Mai exact, ce anume şi cum facem noi ca să iasă un copil? Ce, în afară că ne dăm acordul pentru actul sexual neprotejat şi de abţinerea de la avort şi cele care duc la avort? Ce facem altceva din uriaşa misterioasă facere?

Copii ce suntem... Noi care nici un nod simplu la bocanci nu reuşim să facem ca lumea, uneori... Dovadă că ne împiedicăm în propriile şireturi...:)

Să fiu iertat, dar dacă Dumnezeu ar ţine cont de toate pretenţiile noastre când vine vorba despre copii, în scurt timp nu s-ar mai naşte om... Din fericire, se pare că Domnul mai trece din când în când peste ifosele noastre...

Pai corect ar fii sa nu faci sex daca nu vrei copii si nu esti pregatit...iar daca totusi faci,cel putin sa fii pregatit pt consecinte...

Apoi,oamenii nu sunt pregatiti si hotarati niciodata sa-si ia soarta in maini;nu sunt pregatiti sa se casatoreasca,nu sunt pregatiti sa aibe copii,sa faca schimbari majore sau sa renunte la sine.
De multe ori,venitul unui copil ii mai responsabilizeaza,maturireaza pe tinerii parinti;nu sunt doar greutati la nesfarsit,sunt si momente frumoase si gingase in viata de parinte!