despre ascultare
 

Evident în primul rând contează în aprecierea situației, 'ce spune cutare monah/mirean/cleric'
așa:
1- dacă monahul respectiv e Arie (sau Nestorie ...) merită o caterisire și chiar o palmă;
2- dacă monahul este Maxim Mărturisitorul (sau Marcu al Efesului...) atunci el nu merită caterisirea cu toate că monahul Maxim Mărturisitorul a fost caterisit și a fost chiar mutilat prin tăierea mâinii drepte și a limbii, (astea neoprind-ul în mărturisire, căci a continuat să mărturisească în chip minunat)

Ascultarea necondiționată (tăierea voii) este o atitudine mântuitoare și mai mult de atât :sfințitoare (fiind maximul împlinirii 'legii'/poruncii: 'cine vrea să-mi urmeze, să se lepede de sine...'). Această ascultare se face în primul rând față de Dumnezeu, apoi de duhovnic, ierarhie, avă. Asta înseamnă că cei care ascultau de Arie motivând ascultarea nu făceau acest lucru, ci erau împreună răzvrătiți cu Arie. Iar Sf Maxim Mărturisitorul (papa Martin, Marcu Evghenicul ... ) era în (împlinea porunca) ascultare.

Problema este enunțată în mod viclean.

-pai atunci de ce ai mai terminat facultatea de teologie? nu ca sa asimilezi invatatura ortodoxa de credinta (Filocalii,Biblie,paterice,vietile sfintilor,parinti si scriitori bisericesti,si alte scrieri ale sfintilor ortodocsi ...) si sa renunti treptat la erezii(ecumenism),invatatura pagana,newageista,invatatura lumeasca,logica lumeasca,filosofie desarta ....?

Eu chiar nu înțeleg cum de unii de p-aci se bagă ca musca-n ciorbă în subiecte mai presus de capacitatea lor de absorbție şi prelucrare a datelor. Acuma, pentru a fi bun ortodox n-o fi frate nevoie de studii teologice universitare dar nici nu-i musai să fii ţărănoi de la oi cu mintea greoaie procesor Intel 8086/8 MHz. Şi să fii prost nu-i condiţie eliminatorie pentru a ajunge în rai.

Cred ca exista intre ascultare si libertate o antinomie asa cum exista intre faptul ca pe de o parte Dumnezeu ne lasa liberi si pe de alta el 'vede' sau 'stie' ce 'vom' face.
Cred ca de asta este greu de gasit o formula atotcuprinzatoare care sa ii dea dreptate automat sfantului Maxim in 'neascultarea' sa si sa il condamne pe Arie in neascultarea sa.
O asculare nu este la fel cu alta ascultare, iar o neacsultare nu este la fel cu alta neascultare... Crtieriul binelui este numai Dumnezeu - daca il urmez pe El sau nu.
Cum stim daca il urmam? Pai, asta este greutatea ortodoxiei: ca nu putem sti in mod absolut pana in Imaparatie. Ne mai putem insela pe parcurs. Trebuie sa incercam sa Il urmam cu smerenie, sa ne cercetam cugetul mereu si sa incercam sa vedem adevaratele motivatii ale actelor noastre.

Spunea cineva mai sus ca nu mai este la fel ca in vremea sfantului Maxim, sunt rezolvate, formulate probleme de credinta cele mai importante. Este adevarat ca acum nu mai este cazul sa se discute dogmele care Il privesc pe Hristos si Sf. Treime, cele formulate in sinoade si primite de Biserica (caci a tine un sinod nu este o garantie a Ortodoxiei, ramane sa fie si primit de Biserica, a se vedea exemplele istorice de sinoade neprimite si pana la urma neconsiderate in lista celor 'ecumenice').

Da, este adevarat, dar asta nu insemana ca tot ce tine de aplicarea credintei in viata noastra este batut in cuie de sinoade. Exista multe domenii ale vietii in care Biserica (in totalitatea ei, nu numai episcopii, nu numai calugarii) etse chemata, zi cu zi, in fiecare epoca, sa se pozitioneze.
Suntem fiecare membri ai Bisericii si fiecare 'imparati', profeti' si 'preoti', precum Hristos. Fiecare putem sa ne gasim in situatia de a trebui sa luam o hotarire din domeniul etic de ex, si in Ortodoxie nu exista un 'organ' de tip magisterial care sa dea toate raspunsurile la care credinciosii de rand ar trebui sa se conformeze fara discutie si fara intrebari. Exista desigur episcopi, exista parinti duhovnicesti, dar exista si fiecare credincios botezat (care are acces, mai ales in zilele noastre, la toata comoara Traditiei din toate epicile) si care, in ascultare fata de acestia, dar in ascultare in duhul dragostei si al libertatii date fiecaruia (dar si al semreniei, pentru a nu o lua razna, fecare trebuie sa isi dezvolte trezevia necesara), poate si trebuie sa isi faca o parere si sa urmeze o cale a lui.

-am zis eu ca nu e nevoie de studii teologice ? (foarte bine ca a terminat teologia) nu ,am zis doar ca ea trebuia sa asimileze invatatura sfintilor ortodocsi si sa renunte la filosofii lumesti,la erezii...

Laura,

In primul rand ca sfantul Maxim nu a fost singurul aparator al ortodoxiei in problema celor doua vointe. La fel ca si sfantul Maxim, si papa Martin al Romei, si sfantul Sofronie al Ierusalimului si Gheorghe episcopul Ciprului si alti papi care au urmat lui Martin (cu exceptia papei Vitalian care a cam cedat), toti acestia au aparat dreapta credinta. Si erau episcopi.
Deci sfantul Maxim nu a fost singur, chiar daca asa e prezentat uneori.
Apoi, s-a incetatenit ideea ca aparatorii Ortodoxiei au fost numai calugarii, in timp ce episcopii nu. E tocmai invers: episcopii au fost cei care au solutionat marile probleme ale dreptei credinte. Episcopi au fost : Atanasie cel mare, Ioan Gura de aur, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Ambrozie, Augustin, Ilarie de Poitiers, Irineu de Lyon, Epifanie al Salaminei, Nicolae din Mira Lichiei, Spiridon al Trimitundei, Leon cel Mare, Chiril al Alexandriei,
Grigorie cel Mare, Martin al Romei si multi multi alti aparatori ai dreptei credinte.
Desigur, au existat printre episcopi si eretici, dar si printre calugari au fost eretici (Arie, Eutihie, Pelagius etc)

De aceea in problema dogmei religioase cred ca cel mai bine si mai corect ar fi sa tinem cont de pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe. Majoritatea dintre noi nu avem o experienta teologica foarte mare si exista riscul ca interpretand dogma religioasa dupa mintea noastra sa gresim.

Renunță tu mai întâi, făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui și sorei.

" Fericit este omul care poate sa iubeasca pe tot omul la fel.

Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata."
Sf. Maxim Marturisitorul

Problema ridicata de tine e pertinenta .Unii fac pe desteptii pentru ca stiu deja ce s-a intamplat cu Sf. Maxim, dar daca trăiam exact in acea perioada ...altele erau discutiile. Probabil ai ridicat problema şi în urma unor argumentari gen :"noi ascultam neconditionat de Biserica,deci noi suntem adevăratii ortodocsi, deci in concluzie noi avem dreptate in tot ce debitam " ale unor forumisti, in discutii ca cele pro/contra cip-cirip.
Sigur ca Sf. Maxim a avut "trimitere" de la Dumnezeu, care a actionat într-un mod suprafiresc in viata viitorului sfânt, sigur ca Biserica era in calugarul Maxim si nu într-un sinod de episcopi eretici.Biserica este unde e Adevărul si daca presupunem ca numai calugarul "eretic" Maxim pe o insula pustie era in adevar EXACT acolo si numai acolo era Biserica cea adevarata.Intrebarea e cati isi "puneau banii" pe Maxim...daca traiau atunci, exact in toiul disputei.