E un joc de cuvinte:
Capra crapa piatra-n patru.
Crapa-i-ar caprei capul cum a crapat si piatra-n patru! :)

Raspunsul e dat de faptele fiecaruia in parte !
Cat despre cei bogati care se comporta ca niste saraci , din toate punctele de vedere , nu ma mira , au fost , sunt si vor mai fi cu siguranta , sau crezi ca Hagi Tudose a disparut asa peste noapte !

O putem insusi si ca o definitie a invidiei , asta dupa ce o rostim repede si fara greseala ! :)

Invidia este in principal tristetea pentru fericirea aproapelui nostru si bucuria pentru nefericirea lui. Dupa cum noteaza Sfantul Vasile cel Mare pe care ieri l-am praznuit, invidia este "tristetea pentru succesul aproapelui". Fericirea fratelui nostru este "hrana bolii si adaos de suferinta pentru cel gelos". In mod obisnuit, cel invidios este mahnit, este stapanit de o tristete insuportabila, nu atat pentru raul care i-a venit lui, ci pentru binele care i-a venit semenului sau. Nu socoteste binele lui propriu, nici nu slaveste pe Dumnezeu pentru binefacerile pe care i le trimite zilnic, ci este chinuit pentru fericirea fratelui sau. Se intristeaza deoarece fratele lui se bucura, deoarece acela dispune mai mult de ceea ce dispune el ,mai spune Sfantul Vasile cel Mare .
La multi ani tuturor celor care poarta numele Marelui Ierarh Vasile !

un subiect mereu actual
 

Ai grijă să nu te înşeli. Invidia nu se înfăţişează sub numele ei adevărat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele dreptăţii şi egalităţii. Şi în tine însuţi invidia se înfăţişează ca o revoltă împotriva nedreptăţii şi inegalităţii.

Ai grijă să nu te înşeli! Tot tâlharul ce vine la uşă strigă: Eu sânt binefăcătorul şi prietenul tău. Păzeşte-te să nu te înşele glăsuirea lui şi nu deschide uşa ta.
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ma-de-invidie/

Saru'mana, Sophia!

Cativa useri au pus in discutie invidia dintr-o alta perspectiva,impingand vina mai inpre cel invidiat...

Mie nu imi pare corect,dupa ca ca pacatuim urandu-l pe altul pentru succesul avut(in oricare dintre domenii)mai il facem vinovat tot pe el pentru uriciunea noastra?
Adica fata violata este vinovata ca era frumoasa si apetisanta,iar cel furat este vinovat ca s-a afisat cu agoniseala lui;pana la urma inversand logica si ideile,criminalii ajung victime,de parca Dumnezeu nu ne-a dat legi,invataturi,inteligenta si o constiinta.Ce parca ne-a lasat asa ca animalele in drum,neputandu-ne controla si abtine de la netrebnicii?
A da mereu vina pe altii pt situatiile in care te gasesti este un semn de imaturitate dar si de lasitate.

Acum sa nu cadem nici un extrema cealalta in a ascunde celorlalti cine suntem cu adevarat,doar pt a-i proteja pe niste rautaciosi,necredinciosi si prost crescuti de sentimente de inferioritate.
Daca sunt cat de cat destepti,succesele mele pot sa-l urneasca din starea de inertie si decat sa ma urasca mai bine imi cer detalii cum sa faca sa-si rezolve si ei problemele!

Cei care se afiseaza ostentativ nu sunt subiectul meu de invidie;stiu ca au o problema de comportament si atitudine si nu le fac jocul observandu-le excesele.Dar desigur,exista si o educatie mai periferica care intretine acest prost obicei sau cei care se simt raspunzatori pt gadilarea orgoliului unor persoane dupa care pot avea oaresce profit.

Draga mea sora, saracia, cum si durerea si alte lucruri si experiente omenesti, deosebit de sensibile (fata/femeia nemaritata, barbatul solitar, sarac-lipitul, cancerosul, omul-strazii, betivul s.a.) sunt cele mai bune prilejuri, randuite de Bunul Dumnezeu, spre intoarcerea Mancatorului de Roscove (alias Fiul Risipitor) Acasa.
Asadar, rautatea-invidia-lacomia nu sunt singura alternativa (cum crede cel ce deznadajduieste). Dimpotriva! Acu-i momentul, cercat pana si de dreptul Iov, de a ne catara in Palma lui Dumnezeu!
Tot nevoitorul pustiei si nu numai, asta isi si doreste: prilej de sfanta suferinta, pe care unii o numesc, in acest context cu totul aparte, in ton psihologizant si vadit neintelegator: masochism. Sa ne rugam pentru cel concurent noua, din noi insine. AMIN+

Sintagma ,,prilej de sfanta suferinta"ma duce cu gandul,pastrand proportiile, la Sfantul Ignatie Teoforul.Lumea actuala a eliminat sintagma,pronuntata public este calea cea mai scurta spre balamuc.Este si acesta un simptom al instrainarii radicale spre care ne indreptam,in care nebunul ratacit in umbra mortii vrea sa se vindece singur si mai ales fara spini si fara cruci in cale,poate doar la marginea drumului si doar decorative.In acest context al absurdului este imposibil ca fiica preferata a nebuniei,invidia,sa lipseasca,cand esti gol cauti sa-ti umpli haul si tacerea cu orice,chiar si dand prin gandul invidiei cu pietre in propria ta fiinta.Conteaza sa nu auzi tacerea,de asta fuge toata lumea asta,de tacerea asta a nimicului pe care l-am sadit in noi,buruieni peste lumina chipului ce ne aducea aminte ce trebuia sa fim.Bat campii,scuze.

Cum o fi sa invidiezi din placere?Si cum se manifesta?

Nevoile personale nu ar trebui sa fie o forma de invidie lansata impotriva celorlalti,cel putin nu la fiinte bipede...care mai au si pretentii spirituale...
Dumnezeu nu ne vrea haiduci,sa-i pradam pe cei avuti si sa dam celor saraci si nici nu pomeneste de asa

Pana la urma,hotarul dintre invidie si criminalitate poate fi foarte subtire.
Primul caz de invidie:Cain si Abel.