grea dilema amice

Măi, ce v-a apucat pe toţi?...:)
Vreţi să ştiţi alegerea mea dacă aş fi pus în situaţia să optez între om şi animal: nu v-o spun!...:) Vă las să ghiciţi.

Fireşte că prioritatea este omul, semenul nostru, împreună cu care împărtăşim aceeaşi omenitate, aceea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o şi pe care Hristos a mântuit-o prin Jertfa Lui preascumpă.

Dar hotărârea de a ajuta un om nu e deloc o chestiune facilă. Şi noi suntem oameni şi avem socotelile noastre, aşa limitate cum or fi. Nu suntem posesorii tuturor bunurilor materiale, ci suntem limitaţi şi facem miluinţa după puteri, în funcţie de mai mulţi factori. Cu rugăciunea pare mai simplu, că nu e greu să "risipeşti" o rugă. Şi totuşi, câţi se roagă fierbinte mereu pentru ajutorarea aproapelui?...

Iar dragostea de animale nu cred că trebuie pusă în balanţă cu dragostea de oameni. Din start e o problemă prost pusă. Şi, ok, dacă ţineţi morţiş: prioritatea în alegeri e mereu omul. Dar asta nu înseamnă să nu compătimim şi să nu ajutăm şi animalul, şi planta şi toată zidirea. Până la urma urmelor, dacă fie şi-o piatră stă nepotrivit, într-o rână, mă aplec şi o aşez într-o ordine mai frumoasă, nu îi dau cu piciorul...
Mă, pe voi nu vă răneşte Frumuseţea? Treceţi aşa indiferenţi pe lângă râuri, stele, lut şi pietre? Fiţi şi voi mai sensibili, bre, mai călduroşi, mai activi în manifestarea Frumosului, că am primit cu toţii din belşug în inima noastră, tocmai pentru a înfrumuseţa Cosmosul. Nu sesizarăţi că omul tinde, prin natura lui, să pună o ordine frumoasă în toate, începînd cu el mai întâi şi terminînd cu pietrele din jurul casei (sau din casă)? Omul e chemat şi îmboldit de Dumnezeu să conlucreze la ordine frumoasă, nu la urâţenia aia de haos şi abrambureală...

Mutarea afecţiunii, însă, deplasarea ei de la om la animal, e într-adevăr dicutabilă, inclusiv în cheie psihopatologică.
Dar, zău aşa, nu am absolut deloc impresia că Mirela sau Yasmina sau alţi iubitori de animale (cum sunt dealtfel şi eu, de când mă ştiu) idolatrizează făpturile necuvântătoare în detrimentul semenului. Nici vorbă de aşa ceva!

Se întâmplă să fim stăpânii unui animal. E cel mai firesc lucru din lume, în acest caz, să avem grijă de pisică, de câine, de porc, de oaie, de cal, de iepure sau de găini atunci când le suntem stăpâni. Cine spune că asta aduce în opoziţie iubirea faţă de aproapele, omul?...
Ne pierdem vremea cu o falsă problemă, zău.

Pe de altă parte, iar asta chiar mă cam necăjeşte, cred că e lipsit de delicateţe faţă de Mirela să procedăm taman acum cu aşa răceală cognitivă, cu aşa bisturiu analitic, taman acum când ea s-a arătat mâhnită de situaţia pisicuţei pe care o iubeşte.
Dacă tot spunem că iubim mai întâi omul, pe aproapele, atunci să arătăm aceasta chiar acum, respectînd cu prietenie simţămintele şi susţinînd cu gingăşie pe sora noastră.

Iartă-i, Mirela, că fac şi ei pe cocoşii analişti şi moralişti!...:)

P.S. Văd o sugestie fină în postările lui Alin şi ţin să o aplaud: aceea că iubirea de aproapele solicită în noi un nivel mai înalt de dăruire, mergînd până la sacrificiu. E o şansă în plus pentru a dobândi nobleţea, către sfinţenia cerută de Hristos, aceasta de a te înălţa la slujirea neasemuită care este slujirea jertfelnică a aproapelui, fie el şi vrăjmaşul tău sau, poate, încă mai vârtos tocmai pe acesta! Treapta slujirii omului este, da, superioară treptei slujirii animalului. Fortifică şi despătimeşte sufletul nostru în mod mult mai puternic, mai potrivit cu poruncile Domnului. Cere o măsură mai înaltă, într-adevăr. Dacă asta ai vrut să sugerezi, Alin, atunci ok, sunt cu totul în asentimentul tău.

Pisicuța mea a murit în seara asta. Nu mai face obiectul discuției de față.


@stefan_florin : este o falsă dilemă. Nu se punea oricum problema în felul acesta. Nici acum și nici pe viitor.
Milostenie fac atunci când consider (eu) că e cazul, și nu aștept să mă împingă nimeni de la spate.

Alin, te cam hazardezi în opinii și verdicte. Din toată retorica ta am ales să îți răspund doar la asta.

Sunt probabil milioane de oameni care sufera pe planeta asta. Ți-am mai explicat că nu mi-am propus să salvez planeta și nu sunt nici mama răniților.

Zici tu că "daca daca ar avea o pasiune din a-i ajuta, asa cum are pentru animale, n-ar mai fi loc si pentru animale". Cum ai ajuns la panseul ăsta, așa hodoronc-tronc? Nu mai amesteca borcanele, că n-are nimic una cu alta. Nu poți să te îngrijorezi pentru n-șpe mii de oameni, doar ptr că sunt oameni, împrăștiați care pe unde, dar să nu îți pese de un animal pe care îl ai în casă. Sau în ogradă. Capisci?

La partea cu "indicele unui handicap in relatiile cu semenii" deja nu îți mai răspund, că aberația e prea evidentă. Mai studiază.

Îmi pare rău, Mirela.........................
Ştiu că ai făcut tot ce stătea în puterea ta.

Domnul să te mângâie, Domnul fie cu tine!

Iti multumesc, Cezar pentru intelegere :( si pentru ca esti alaturi de mine cu gandul. Domnul sa-ti rasplateasca!

Nu mai mult decât ţie, dragă soră, nu mai mult!
Hristos în mijlocul nostru!

Nu toata retorica iti era adresata tie personal si in mod special, probabil nu te-ai obosit sa citesti cu atentie.

Despre salvat planeta: cica erau o multime de pesti esuati pe o plaja.
Si un copil, ii aduna si ii arunca inapoi in apa.
Un nene "intelept": "Mai copile, ce pierzi vremea, ce faci tu este inutil, nu face nici o diferenta, sunt o multime de pesti, nu-i poti salva pe toti"
Copilul, ia n peste, il arunca in apa si zice: "Vezi, pentru asta face o diferenta".

Mi se pare mie sau expresia ascunde o doza de dispret pentru ideea de milostenie?

Exemplu de ce ziceam mai sus cu atentia, asta era pentru tanti care se isteriza in deschiderea topicului.

Logica Evanghelica?
Ca omeneste da, ai dreptate, la nivel pur uman, ochii care nu se vad, se ignora.

Si da, nu poti doar pentru ca sunt oameni, mai lipseste un element, poate ai sa-l descoperi in timp.

Ba e foarte corect pusa, asa cum ai spus si tu mai sus, resursele sunt limitate.

Asa cum am spus, nu poti stabili o relatie de iubire cu un animal, desi multi isi inchipui, in mod ipocrit, ca fac asta.
Poti sa te atasezi de un animal, care la radul lui este programat sa se ataseze de tine sau oricine altcineva care il hraneste si petrece timp cu el, iar problema apare atunci cand atasamentul devine unul exagerat, directie in care exista anumite semne despre care am vorbit deja.

Depinde ce inseamna "avem grija".
Raporteaza-te la un elemnt realist - nevoile financiare ale familiei tale sa zicem, ti se pare in regula sa cheltui 500ron pe luna cu ingrijirea paleativa unei pisici care care are sa zicem 20% sanse sa traiasca?

Sau sa luam altfel, care este limita, raportata la acelasi element realist, de la care ti se pare ca "dragostea" este deja o problema?

Este o intrebare dificila, mult mai dificila decat a tine tirade abstracte despre iubire si frumusete, si care necesita totusi un raspuns direct.

Ce nu pricepusi e ca nu e neaparat vorba despre ea.
De fapt, foarte putin sau deloc, date concrete n-a prezentat cine stie ce, deci..

In mod sigur. Ar fi jenant. Pentru ei.

Exceptiile, chiar pur teoretice, confirma totusi regula.

Cazul era doar un exemplu, si nu despre ea in special, in realitate, sunt endless, mai citeste si postarile anterioare si pricepi tu pana la urma..