Probabil ca esti foarte "mandru" de logica ta...care lipseste cu desavarsire.Dupa logica ta ,practic afirmi ca e incorect sa alegi sa nu lucrezi si ...sa nu primesti bani.Trebuie sa primesti bani si daca alegi sa nu lucrezi,nu? E incorect sa fii conditionat de primirea banilor DOAR daca te duci la muncă ,trebuie sa-i primesti si daca nu te duci sa lucrezi caci altfel exista o impunere.
Tu asta ii ceri lui Dumnezeu sa-ti dea "bani" indiferent daca lucrezi sau nu,indiferent de ce faci tu.Daca ai face cererea asta oricarui patron de pe lumea asta, te-ar considera nebun.Nu crezi?

El nu zicea nimic de o "recompensa" pentru faptul ca nu vrei sa alegi nici raiul nici iadul, ci sa existe aceasta varianta.

Spre exemplu, daca un om exemplar din punct de vedere moral si sufletesc ajunge la portile raiului, si i se spune "Ai facut fapte bune, poti sa intri in rai". Iar el zice "Dar nu vreau nici in rai, nici in iad", ce o sa se intample, o sa fie obligat sa intre in rai?

Sau un hindu ajunge la portile raiului, fiind bun in viata, este poftit in rai, dar el niciodata nu a vrut sa se duca in raiul crestin, ci in Vaikuntha din religia sa, asadar refuzand. Ce se intampla cu el?

Ai inteles bine ce am vrut sa spun si asta ma bucura. Munca, ca si plata taxelor este o forma de constrangere sociala. Daca ai primi aceeasi bani si daca nu muncesti si daca muncesti, abia atunci se manifesta liberul arbitru. Esti liber sa alegi, fara a suferi consecinte. Oamenii aleg sa munceasca deoarece sunt constransi sa o faca.

Vorbim acelasi lucru dar avem perspective diferite. Cred ca largesti foarte mult intelesul de "liber arbitru". El nu se poate manifesta in varianta: "Cum spun eu, sau iadul te paste! Alegerea iti apartine".

Am ridicat si aceasta problema dar nu mi s-a raspuns. Bine, nici nu tin neaparat sa o faca cineva pentru ca aia este o intrebare retorica :).

Intrebarea care ma macina pe mine cel mai mult a fost deja pusa si nu si-a gasit raspuns. Insist pe aceasta.
Care este probitatea morala a unui parinte care poate interveni oricand decisiv, insa nu o face atunci cand propriul copil este schingiuit?
...Lasam la o parte faptul ca este schingiuit pentru greseli facute fata de parintele in cauza.

Eu stiam ca pacatul te schingiuie, nu Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu intervine in vietile noastre. Doar ca aceasta interventie poate fi dureroasa (asemenea interventiei unui chirurg care taie , nu pentru a distruge omul ci pentru a preveni infectia de a se raspandi in tot corpul- comparatie facuta de Sfantul Vasile cel Mare).

Cred ca de aceea spunea parintele Arsenie Boca sa multumim in necazuri si sa intelegem ca ele sunt mana intinsa a milei lui Dumnezeu.

Care este, mai exact, fragmentul prin care am sugerat ca Dumnezeu este cel care chinuie?
Intrebarea mea face abstractie totala de "agresor" si de motivele agresiunii.

Consider ca restul postarii nu are legatura cu intrebarea pe care am pus-o.

Nu avem perspective diferite,pe picior de egalitate, ci una e defecta si una adevărata. Nu e prea greu de realizat care e adevărata, caci ce propui tu e ilogic si tragi-comic; face inutila logica.Te-ai prins singur in lat. Absurditatea situatiei poate fi zugravita de exemplul fatului in pantecele mamei care vrea "libertatea " sa renunţe la cordonul ombilical si sa traiasca autonom. Desigur ca e o nebunie sa ceara asa ceva, la fel este si cererea ta sa traiesti autonom,despartit de Dumnezeu, cand ai fost facut sa traiesti numai prin cordonul ombilical al lui Dumnezeu. Desigur Dumnezeu iti ofera libertatea sa te tai de la sursa vieţii, isi retrage energiile Sale pe care le-ai respins in cunostinta de cauza si ramai o carcasa innegrita si putreda. Ca sa fii autonom ai nevoie de resursele si mijloacele lui Dumnezeu pe care tu ...numai ce le-ai refuzat.

Deci practic, ca un bebelus, esti obligat sa accepti "cordonul ombilical", sau esti ca si pierdut (mort), nu? Cum este asta liber arbitru?

Sa crezi ca esti mai destept decat Dumnezeu si sa actionezi in consecinta, există o libertate mai mare decat asta?
PS:daca alegerile noastre n-ar avea consecinte, abia atunci n-ar mai exista libera alegere,caci practic alegerea si-ar pierde orice functie practica,cu ea si fara ea tot aia.

Posibil sa fi inteles gresit. Ceea ce m-a indus in eroare a fost ca omul e schingiuit pentru greseli pe care le face fata de Dumnezeu. Or, acele greseli (pacate) il schingiuiesc pe om. Pacatele nu sunt fata de Dumnezeu, ci sunt fata de om. Omul, pacatuind, se schingiuieste, nu il ofenseaza pe Dumnezeu. Asta voiam sa spun.