Aceeasi explicatie cum ca nu il putem intelege pe Dumnezeu.Pai si atunci cum il putem "simti"? Cum putem sti ce trebuie sa facem si ce nu, atata timp cat nu il intelegem? Cum putem sti daca am inteles sau nu corect, atata timp cat nu putem fi siguri, intrucat nu il putem intelege pe Dumnezeu?
Nu il putem intelege pe Dumnezeu, dar putem intelege clar ca biblia se contrazice.Si nu cred ca un zeu omniscient s-ar fi putut contrazice.Ce rezulta? Dedu si tu.....
Si mai trebuie sa specific ceva: s-a spus ca biblia nu se contrazice, ci acele asa-numite contradictii apar ca rezultat al variatiei povestitorilor si ca atunci cand mai multe persoane povestesc un lucru, ei nu spun acel lucru folosind aceleasi cuvinte.De acord, insa sensul ramane acelasi, ori in biblie nu este vorba de modul de exprimare, ci de diferenta de sens.

Daca ai citi "God's Revelation to the Human Heart" (Fr. Seraphim Rose) ti-ai putea face o idee. Daca ar da o nenorocire peste tine ai intelege mult mai bine. Din pacate multi oameni (me included) incep sa il vada pe Dumnezeu doar atunci cand dau de greu in viata. Si atunci realizeza ca de fapt totul era foarte clar de la inceput, ca stiau deja foarte bine ce trebuie sa faca, doar ca nu vroiau...

Bogdan.

Mie imi place sa interpretez altfel: cand vine nenorocirea peste om, acesta este atat de deznadajduit, irational, isi pierde orice sens al realtiatii pentru ca nu vrea sa accepte ca realitatea este una potrivnica lui. De-aia oameni bolnavi de cancer se duc si fac cele mai ciudate tratamente, se duc si la vrajitoare, apoi si la popa. Pentru ca ar face orice ca sa mai traiasca un pic.

Asa ca cei ce isi aduc aminte de religie in prag de nenorocire sunt niste oameni disperati, infricosati, speriati ca propria lor viata este atat de neinsemnata si atat de usor de pierdut, la propriu si la figurat. Cand cineva vine cu promisiunea mantuirii, a binelui, a vietii eterne si ratiunea este suspendata, pana si drumul unui ateu se indreapta spre credinta.

Daca as crede in ceva, m-as ruga acelui ceva sa nu-mi pierd ratiunea si sangele rece in momentele alea. Dar cum nu cred in nimic, nu pot decat sa sper ca nu voi ceda fricii si sperantelor desarte in momentele de restriste - pentru ca avem cu totii parte de asa ceva in viata. Am trecut prin destule pana acum si chiar daca nu au fost "mari nenorociri" cred ca as iesi cu mintea limpede si ateismul integru din orice. Am certitudinea ca nu ma voi lasa prada iluziei.

Greşit ! Nu tot ce-ţi place ţie , este vrednic de luat in seamă. Bogdan a grăit foarte raţional şi corect.

Dumnezeu trimite boli ,noi nu le vedem,zicem ca sunt din cauza noastra,am stat in frig,am muncit prea mult etc. dar nu vedem adevaratul motiv.Noi nu ne imaginam ,punem lucrurile pe seama noastra,vremii,muncii in privinta bolilor dar nu e asa...Un om foarte pacatos care se imbolnaveste considera ca boala e din vina lui,naturii,frigului,mancarii ,motive lumesti dar nu se gandeste ca poate Dumnezeu il atentioneaza,il testeaza sau ii da boala sperand ca prin ea sa se intoarca la credinta.Ne merge totul bine,nu avem probleme de sanatate ,nu ne gandim ca este datorita lui Dumnezeu...

Wrong.Asta se aplica, asa cum a spus scrabble, celor ce isi pierd sensul realitatii.Eu am trecut prin lucruri foarte grele de cand sunt ateu.Insa nu m-am rugat, asa cum spui tu, intrucat nu consider ca am la cine sa ma rog.E simplu.Multi crestini considera ca ateii stiu da dumnezeu exista, dar il neaga (dovedind prin asta ca nu stiu sensul cuvantului ateu).Ateu= persoana ce NU CREDE in divinitate.

Nimeni nu neaga sensul de ATEU, si cred ca aici sint multi care cunosc acest termen.
Stii baiete, imi este literrar mila de tine, pentru ca este un mare pacat cind o persoana nu stie, cind o persoana nu vrea, cind o persoana nu percepe.
Iar tu esti toate astea.
Faptul ca esti is fine, dar faptul ca nu vrei is wrong, nu este bine.
Inainte de a spune: "nu-mi place mancarea asta" ca sa nu fii snob, ar trebui s-o gusti.

Iar inainte de a spune ca sunt snob, ar fi trebuit sa citesti ce am mai scris pe forum.Sau sa te abtii.Am fost credincios pana vara trecuta.De la 7 ani spuneam "tatal nostru" aproape in fiecare seara, ma inchinam, mergeam sa ma spovedesc si sa ma impartasesc.Dar am realizat ca este inutil.Si am realizat ca nu este ok sa faci anumite lucruri fiindca iti este frica de dumnezeu; ce este corect se face fiindca exista o lege morala, mai presus de toate.Dar dumnezeu nu este acea lege morala.

Dragă Mihai, Dumnezeu se scrie cu D mare ! Te rog să scri la topicul "Alte religii", topic specializat , inclusiv ateilor. Nu eşti snob, dar te afli in greşeală. Greşala se indreaptă, iar de nu se-ndreaptă , atunci putem vorbi in alţi termeni. Până la proba contrarie, iţi mulţumesc mult pentru inţelegere. Doamne ajută ! +

Am avut si eu o perioada de apostazie (nu ateism, ci un fel de pauza de la a fi crestin) din care mi-am revenit de anul trecut. Si in acea perioada mi s-au intamplat cateva lucruri atat de bune si de pozitive incat imi ziceam in sinea mea, fiindu-mi oarecum rusine de starea in care ma gaseam: ii voi multumi lui Dumnezeu retroactiv atunci cand voi redeveni crestin. Si n-am uitat sa-i multumesc, slava Domnului pentru toate.