Desigur ca nu. Unii, sunt chemati la casatorie. Altii, la feciorie. In BC (ramura apuseana si ramura armeneasca) chemarile la preotie le face Dumnezeu in randurile celor chemati la feciorie.

Este exact ca la ortodocsi in ceea ce priveste episcopatul. Considerati ca multe vocatii la episcopat se pierd prin regula ca sa nu fie hirotoniti intru episcopat decat preotii necasatoriti ? Sau, dimpotriva, sunteti de parere ca, daca un preot familist ortodox simte o chemare sa fie episcop, aceea nu e o chemare autentica, ci parelnica ?

[quote=Teodosie;564629]
Sunt preoti cu vocatie adevarata dar care au de la Dumnezeu o sotie si pe care B.C. ii pierde.Se pot da atatea exemple cunoscute de preoti buni casatoriti : Galeriu, Argatu, Craciun Opre , Sabau ,... [quote]

Acestia sunt preoti RASARITENI. Daca ar fi fost apuseni si Dumnezeu i-ar fi chemat la preotie, le-ar fi insuflat inainte dorinta fecioriei si le-ar fi dat si putinta ei.

P.S. Argatu ? Nu a fost, cumva, ieromonahul de la Cernica inzestrat cu capabilitati paranormale ?

Poate in sensul de antecedente de acte pedofile. Sau, poate cu inclinatii pedofile, ceea ce e un pic altceva.

Se prea poate ca statisticile sa fie umflate. Tocmai am citit un interviu cu un fost lider al miscarii americane pro-avort (actualmente convertit: Bernard Nathanson) in care el insusi spune cum a umflat cifrele. Putin. Doar de zece ori. Adica, dupa ce facea studiile, mai adauga un zero...

Personal, am cunoscut zeci de profesori. Si zeci de preoti. Niciodata nu am primit vreo propunere nerusinata. Nici nu am auzit de la vreun coleg ori colega de scoala ori de parohie de asa ceva.
Imi amintesc de vorbele atribuite lui Churchill: "Singurele statistici in care am incredere sunt acelea pe care le masluiesc eu insumi".

Nu uita te rog ca Iisus Christos a fost RASARITEAN.

Nu uita ca toti APOSTOLII au fost RASARITENI.

Oamenii din Europa Vestica aveau putine posibilitati de a avansa. Daca s-au nascut iobagi ( 90% din populatie) sau sclavi si chiar daca s-au nascut din patura libera (10% din populatie) sansele de avansare erau mici.

O avansare reprezenta trecera in clasa preotilor. Aici deveneu nobili si nu mai trebuiau sa munceasca. Puteau sa isi ajute familia de acasa. Dorinta fecoriei era un lucru secundar.

In timpul revolutiei franceze s-a hotarat sa fie decapitati toti nobilii. Dar din clasa nobililor faceau parte si preotii, asa ca francezii au exsecutat si multi calugari si poate si calugarite.

Ce usor vorbesc cei care nu trebuie sa suporte celibatul despre aceasta forma de viata. Ce sacrificiu presupune aceasta, ca in lumea moderna este aproape imposibil, nenumaratele "greseli" ale celibilor sunt poate trecute sub tacere, oamenii nu mai au incredere, sunt dezorientati.

Oare ar fi chiar asa de mare schimbarea daca preotul apusean ar veni in comunitatea catolica cu burta si cu nevasta? Sau ar creste pe la casa parohiala 2-4 copii ai lui.

Oare oamenii nu s-ar bucura ca preotul lor este fericit, implinit?

Fericirea şi împlinirea preotului atârnă de chestiuni lumeşti?
"Burtă, nevastă şi copii" reprezintă oare formula omului "împlinit şi fericit"? Başca, a împlinirii vocaţiei sacerdotale?
Burta ar putea foarte bine să lipsească, îmi pare. Ba chiar ne-am aştepta să nu apară la omul care ne îndrumă pe Calea cea strâmtă...
Cât priveşte nevasta şi copiii, da, după legea omului firesc e mare lucru, uneori, însă pre limba omului duhovnicesc nu mai e chiar aşa o ispravă în sine ci mai degrabă o ocazie pentru unele "reuşite" (sau eşecuri) în singurul lucru care contează înaintea lui Dumnezeu: travaliul pocăinţei. Care e condus/orientat, printre altele, prin raportarea la "Predica de pe munte". (nici urmă de neveste şi copii, pe-acolo... pur şi simplu pentru că e vorba despre altceva decât despre lucruri lumeşti)

Poate că ar merita pus în balanţă şi aşa: ce avantaje aduce familia pentru slujirea preoţească versus dezavantajele celibatului.

Cred că e preferabil să nu mai judecăm lumeşte cele care se judecă duhovniceşte (şi soborniceşte).
Oare celibatul preoţilor e o chestiune lumească? Nu e mai degrabă una duhovnicească?
Să ne hotărâm: preotul e om (doar) din lume sau nu cumva prin Taina hirotoniei el e "săltat" (încă o dată) dincolo de lume/lumesc?

P.S. Cât priveşte pedofilia, pare cert că nu atârnă de prezenţa sau absenţa statutului de familist ci este o maladie aparte a sufletului, cu resorturi şi mecanisme distincte, ireductibile la alte condiţii. Cred că pedofilul nu se "lasă de meserie" dacă îl căsătorim, după cum nici dacă îl divorţăm sau îl menţinem burlac.
Profilul personalităţii pedofilului nu mai e demult un secret, numeroase studii de specialitate dezvăluind etiologia şi mecanismele dereglării (cu rădăcini adânci în copilărie, cu răspunsuri dezastruoase la unele dileme cruciale care fac parte din procesul dezvoltării personalităţii).
O analiză duhovnicească, însă, nu am citit până azi. Probabil că maladia asta derivă (în specificul ei morfologic) din bolile fundamentale ale sufletului (expuse magistral în cartea lui Larchet, printre alţii).

Înseamnă că la papistași e jale.

Nu ar cam trebui sa existe acea burta mai ales la cei care promoveaza postul ca la carte, dar poate or avea saracii probleme cu metabolismul, or fi endomorfi, sau poate nu se tin cum trebuie de post, oameni sunt si ei.

[quote=Mihnea Dragomir;564814]Desigur ca nu. Unii, sunt chemati la casatorie. Altii, la feciorie. In BC (ramura apuseana si ramura armeneasca) chemarile la preotie le face Dumnezeu in randurile celor chemati la feciorie.

Este exact ca la ortodocsi in ceea ce priveste episcopatul. Considerati ca multe vocatii la episcopat se pierd prin regula ca sa nu fie hirotoniti intru episcopat decat preotii necasatoriti ? Sau, dimpotriva, sunteti de parere ca, daca un preot familist ortodox simte o chemare sa fie episcop, aceea nu e o chemare autentica, ci parelnica ?

[quote=Teodosie;564629]
Sunt preoti cu vocatie adevarata dar care au de la Dumnezeu o sotie si pe care B.C. ii pierde.Se pot da atatea exemple cunoscute de preoti buni casatoriti : Galeriu, Argatu, Craciun Opre , Sabau ,...
Nu poti pune preot casatorit episcop peste calugari sa fim seriosi.In Scriptura episcopul era si casatorit dar monahismul nu era inca instituit.
Mirenii au nevoie de exemple si modele in preot caci prin asta se converteste omul.
Infranarea din casatoria traita curat cum invata p. Arsenie spre exmplu nu e mai prejos decat a calugarului asa ca nu e vorba ca le-ar fi dat putinta fecioriei .Parinti ca Galeriu sau Craciun avea toat putinta infranarii si in acelasi timp dorinta fecioriei si a calugariei dar s-au supus randuielii Dumnezeiesti casatorindu-se facand in casa schit .
Parintele Ilarion Argatu a fost casatorit dupa ce a ramas vaduv s-a calugarit.

Daca mananca fosole uscata in post creste burta la fix, o stiu din propia experienta.

Răspund eu în locul lui Cătălin: da, într-adevăr se poate, am văzut cu ochii mei, la un metru de mine. Într-unul din parcurile din jurul Stadionului Naţional, iarna, la ceva grade sub zero.
Un prieten, iritat că îl luam mereu peste picior legat de practica lui yoghină (făcuse vreo 10 ani pe la Bivolaru), m-a invitat într-o zi la o demonstraţie practică.
Sub ochii mei, omul s-a dezbrăcat la bustul gol (eu aveam cojoc, fular etc.), s-a aşezat în postura lotusului (parcă aşa îi zice) şi a început un exerciţiu de-al lor. După doar 2-3 minute am observat cum şiroia de transpiraţie iar zăpada, într-adevăr, se topea sub el.
Am fost impresionat sincer, chiar uimit de fenomenul care îmi depăşea cunoştinţele şi experienţa de viaţă, dar ... nu m-am apucat de yoga, întrucât nu îi vedeam rostul, eficienţa etc. Nu că l-aş vedea acum...:)

Ca amănunt, nu ştiu ce semnificaţie o avea dar după vreun an prietenul meu a suferit un accident ciudat, în sensul că neavînd nici o boală propriuzisă a ajuns la camera de gardă a unui spital deoarece ... murea. Funcţiile organismului se "estompau" ca şi cum se retrăgea viaţa din el, pur şi simplu, spre consternarea medicilor care nu prea ştiau cum să intervină. Omul avea pe atunci vreo 35 de ani.
Din acea zi prietenul meu a încetat orice practică yoga. Guru i-a explicat doar că "precis ai forţat ceva, pe undeva"....:)

Deci se poate, nu e basm. Din păcate, zic eu...

O cunostinta de-a noastra , tanar de 35 ani insurat , cuminte, linistit, a aderat la un grup nu stiu detalii si nume care practicau una alta.
S-a intins in pat si si-a dat duhul pur si simplu .Pe certificatul de deces scrie cauze neidentificate.Zic unii din grupul lui ca a a lasat mesaj sa nu il mai resusciteze ca a gasit ce cauta.Eu "am ramas mut".Nu am putut merge dar a venit multa lume la inmormantare si a fost o buna dispozitie zice-se ca si cum omul chiar s-ar fi "mantuit".Domnul sa il ierte si odihneasca iar pe noi sa ne aiba in paza ca nu stiu ce sa mai spun doar m-am rugat si ma rog.