Mihailc |
18.03.2013 23:23:55 |
Citat:
În prealabil postat de iuliu46
(Post 511006)
Are dreptate in ceea ce priveste comunismul. Problema e ca nu numai comunismul a furat acele idei ci toata filozofia umanista in general. Si comunismul a fost o gluma pentru religie fata de ce se intampla acum in civilizatia vestica si din pacate si la noi, pentru ca acum e mult mai usor sa cazi, sunt mult mai multe ispite, in vreme ce in comunism religia era un mijloc de rezistenta.
|
Nicolae Steinhardt avea o admirație deosebită pentru persoanele care și-au trudit urcușul desăvârșirii în mijlocul ispitelor de tot felul și în condiții de libertate a opțiunilor neincomodată de nicio contrângere exterioară iminentă.
În contrast cu pathosul idolatrizant contemporan ce înconjoară fenomenul detenției din prima perioadă a dictaturii comuniste, părintele Steinhardt minimalizează fără fățărnicie meritele pușcăriașului spiritualizat, întrebându-se dacă cumva acest mod extrem de a dobândi metanoia n-a fost altceva decât un dar uriaș al lui Dumnezeu oferit celor slabi (cum se considera el însuși) care în condiții de "normalitate" n-ar fi fost în stare să facă aproape nimic pentru a-și agonisi acea libertate interioară premergătoare înțelegerii revelației creștine. Nota părintele că este mult mai ușor să postești atunci când hrana zilninică impusă este terci mizerabil, iar odihna și condițiile de cazare, impuse și ele, nu pot fi descrise îndeajuns de cuvântul "groaznic". Cum să nu înveți nimic despre smerenie atunci când îți primești rația aproape zilnică de bătăi, dispreț, injurii și umilire, timp de zeci de ani? Sau cum să nu afli pe viu semnificația cuvântului "iubire" în condițiile în care acesta reprezintă ultima frontieră între uman și bestial?
Ca un ecou proxim al kenozei lui Hristos, monahul de la Rohia vede isprava sfântului Gheorghe și celor asemenea lui standardul cel mai înalt al viețuirii creștine. Un om tânăr, frumos, puternic, capabil, bogat, înalt în rang și îndeobște admirat, alfel spus posedând toate cele la care visează și tânărul postmodern din secolul XXI, alege liber să-l urmeze pe Hristos, mai întâi în moarte și apoi în înviere, prefigurată deja în cinstirea aparte pe care Biserica i-o acordă. Acest Sfânt Gheorghe pe care icoana îl tâlcuiește străpungând cu lancea puterii credinței balaurul, reprezentat ca sumă a tuturor tentațiilor idolatre care pot confisca nădejdiile omului, este soluția pentru creștinul trăitor sub mirajul "tuturor posibilităților", inoculat de marketingul ideologic al societății contemporane.
|