Doamne, ajută!
Citesc de ceva vreme pe forum, dar nu am mai comentat decât o dată până acum.

[quote=Copacel;603057]
Ceea ce este funny este ca eu in topic asta i-am propus autorului doua cai:
1.fie calea banului, de unde isi cumpara femeia de pe piatza
2.fie calea lui Dumnezeu, de unde asteapta ca Dumnezeu sa-i gaseasca femeia potrivita.

Ceea ce este si mai tare este ca multi au ignorat cea de-a doua optiune propusa de mine, majoritatea(in special damele)
comentand criteriile pt prima optiune.Ba mai mult daca ne uitam in urma, vedeam ca majoritatea comentariilor
sunt axate pe optiunea 1 (cea cu lovele), optiunea 2 fiind complet ignorata.
QUOTE]

Copăcel, de ce ai propune două căi, atunci când știm că bună pentru sufletul omului, pentru mântuirea lui este una singură? Ce rost are să luăm în discuție o asemenea opțiune - auzi, de a-și cumpăra femeia de pe piață? Normal că a fost comentată prima cale, pentru că arată un MARE dispreț față de femeie în general, ceea ce nu e deloc o atitudine creștinească.

Pentru că răspunde anumitor mari frustrări ?.............

Recunosc ca sunt putin surprins ca aceasta discutie se axeaza pe lucruri materiale si fara importanta sufleteasca. Cand m-am inscris pe acest forum si am initiat acest topic, ma asteptam sa gasesc aici in majoritate oameni credinciosi si smeriti. Probabil ca nu am cautat unde trebuie.
Eu nu intru foarte des aici dar am sa mai verific cand imi amintesc, daca am primit vreun mesaj privat de la voi. Nu astept sa-mi gaseasca Dumnezeu partenera, cum spunea cineva. Si nici nu pun banii pe primul loc. Ideea e ca sunt destul de emotiv ca sa abordez fete in diferite imprejurari, desi pot sa-mi placa si uneori cred ca ma privesc si ele cu interes. Dar desi in viata de zi cu zi sunt destul de curajos zic eu, ei bine, cu femeile care imi plac incep sa ma fastacesc mai ales pana fac primul pas. Culmea e ca fac dans sportiv de ani buni (spuneam in primul mesaj ca fac un sport de performanta) si sunt obisnuit cu fetele, insa uite ca asa e firea mea, emotiva cu o fata noua. :) Mai degraba as prefera sa intre ea in discutie cu mine, decat eu.

Mai multe nu stiu ce sa spun, decat inca o data sa reiterez rugamintea ca, daca stiti din intamplare o fata cu bun simt, draguta, isteata, echilibrata sufleteste, de familie, de varsta apropiata cu mine (am 29 ani asa cum am mai spus in primul mesaj) sa o indrumati sa imi scrie un mesaj si poate stelele si Luna ne vor surade si noua. :)

Sa fii emotiv e o ...ALEGERE,tot asa cum o alegere e sa ai incredere in tine.

Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată : taina dragostei înainte și după căsătorie (fragment)

"Dacă oamenii sunt legați printr-o dragoste adevărată, între ei scapără atunci o „scânteie” dumnezeiască, așa cum scrie undeva: „destinele lor sunt legate în ceruri”. Inima noastră omenească este întocmită în așa fel încât este capabilă să primească această sugestie dumnezeiască, acest semnal că alături de tine este omul pentru care ești pregătit.

Uneori observăm scânteia aceasta, dar începem să ne uităm la trăsăturile exterioare ale omului. Vedem atunci că nu este, poate, prea arătos, nu este prea bogat ori se deosebește în alt fel de ideal: poate că este chiar invalid. Noi ne gândim în sinea noastră: „Ce să fac eu cu un invalid?” sau „La ce-mi trebuie mie un om care nu poate fi pentru mine un obiect de admirație exterioară?” – căci tinerii vor ca prietenii să-i invidieze, fetele vor să găsească un prinț bogat, care să vină cu mașina, să le ducă la restaurant, ca după aceea să poată povesti despre asta, să se poată lăuda. (...)

Oamenii nu prea se gândesc că dacă cel cu pricina îți este drag, dacă întâlnirea cu el este prețioasă pentru tine, în continuare trebuie să se închege din voi o familie. Pe soț(ie) va trebui să te bizui, și el(ea) va trebui să fie un om care nu te va trăda, nu te va amăgi, nu te va lăsa în clipa cea grea, îți va fi prieten, tovarăș de viață – iar această imagine nu corespunde întotdeauna criteriilor frumuseții exterioare, căci căsnicia nu se ține pe frumusețea exterioară, pe priceperea de a te îmbrăca stilat ori de a mobila luxos apartamentul, pe îndestularea materială... "

cine stie...?!

Pentru ca indiferent de calea aleasa, mentinerea unei casnicii in conditiile
actuale reprezinta o cruce, indiferent de tipul de femeie ales.

Asta e ceva de genul: Sunt pilot de avion dar mi-e frica sa zbor.

Da, dar unele sunt mai grele, altele mai usoare.

Iar cand iti iei una grea din prostie, patima si materialism, e de doua ori mai grea ca Dumnezeu nu pune si El umarul la ea pana nu te pocaiesti macar nitel.

Nimic nu se misca, nici macar un fir de par din capul tau fara ingaduinta lui
Dumnezeu.
Apoi noi nu stim cat de greu sau usoara este crucea.Nu poti cuantifica fie greutatea fie usurinta ei.
Pentru ca daca ai putea s-o faci atunci mantuirea n-ar mai fi o taina.

Nu ne este noua dat sa stim cuantificabilul din cruce.Noua ne este data s-o purtam asa cum Dumnezeu ingaduie.