Evident, am dat explicatia in mesajul anterior. Asta e baza invataturii crestine, daca nu am face noi fapte bune sau rele atunci pentru ce suntem judecati? Invatura protestanta (preluata probabil din augustinianism) este gresita si fara logica. Invatatura protestanta sta la baza invataturii ecumeniste, de aceea unii credinciosi care nu sunt protestanti o impartasesc.

Deci tu sustii ca poti sa faci ceva bun fara Dumnezeu ?

Da sau nu. Stii tu, asa cum ne invata Scriptura.

Lasa explicatia pentru mai tarziu. Pe moment, vreau sa vad daca ai curajul sa spui, sau sa scrii, negru pe alb, "Da, eu pot sa fac ceva bun fara Dumnezeu".

Incerc sa duc discutia la un alt nivel. Fiindca nici termenul rasplata nu e deloc fericit. Ce vreau sa spun ? Sa spunem ca Dumnezeu daruieste harul, nemeritat, nu pentru ca faptele noastre bune l-ar indatora, ci fiindca asa a promis iar El isi tine promisiunea. Pana aici suntem cu totii de acord. Bun. Dar chiar daca admitem ca Dumnezeu acorda mantuirea in virtutea promisiunii Sale ca o rasplata, totusi aceste fapte bune nu se pot tezauriza. Fiindca abia aici intervine mentalitatea juridica dupa parerea mea, in credinta ca aceste fapte devin un tezaur, ceva care prisoseste. Si astfel ajugem iar la conceptul de merit.
Aici ma intereseaza pe mine acest aspect. Accept ca Dumnezeu poate acorda mantuirea nemeritata ca un fel de rasplata pentru faptele bune in virtutea promisiunii Sale. Dar atunci, daca e doar promisiunea Lui libera si mantuirea ramane totusi dar infinit superior faptelor noastre, atunci nu mai poate fi vorba de tezaur.

Bogdan, mergem atunci la doua alte concepte: comuniunea crestina si rugaciunile sfintilor.

Noi spunem: Sfinte X, roaga-te pentru noi. Sau: Pentru rugaciunile Sfantului X, ajuta-ne pe noi, Doamne.

Intrebare: De ce tocmai pentru rugaciunile sfintilor ? De ce tocmai de la ei asteptam ajutor ? De ce tocmai pe ei ne asteptam ca Dumnezeu sa-i asculte, in numele nostru ?

Ca de obicei, incepe o discutie fara sens. Evident ce inseamna, da sau nu? Am dat si explicatiile necesare,consider discutia incheiata. Cum am precizat si pe alt topic, ceea ce spui tu e invatatura protestanta. Sau, in cel mai bun caz, e o intelegere gresita. nestiind distinctia dintre faptele bune si faptele de credinta. E adevarat, ceva bun facut fara Dumnezeu nu ajuta la mantuire, de aceea se spune asa. Citeste, te rog, scurtul articol despre Sfantul Serafim de Sarov, acolo sfantul explica mai bine acest lucru: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Ca de obicei, refuzi să răspunzi atunci când nu-ti convine răspunsul.

De altfel, prin însăsi acest refuz, tu de fapt ai răspuns. Tu consideri că poti să faci ceva bun fără Dumnezeu, dar ti-e jenă să recunosti acest lucru.

Gandesc ca si atunci cand sfintii ne ajuta, puterea lor de a ne ajuta tot de la Dumnezeu vine si nu se constituie intr-un fel de tezaur sau depozit al lor personal. Sigur ca Dumnezeu ii iubeste pe sfinti, ne iubeste si pe noi si vrea ca noi sa ne iubim unii pe altii. Dar trebuie sa avem in vedere, cred eu, ca iubirea e ceva gratuit. Ea exclude conceptul de rasplata, merit ori supra-merit. Mai demult am citit ceva la un ganditor catolic francez, Gustave Thibon.
Spune el ca faptele noastre sunt un dar gratuit, ca raspuns la un alt dar gratuit care este infinit mai presus, harul Sau. Deci totul e dar. Conceptul de cantarire, de balanta, de supra-merit, e exclus prin insasi natura relatiei. Faptele nu se pot cantari. Cantarul implica o masura comuna. Or nu exista masura comuna intre faptele noastre si harul lui Dumnezeu. Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa facem fapte bune. Am explicat inainte de ce. Sigur ca noi vedem pictate pe bisericile noastre, la Voronet sau in alta parte, cantare si balante care masoara. Dar aceasta e o metafora. Ea nu are mai multa realitate decat cazanele cu smoala si furcile diavolilor.

Scriam in mesajul precedent "Ca de obicei, incepe o discutie fara sens.". Dupa inca un mesaj a devenit deja penibila. Dupa ce iti clarifici care e sensul cuvantului "evident", citeste, te rog, cuvantul dupa cele doua puncte: punct.

Acum imi dau seama ca e posibil sa se fi inteles gresit ce am scris "Evident, am dat explicatia in mesajul anterior." Cuvantul "evident" se referea la intrebarea pusa, adica "da".

Bogdan, Catalin, Mihai G. : in acest context al discuției, cum interpretati faptul că Domnul Însuși îi definește pe sfinți/apostoli ca "prietenii Mei". A fi prietenii Fiului e ceva...dincolo de orice taler cu care noi, oamenii lumești, masuram prietenia. Și tocmai această afirmație a Domnului, aceasta definire a noțiunii de "sfinți" da mai multa greutate poziției catolice definite foarte clar de Mihai G. Bine, nici mie nu mi se pare prea fericit termenul "supramerite", dar asta e termenul găsit de scolastica.