"Smerenia - spune Parintele Staniloae - sustine o sensibilitate delicata in om chiar fata de fiinta lui proprie, chiar fata de trup, stiind ca chiar acesta este un organ plin de taine dat omului de Dumnezeu pentru a-i fi un mediu de manifestare a sentimentelor curate si faptelor bune ale sufletului.

Caci smerenia e opusul obrazniciei grosolane, care pe toate le murdareste, care n-are respect de nimic, pentru ca nu intelege nimic din realitate, pentru ca nu vede nimic in prezenta lui Dumnezeu".

Smerenia este semnul bogatiei duhovnicesti. O inima coplesita de harul dumnezeisc nu poate fi decat smerita.
Lipsa smereniei ar trebui sa ne infricoseze, intrucat e semnul alterarii legaturii noastre cu Dumnezeu, al indepartarii de El.

Avva Dorotei precizeaza ca "smerenia cea dintai sta in a socoti cineva pe fratele sau mai intelept decat pe sine si intrecandu-l pe el in toate si, simplu graind, in a se socoti pe sine mai prejos de toti.

Iar a doua smerenie sta in a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile. Aceasta e smerenia desavarsita a sfintilor. Aceasta se naste in chip firesc in suflet din lucrarea poruncilor.

Caci precum cand pomii poarta rod mult, rodul inconvoaie ramurile si le trage in jos, iar cel ce nu poarta rod, se inalta si sta drept [...], asa este si cu sufletul: cand se smereste aduce rod si cu cat aduce rod mai mult, cu atat se smereste mai mult. Astfel sfintii, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se va pe ei mai pacatosi.

"Smerenia - spune Cuviosul Isaia Pustnicul - este a se socoti cineva pe sine inaintea lui Dumnezeu ca este pacatos si ca nu face nimic bun.

Iar fapta smereniei este tacerea si a nu se masura pe sine in ceva; si a nu se sfadi; si supunerea; si a cauta cu privirea in jos; si a avea ochii morti; si a se pazi pe sine de minciuna; si a nu se lasa prins in vorbarie desarta; si a nu se impotrivi celui mai mare; si a nu voi sa se impuna cuvantul sau; si a rabda defaimarea; si a uri odihna; si a se sili pe sine la osteneala; si a nu supara pe cineva.

Ingrijeste-te deci, frate, sa implinesti acestea intocmai, ca sa nu se faca sufletul tau locas a toata patima si sa nu ispravesti viata ta fara rod pentru vecii vecilor".

"Fiind intrebat odata ce este smerenia, parintele a raspuns: Smerenia este sa ierti pe toata lumea. (Ieroschimonahul Selafiil de la Noul Neamt, Dragostea care nu cade niciodata)