Despre bautura nu stiu sa-ti spun dar este absolut necesar sa nu ai copronimul pus pe frunte pt. aceasta intilnire !

M-ai facut curios

"am zurzit eu?"
iata una din miile de intrebari de care vorbeam

Mă faci să râd
 

Pozitivismul logic o alternativă la Kant?!?!
Hai să fim serioşi! Pozitivismul logic înseamnă, de fapt, empirism logic. Or, Kant deja pune chiar empirismul în chestiune. Deci pozitivismul logic reprezintă o întoarcere la timpurile de dinainte de Kant. Doar cu mici diferenţe: fenomenul nu este doar luat fără noumen (ceea ce este o eroare gravă şi duce la petitio principii - am scris şi eu câteva rânduri aici despre asta, la un alt post), dar întreaga lui structurare are loc numai prin derivarea unei sintaxe logice (deci logică formală), fără logică semantică (logică transcendentală). Înţelesurile propoziţiilor de bază (pot fi vizate aici chiar "propoziţiile atomare" ale primului Wittgenstein) ar veni, cică, prin simţuri. Şi, de la ele, apoi, ar fi derivate toate celelalte.

Or, psihanaliza şi filosofia matematicii şi a logicii (vz. "Fundamentele aritmeticii" de Frege) demonstrează că nu e posibil să dobândeşti sens prin simpla contingenţă. La fel şi ultimul Wittgenstein: sensul se actualizează în uzul limbii, dar nu derivă din acest uz.

Apoi, sintaxa, cu toate raporturile ei nu poate funcţiona fără o prestabilire a regulilor de bază ale sintaxei. Iar acestea nu mai pot fi sintactice - vezi teorema incompletitudinii a lui Gödel. Mai mult: principiile de bază ale oricărei gândiri, deci sintaxe, aderă la principiul identităţii, non-contradicţiei şi terţului exclus. La care se adaugă raţiunea suficientă. Dar aceste principii însele sunt susceptibile de interpretare - vezi răspunsul pe care i l-am dat lui "horatiu.miron" la thread-ul Richard Dawkins (replica 23).

Deci repet: mai bine ia şi citeşte filosofia, ia-l pe Kant şi luptă-te cu el dacă vrei treburi serioase. Nu lăsa gusturile tale subiective să dicteze apetenţa pentru idei sau curente filosofice.

Poate ca reprezinta o intoarcere, dar in baza noilor cunostinte acumulate intre timp.
Daca imi demonstrezi ca Kant putea ajunge la mecanica cuantica prin filozofia sa ma inchin lui.
La ce te referi cind spui psihanaliza? La faptul ca, totusi, creierul uman nu e o tabula rasa, cumva?
La ce te referi cind vorbesti de Frege? Ca nu se poate fara a lua in considerare macar o axioma?

Sa spunem ca argumentul ontologic e valid, trecind peste rationamentul circular ce il implica: ce te face sa crezi ca dumnezeul ce rezulta din el ar fi chiar Dumnezeul biblic?

"Am si eu o intrebare daca ma poate lamuri cineva: De ce zicea einstein ca cine intelege matematica il cunoaste pe dumnezeu ca eu sunt "bata" la matematica? "
annajeanneta nu il absolutiza pe einstein, daca a spus asta el nu inseamna ca e adevarat.
Matematica daca o intelegi intelegi lumea materiala, in fond daca ne gandim ea pornit de la chestiuni practica lumesti. Pe Dumnezeu il cunoasc dreptii si sfintii.
Nu este nimic din matematica care sa nu fie redus la chestiune practica.
@topcat, nu cunosc cartile lui Kant, dar pot sa-ti spun de exemplu ca mecanica cuantica este formulata local de operatorii in spatiul hilbert complex. Uite o legatura cu matematica.
Si sa stii ca ideea de sir convergent(centrala in analiza) a pornit de la ideile filosofilor antici.
Dumnezeu nu se demonstreaza logic, matematic. E o entitate spirituala.

nu stiu daca te va lamuri complet
 

sau daca este un raspuns general acceptat dar>poti citi pe urmatorul link o posibila explicatie/interpretare
http://blog.citatepedia.ro/despre-nu...ui-spinoza.htm

Cel de Sus sa fie alaturi de tine

Am spus eu cumva ca nu e formulata matematic? Am spus doar ca fara experimente nu se ajungea la mecanica cuantica.

Ceea ce vroiam sa spun eu e ca, orice rezultat din matematica se concretizeaza intr-un aspect din lumea fizica, puteam sa-l obtinem si fara ajutorul experimentelor.
Si cand ma refeream la faptul ca matematica e dirijata de practica nu ma refeream la faptul ca s-ar dezvolta pe baze experimentale, folosind intrumente in plus fata de creion si hartie.
Totusi e dirijata de exercitiu matematica se dezvolta din exercitii, care sunt parte aplicativa.
De ce lucreaza fizicienii teoreticieni precum Einstein doar cu pixul? Le-ar fi repugnat experimentul?(Einstein chiar are contributii pe partea experimentala). Motivul e ca experimentele sunt greu de executat, chiar imposibil de efectuat.
Chiar imi aduc aminte, odata ce s-au implicat geometrii gen Chartan in teoria relativitatii, Einstein nu a mai inteles teoria in intregime...(daca experimentul si intuitia ar rezolva orice)

Orice rezultat din matematica se concretizeaza intr-un aspect din lumea fizica? :)