Problema noastra nu e ca ne rugam si postim prea mult,ci ca ne rugam si postim prea putin.Deci nu suntem la dreapta,ci la stanga...

Sunt de acord. Se pot face excese și în privința postului sau a rugăciunii. De aceea avem duhovnic, să nu fim de capul nostru, ci sub ascultare. Iar smerenia și ascultarea de Hristos și de Biserică presupun o lucrare și o luptă de toată viața. Am vrut doar să subliniez că nu trebuie să stăm pe loc, să nu ne mulțumim niciodată cu starea noastră, să nu fim mediocri în credință.

Citirea zilnic cu atentie a unui acatist ,cum ar fi sf.Acoperamant si a unui Paraclis al Maicii Domnului si participarea la sfintele slujbe ,impreuna cu celelalte scrise de staretul manastirii ne ajuta sa nu fim caldicei ,suficienti

2. Indiferenta fata de lumea aceasta pacatoasa si desfranata inseamna intoarcerea sufletului catre desavarsirea spiritula, iar primul pas catre aceasta este pocainta sincera si cu lacrimi. Aceasta este judecarea aspra a sinelui in fata lui Dumnezeu, parerea de rau cu lacrimi pentru pacatele savarsite si atentia incordata totdeauna asupra faptelor mantuirii. Cel care se pocaieste sincer isi marturiseste faradelegile, isi plange ratacirile si, ne cautand la pacatele sale din fiecare zi, nu deznadajduieste si nu paraseste faptele bune, ci le exerseaza si mai mult pentru ca, de acum inainte, sa schimbe pacatele cu faptele mantuirii.

Dar eu cateodata ma judec aspru, insa de cele mai multe ori imi scuz pacatele; cateodata imi pare rau pentru acestea, dar din ochii mei nu picura acea apa sfanta care spala necuratia sufleteasca; cateodata tind sa ma impac cu Dumnezeu si cu constiinta, fara a face vreun bine pentru aceasta. Daca m-am lenevit peste masura, nu muncesc de doua ori mai mult. Daca m-am imbuibat, nu postesc. Daca am suparat pe cineva, nu-mi cer iertare imediat. Daca dau dovada de zgarcenie, nu fac mila indata. Daca m-am mandrit, nu ma smeresc. Intr-un cuvant, nu aprind lumina in intunericul sufletului meu. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului, si da-mi darul pocaintei adevarate.

Ca sa nu fim caldicei trebuie sa luam hotarari radicale in viata noastra,care sa ne schimbe in mod evident viata ...

Eu una nu ajung la biserică în chiar toate duminicile, cu postitul cam am probleme, iar la spovedit și împărtășit nu m-am mai dus dinainte de Crăciun... deci la mine e cam clar unde trebuie să mai lucrez. Plus la iubirea aproapelui ca pe noi înșine... și așa ne străduim să ne aflăm și noi pe Calea lui Hristos. Doamne ajută!

PS: pentru toți cei care merg regulat la biserică și fac toate cele pe care le ziceai mai sus - îmi vine acum în minte un citat recent dat de Annyta pe topicul "cuvinte de folos" - zicea că evlavia cea dinafară fără evlavia cea dinăuntru este ca teaca fără sabie... deci aici se cuvine să lucrăm cu luare aminte.

E bine că îți dai seama ce și cum greșești, așa ai făcut primul pas spre metanoia.
Cu timpul vor mai urma și alții, iar restul până la mântuire îi adaugă Dumnezeu. Doamne ajută!