Cred că exagerăm puţin cu omorătul asta

Poate că în cazul tău totul e cool dar multe familii nu mai au masă în familie. Mama cu o parte din copii sunt la masa că restul sunt Dumnezeu ştie pe unde prin oraş cu fel şi fel de prieteni dubioşi iar tata stă la birou pănă la 22:00 în încercarea lui de a căştiga un sac de bani pe oră uitând că nu ia nimic cu el pe lumea cealaltă. Acesta e un exemplu trist şi te rog să mă crezi că sunt foarte multe familii în situaţia asta. E tipul de familie modernă.

O fi cool, nu o fi cool...ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca orice familie are momentele ei frumoase, iar masa in familie mie nu mi se pare ceva ce poate face diferenta intre familii, ca fiind mai unite sau nu, mai fericite sau mai triste :67:...e chiar hilara aceasta constatare subiectiva, sincer!

Astazi, avem tendinta de a manca singuri. Am renuntat demult la bucuria comuniunii meselor de grup. Ne mai raman doar filele de literatura, care surprind fragmente din cina unei familii de tarani romani: "Cat ieseau din iarna si pana aproape de sfantul Niculaie, Morometii mancau afara in tinda la o masa joasa si rotunda, asezati in jurul ei pe niste scaunele cat palma. Fara sa se stie cand, copiii se asezasera cu vremea unul langa altul, dupa fire si neam. Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. De cealalta parte a mesei, langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, statea totdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete... Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, desi numarul copiilor crescuse. El sedea bine pe pragul lui, putea sa se miste in voie si de altfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca, ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa si plina de arsurile de la tigaie". (Morometii, Marin Preda)

se vede ca esti necoapta. din toate punctele de vedere. are dreptate johnda... lipsa de la masa in familie a membrilor sai e primul semnal de alarma in ceea ce priveste comunicarea... tocmai aceste lucruri simple, care tie ti se par hilare, iti pot destabiliza rozul si fericirea pe care le ai acum. esti la inceput de drum dar ai sa vezi mai tarziu ca exista si altfel de culori intr-o casnicie... ai tot timpul. si Dumnezeu sa-ti ajute sa ai parte de rozul pe care-l traiesti acum toata viata.

Noi mancam aproape intotdeauna impreuna seara, nici nu concepem altfel (exceptia de la regula este data de situatia in care unul din noi a facut o promisiune de post pentru cine stie ce pricina).
Daca unul din noi vine mai devreme, oricat ar fi de flamand, ba chiar lesinat de foame, il asteapta pe celalalt.

De ce sunt necoapta pentru ca nu inteleg asa lucrurile??? Am mai spus, printr-o masa in familie lucrurile pot ramane la fel de proaste...nu cred ca acest eveniment rezolva totul, cati oameni deschid subiecte existentiale in timpul mesei, cati comunica in adevaratul sens al cuvantului??? A spune ce ai facut la servici si cat de buna e salata, sau cat de buna a iesit friptura...nu poate denota o relatie solida...parerea mea.

De ce as fi necoapta?... pentru ca eu am purtat cele mai frumoase si luuungi discutii in familie in living room, fara sa stau la masa, sau la o cafea in bucatarie ascultandu-mi parintii cat de frumos pot vorbi???? ei hai....

Da, pentru mine masa in familie cu siguranta nu ocupa un loc important, asta este...eu in familia mea comunic cu sotul meu si cat e la servici, si cand intra pe usa, si in masina, si la cumparaturi, si in timp ce vizionam un film...deci in continuu, si chiar nu vad cum ar putea rezolva lipsa de comunicare dintre noi o simpla masa in familie!!???:1:

Edit: O fi unul dintre lucrurile frumoase, dar nu poate trage in balanta cel mai mult ...asta e ideea.

Familia mea nu prea obisnuieste,( pentru ca doar eu frecventez biserica din familie..) dar stiu ca atunci cand voi fi destul de mare si voi avea o familie frumoasa asa voi face...:)

...
 

ma vad nevoit sa te intreb, din nou, cati ani de casnicie zici ca ai? unul sau doi pare-mi-se... crezi ca mai e nevoie sa-ti raspund? eu nu. insa mai vorbim peste cativa ani... sa aud tonul tau de atunci... iti doresc sa fie acelasi...

si cand spun ca esti necoapta... O, Doamne, da, grozav inca... dar asta nu e de rau. pari pur si simplu nevinovata. de parca acum deschizi ochii... in fine. nu trebuie sa te ingrijoreze. o sa cresti mare...

Pai bine, Costel, tocmai pe morometi ii alegi ca exemplu al comuniunii de familie? ;-)
Daca imi poti zice unul din ei care il iubea pe celalalt - sotia sotul, invers, fratii intre ei ... este un contraexemplu ce spui tu aici.
Deci, sa nu idealizam obiceiurile traditionale de a lua masa impreuna. Ele sunt bune, dar nu in mod absolut, ca orice pe lumea asta.
Si eu am apreciat, am avut parte, apreciez si am parte de aceste momente, dar ceva ma deranjeaza in idealizarea lor. Masa poate fi, in unele familii, si prilej de dominare a unora asupra altora, de manifestare a urii, a neintelegerii etc. Am vazut un film facut dupa un autor clasic (am uitat cine), in care era vorba de o mama care isi ura copiii (si reciproc, apoi), si care isi manifesta ura cel mai bine la masa, obligatoriu comuna.

Asa ca mie nu mi s epare de loc naiv ce scrie Andrusca. Din ce scrie ea, se vede ca a avut parte de o copilarie fericita, multa dragoste, mult respect. Si astea isi gasesc intotdeauna calea de manifestare, in timpul si in afara mesei comune.