Sora Sohia,
Harul se transmite la un om neinvatat prin RUGACIUNE!!! Prin comuniunea omului cu Dumnezeu el se impartaseste de comunicarea lui Dumnzeu a unor taine pe care Dumnezeu vrea sa le descopere alesilor Lui! Omul neinvatat este insuflat de Duhul Sfant cu cunostinte mai presus de scolile pamantesti si mai inlate decat toate filosofiile lumii! Puterea lui Dumnezeu este mare!
Sfântul Ioan Gură de Aur în prima sa omilie la Evanghelia după Matei spune un lucru surprinzător: „Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca şi inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt”.

Vezi??? Daca omul ar tine legatura stransa cu Dumnezeu prin Rugaciune, nu ar mai avea nevoie de altceva caci Duhul Sfant TE INVATA TOT ce este nevoie pt mantuirea sufletului!
Domnul nostru Iisus Hristos spune în sfânta şi dumnezeiasca Sa Evanghelie: „Cel care crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“.
Sau “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu acolo voi fi şi Eu în mijlocul lor”, adică acolo unde sunt inima, mintea şi atenţia adunate toate la un loc şi cercetează în comun şi cu evlavie numele Meu, acolo, voi fi şi Eu. Şi iarăşi spune Mântuitorul: „Eu şi Tatăl Meu vom veni la el şi Ne vom face sălaş întru el“.
Așadar rugăciunea se va spune cu uşurinţă deoarece, precum fierul înroşit bine în foc este prelucrat cu uşurintă, şi precum un om care doreşte să ardă un cuptor nu poate să-l aprindă şi să-l ardă dintr-o dată, ci puţin câte puţin, până când se va arde pe dinăuntru, şi abia atunci, aşezând lemnele în gura cuptorului, focul le cuprinde deodată şi le înghite, tot aşa se întâmplă şi în inima omului. După ce inima este aprinsă de focul Sfântului Duh, atunci spune rugăciunea cu multă căldură şi cu multă uşurinţă.

Pe cel care are inima lui smerită şi zdrobită de stăruinţa rugăciunii îl cuprinde o adevărată şi vie evlavie pentru Dumnezeu şi pentru cele sfinte. Şi îl cuprinde atât de mult acea evlavie dumnezeiască, încât şi el însuşi înţelege lucrarea ei caci de bucurie şi de evlavie, curg şi aleargă din ochii lui râuri de lacrimi calde, care îl curăţesc de tot păcatul, după cum se spune: “Spăla-mă-voi şi mai alb decât zăpada mă voi albi”.

Pe lângă această evlavie îl înconjoară şi îl cercetează și o mângâiere dumnezeiască, care nu se vede cu ochii trupeşti, dar se vede foarte clar cu ochii minţii cum coboară lin din cer, ca roua peste capul lui, precum roua profetului Ghedeon. Şi de pe cap se revarsă peste tot trupul şi răspândeşte mireasmă, sfinţindu-l. De aceea spune Scriptura: „Binecuvântat este Dumnezeu Cel ce varsă Harul Său peste preoţii Săi, ca mirul ce se coboară pe cap, pe marginea veşmintelor lui“. Din pricina aceasta trupul lui devine uşor şi se umple de toată mângâierea şi dulceaţa duhovnicească.
Prin urmare, primeşte o înştiinţare de la acest har că s-a împăcat cu Dumnezeu şi spune împreună cu profetul: „Auzului meu vei da bucurie, bucura-se-vor oasele mele cele smerite“, adică „mulţumesc, Doamne, că m-ai înştiinţat şi mi-ai dat să înţeleg prin acest semn al Harului Tău că m-ai iertat pe deplin de toate păcatele mele şi am fost mângâiat eu, netrebnicul robul Tău, pentru că atât de mult mă umilise păcatul meu, încât alergam întotdeauna în ascunzătoare şi oasele mele tremurau de frica iadului.“

Încă şi alte multe cuvinte ale Sfintei Scripturi vin în gura lui în ceasul acela, care arată că Dumnezeu a primit pocăinţa lui şi rugăciunea lui, precum se spune: „Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi“.
Dar nu numai acestea sunt cele de care se bucură un astfel de credincios, ci încă şi multe alte întelesuri cereşti şi dumnezeieşti ies din inima lui. Deoarece a fost dezlegat şi risipit norul întunecos al păcatului de către luminarea rugăciunii minţii şi cugetă armonia cuvântului sfânt care spune: „Le-a deschis lor mintea ca să înţeleagă Scripturile“ şi „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“ (Ioan 7,38); deoarece inima omului clocoteşte de înţelesuri dumnezeieşti, iar gura lui vorbeşte în parabole, precum se spune: „Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început“ (Ps.7,2).

În clipa aceea inima este în întregime foc, pentru că s-a aprins în inima lui focul, despre care spune Hristos: „Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins!“ (Luca 12,49). Atunci, în ceasul acela, omul acesta ceresc, care este aprins de lucrarea Sfântului Duh, hotărăşte în sine ca de acum înainte să păzească nestricate toate poruncile lui Hristos, după cum spune şi profetul David: „Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale“ (PS.118,106). Acest har fierbinte şi izvorâtor de viaţă al iubirii dumnezeieşti s-a dat acestuia pe măsura strădaniilor pe care le-a depus în timpul rugăciunii.

In teorie da, asa este insa in practica lucrurile stau altfel.
Daca ar fi fost asa, staretul Zosima nu l-ar fi trimis pe Alexei Karamazov INAPOI IN LUME cind acesta il ruga sa-l lase sa ramina la minastire.

Asa face un adevarat staret de minastire si Duhovnic! nu se lasa furat de aparentele duhovniciei tinerilor pentru a-i ridica la rang de Duhovnici peste noapte. Asa te lupti cu capcanele diavolilor. Aceste indemnuri, de a trimite tinerii mai intii in lume sa vada si sa inteleaga sunt sfaturi venite tot din urma rugaciunilor si a TREZVIEI!!!, a maturitatii acelui Staret!

Aici sunt de acord cu dilemele si nelamuririle Sophiei

Frate, cine cauta sa fure, se fura pe el, si nu ingaduie Dumnezeu sa se fure o taina a Bisericii! Fii sigur de asta! Eu ma refer la cel SERIOS cu sine si care cauta cu adevarat UNIREA cu Domnul Hristos si COMUNIUNEA cu El! In practica daca citesti Vedere Duhovniceasca sau Vietile Sfintilor, sau PATERICELE toate care sunt, vei intelege mai bine ce inseamna aceasta! Cartile de Spiritulaitate Ortodoxa! Sau Rugaciunea lui Iisus in Invataturile Sf.Vasile de la Poiana Marului (de curand editata la Deisis) sau la Sf.Paisie Velicikovski! Citeste la Sf.Grogorie Palama despre Vederea Luminii Dumnezeiesti! Crezi ca ele pica din cer daca nu pui mana pe nevointa serios in DOBANDIREA DUHULUI SFANT???

Pai nu asa ai spus tu? Ca nu conteaza daca preotul e pacatos/fariseu? Nu vreau sa ii judec pe preoti, dar nici nu cred ca Duhul Sfant se ia fara a fi vrednic de acest lucru.

Citeste cu atentie pasajul la care faci referire. Nicaieri nu se spune ca vreunul din Apostoli i-ar fi dat lui Anania sau femeii lui Safira Duhul Sfant, ci din contra, Sf Ap Petru spune ca satana a umplut inima lui Anania. Asa ca nu inteleg de ce pui tu problema "cum sa stea Duhul Sfant in Anania si Safira, daca ei nu au avut Duh Sfant niciodata (nicaieri nu se spune ca Anania si Safira ar fi avut Duhul Sfant).

Capitolul 4
31. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu. 32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte. 33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi. 34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute, 35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă.

Capitolul 5:

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. 2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. 3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? 4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit.

Cum nu?

Pai nu scrie ca Anania si Safira erau acolo prezenti cand s-au rugat Apostolii si astfel nu se poate deduce ca ar fi primit si ei Duh Sfant, deci nu inteleg de unde ai tras tu o asemenea concluzie.

Apoi, mai fa o deosebire - ei s-au rugat la Dumnezeu cu un scop precis: ca Dumnezeu sa dea robilor Sai sa graiasca cuvantul Lui Dumnezeu cu toata indrazneala (fiind situatie de prigonire). Iar cei care erau prezenti atunci in acel moment de rugaciune (si nu se spune ca Anania si Safira ar fi fost prezenti, deci nu poti face o astfel de afirmatie), aceia prezenti au primit Duhul Sfant "si graiau cu indrazneala cuvantul Lui Dumnezeu".

"Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte"

Deci cei care au crezut aveau acelasi comportament pentru ca inima si sufletul lor erau una.
Spre deosebire de ei, Anania si Safira au pornit de la inceput cu o minciuna, de unde se poate deduce ca inima si sufletul lor nu "erau una" cu inima si sufletul multimii care a crezut

Ba erau prezenti, nu merge aici cu interpretari. Scrie clar ca au mintit Duhului Sfant.

Tu esti cea care interpreteaza cum ca ar fi fost prezenti desi nu scrie asta nicaieri.

Din nou am sa te rog sa citesti cu atentie la secventa intamplarilor.

Anania vine de la inceput si din proprie initiativa cu o minciuna (in intelegere cu Safira) si il minte pe Sf Ap Petru ca ala e pretul cu care a vandut tarina, fara sa isi puna macar problema ca Sfantul Duh ii va dezvalui lui Petru ca el minte.
Daca Anania sau Safira ar fi banuit macar care este puterea lui Petru data de Sfantul Duh, atunci nu l-ar fi mintit pt ca si-ar fi dat seama ca Petru va sti ca il minte. De aici concluzia ca ei nu credeau in puterea pe care a dat-o Dumnezeu Apostolilor Sai.
Adica, practic, Anania il vedea pe Petru ca pe un simplu om pe care il poate minti fara consecinte. Nu il vedea pe Petru ca pe un om care a primit Duhul Sfant. Si Anania minte din proprie initiativa. Dar in realitate, el il mintea pe Petru (Sf Ap Petru care avea Duhul Sfant). Deci practic a incercat sa-l minta pe Dulul Sfant ce il avea Petru. Pentru ca Petru avea Duhul Sfant (care ii descoperea lui Petru adevarul) si pe Petru a incercat sa-l minta.
Apoi Petru o intreaba si pe Safira daca ala e pretul tarinii. Aici ea avea posibilitatea sa-i spuna adevarul. Dar si ea incearca sa-l minta pe Petru si deci incearca sa-l minta pe Duhul Sfant ce il avea Petru.

Tu nu ai inteles :) Citeste si ai sa vezi ca toti cei care au fost de fata atunci cand s-a pogorat Duhul Sfant peste ei, au hotarat sa isi vinda tarina ca sa fie dea ajutor material si celorlaltor frati, ca nimeni sa nu duca lipsa de ceva. Deci din iubire faceau asta... asa ca Anania si cu femeia lui Safira, nu ar fi avut niciun castig din vanzarea tarinei, decat daca si-ar fi oprit din pret (precum au si facut).