''3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui.''

Acuma după ce am ajuns ca un bellfer tălmăcind de sus primele două porunci, deci bellfer şi nu baalfar, sper ca unii pricepând viceversa să nu carecumva să creadă vicentoarsa ca să dăm ocol la viceglobulpământesc neţinând porunca a treia-a, că v-am zis că nu există niciun glob de pământ! Nu există! Adică să nu carecumva să ajung să fiu eu pentru unii Anania şi ei pentru mine Safira sau invers... că doar sf. Ap. Petru chiar a încercat s-o scape pe Safira dacă a văzut cum a murit Anania dar n-a reuşit... şi a lăsat atunci picioarele tinerilor de la uşă s-o scoată afară ca să-i îngroape pe morţi:

''Iata picioarele celor care l-au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit."

Problema cea grea din trăire este cine l-a omorât defapt pe Anania şi cine a omorât-o pe Safira de s-au speriat toţi creştinii auzind acestea? Şi dacă i-a omorât cineva, atunci de ce i-a omorât?

Pare la prima vedere că Petru i-ar fi omorât sau Duhul Sfânt, sau dreptatea lui Dumnezeu... însă deşi ei erau morţi de mult şi Petru a dorit să-i învie aducându-i la Adevăr cineva a creat o diversiune şi o înfricoşare impresionantă... ceva gen ispiscariotul hipihoţul care s-a sinucis după ce a vândut cu o sărutare cea mai mare poruncă, şi-a dat seama că a greşit şi şi-a pus capăt zilelor căci s-a judecat drept dar a aplicat strâmb, a făcut sărmanul jumate de pocăinţă.

Adică ce vrea să spună porunca? Păi să nu-L lauzi pe Dumnezeu pentru minteresele păcatelor ascunse ale gLumii, un fel de distracţie în ton sarcastic.:16::49:

Şi e vorba de ispispitămităsită şi bellşug frumos că aşa cred credulii că vor avea parte.
Vai de cel prin care vine ispita, sminteala, iscaria şi molia şi rugina care roade sufletul tău plin de leprăzbun pentru un cuib sau o vizuină sau pentru datoria de a sulimeniza pământul cu morminte văruite unde se aduc osanale deşarte.

''Dacă vreau să fie El până Mă voi întoarce ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine.'' Adică ce să fie sf. Ap. Ioan? Mort? Viu? Ce oare ar fi putut să fie până se întoarce Dumnezeu? Adică cu ce moarte avea să moară Petru slăvind pe Dumnezeu.

Fără deşertificarea vieţii tale nu prea te poţi mântui de slava deşartă a lui gLumeail... nu se poate oricât te-ar păcăli nenea cu eretele pe umărul drept sau tanti grijania că e musai să bei cafia dacă vrei să poţi... vorbi frumos.

Nimeni nu înţelege cine a înscenat tragedia... oricât ar analiza jocul naiv, bulbucându-şi privirilegile privilegiate.

"4. Adu-ti aminte de ziua Domnului, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în ele toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; Sa nu faci în ea nici o muncă (nici un lucru); nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine; Caci în sase zile a facut Domnul Cerul si Pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o."

Porunca a 4-a ne vorbeşte despre Credinţă, despre credinţa credincioasă şi tainică şi sfântă şi harnică întru iubirea curată şi abea aşa vine pacea prin credinţă.

Iar pentru a pricepe mântuirea dăruită prin Fiul de Tatăl pentru a avea omul pe Duhul, am ataşat fericirile adică felul cum trebuie să plinească legea şi proorocii şi porunca cea nouă tot cel ce voieşte să se facă ucenic al Domnului şi apoi copil de-al Său bun la inimă şi înţelpt la minte, întru bunătatea Cerească şi Înţelepciunea cea veşnică... Fiindcă dacă nu e veşnică ce sens poate avea înţelepciunea?

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia ;

3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul ;

4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura ;

5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui ;

6.Sa nu ucizi.
Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu ;

7.Sa nu fii desfranat.
Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ;

8.Sa nu furi.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra .

10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Bucurati – va si va veseliti , caci plata voastra multa este in ceruri.

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Lc. 6:22-23).

8.Să nu furi...

Adică în timp ce auzi, în timp ce asculţi, în timp ce iei aminte, să nu furi... pentru ceartă; ce artă? Artă marţială şi joială... să nu furi în timp ce merge Cuvântul de la ureche la inimă, autobârfindu-te pe tine de bine şi pe alţii de rău cu ochii, plin de dispreţ... în ascuns, acolo de unde priveşti din ascuns de parcă ai fii la lumină şi în lumină.

Îşi fură omul făţarnic scaune şi sarcini ca să le dea coonştiinţei atotştiutoare, conştinţuca ochiului său rupt care vede ca altcineva toate cu foarte mare responsabilitate ca un rege mare vânător ce se laudă cu faptele sale de vitejie... a vânat nişte pui de muscă şi nişte drosofile melanogangster cam anemice şi slabanorexice şi s-a medaliat... şi pasiunea asta pătimaşe acuma o face înaintea gLumii ca să dea şi lecţii... de supravieţuire în terren viran, teren virtuman, în SiFi... listând toate la claviatură, la difulimbuzor.

E foarte greu să nu te mituieşti cu nişte vânat proaspăt şi foarte plăcut căci furtul îţi pare un dar firesc ce ţi se cuvine numai ţie.:64:

''Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte...'' e foarte importantă continuarea pentru a nu cădea în mândrie, că doar cine ne-a trimis pe noi ca să vorbim, să ispitim pe Eva şi să pitim pe Adam în bosschaieţi?

Încercaţi-vă şi vă cercetaţi ca să ştiţi dacă sunteţi în Credinţă, dar nu ca făţarnicii sau ca neruşinaţii.

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău...
10. Să nu râvneşti la casa, la femeia... aproapelui tău.

Adică să nu ţi se ridice... să nu ni se ridice, din curvie, mărturia potrivitnică, să nu vi se ridice astfel de gânduri în inimile voastre... că din dragoste se ridică una iar din râvna deşartă alta...

Dar cel mai frumos este să nu iei, să nu te înalţi, să nu te semeţeşti luând numele Domnului în deşert, porunca a treia... adică după ce ai fost creştin să nu mi te faci gLumeţ, gLumeţ din ăla rău, din ăla prin care răzbate capacitatea de a nu greşi gramatical vorbirea sau din ăla care se laudă că el nu se încurcă şi nu se bâlbâie niciodată, că de aia se sperie omul, că îi e frică să-l vadă Xena cum uită ce avea el de ţinut minte şi de spus, şi cum începe uită şi greşeşte şi gata îl apucă panica şi nu mai ştie ce avea de spus... se face roşul ca racu şi o dă la întors, trage îndărăt, sau dacă e jmecher numa vezi că începe să bage vrăjeala, face pe personaju' deştept care are poanta roşie la el, pontaju cu care face publicul praf, bagă nişte glume subtile ce atacă la entuziasmul speranţei că cică o să vezi pe gaura cheii când se schimbă frumoasa... Şi dacă îl citeşti ce vrea şi ce vrăjeala bagă numa-l vezi că începe cu filozofeala şi cu aerele profesorale şi nu se mai opreşte vorbind perfect exact ca un profesor de gramatică, folosind termeni foarte importanţi... ca cel mai mare Xenofob...

Nu v-am zis că-i e frică să nu-l priceapă Xena? Dacă-l vede că e prost râde de el şi iar se face roşu... iar apoi pălind se înverzeşte înaintea publicului pe scenă. De ce?

Că s-a încurcat într-un cuvânt, l-a greşit, ori nu crede că-şi va aduce aminte, ori a uitat replica, a uitat ceva şi s-a încurcat şi e tragedie mare... Nici n-a început bine şi a şi avut o eroare sau din start a uitat ce a vrut să spună. A avut o eroare şi apoi s-a speriat... s-a speriat de tot. Bine că n-a murit deşi era gata gata. De l-ar vedea Xena nici xenofobia nu l-ar mai scăpa.

Numele Domnului este minunat întru smerenia sfinţilor Săi care-L iubesc şi-I plinesc poruncile... şi am impresia că erau scrise în piatră aşa:

Prima poruncă pe tabla de piatră pe care o ţinea Moise în mâna stângă şi a doua pe tabla de piatră din mâna dreaptă, a treia pe tabla de piatră din mâna stângă, a patra pe tabla de piatra din mâna dreaptă şi tot aşa până la sfârşit...

Şi se citea de la dreapta la stânga după cum priveşti... aşa cred că se citea şi atunci când s-a pogorât de pe munte şi era un fel de legământ dintre bărbat şi femeie, nu numai cu Dumnezeu.

Însă a trebuit să le scrie din nou căci din plictiseală ei şi-au făcut un viţel de aur ca să şi-l pună peste ei drept dumnezeu, şi atunci Moise după ce l-a trecut prin foc le-a dat lor ca să-l mânce... păi dacă tot era viţel... deşi ei şi-l turnaseră nu ca să-l mănânce ci ca să-l slujească.

Nu aia au greşit ei că voiau să slujească unui viţel până vine Moise de pe munte ci că-l făcuseră din aur şi pentru că au băut de necaz şi beţi fiind începuseră să-i dea să bea şi să mânce şi să vadă femei... goale sărmnului viţel căci începură să dănţuiască în jurul lui ca să-şi aţâţe focul. Deci pentru că decum l-au turnat au şi încercat să-l corupă şi de aia s-a mânia pe ei Moise căci nici nu se răcise bine aurul în el şi au şi început mascarada. Şi atunci Moise a trebuit să-l treacă prin ardere de tot din nou ca să li-l poată da lor de mâncare după ce l-a rupt în bucăţi şi l-a pisat mărunt, după ce l-a făcut bucăţi bucăţele, praf şi pulbere... şi astfel a scos ispita din tabără. Nu Domnul se ispitea ci turmele de vite ar fi căzut în ispită văzând cum străluceşte confratele lor ridicat la rang de zeu şi ar fi mugit cu durere a pagubă, ar fi căpiat văzând cum sunt apreciate pe nedrept şi slujite nu vitele ce dau lână şi lapte şi trag la plug şi la aceiaşi căruţă din greu ci alea care se îmbracă în aur şi care se înalţă pe soclu.

Iar Domnul s-a smerit văzând cum Moise a decimat poporul din aşa o pricină ridicolă, n-a venit în lume ca să fie arătat lui Israel sub formă de viţel, viţelul cel gras al Tatălui care ridică păcatele omenirii ci sub formă de mieluţ slab...

Deci minunat este Domnul şi numele Domnului întru sfinţii Săi, căci robii Săi îi plinesc poruncile Sale... şi nu-i ia numele în deşert şi ei nu fură, nu-şi fură căciula...

Acuma dacă tot am vorbit de căciulă... e bine să vedem cu ochii noştrii cam cum a arătat coborârea de pe munte, aia prima... şi ce învăţătură s-a păstrat în mintea oamenilor.

„Dragostea e ca o doctorie: dacă e prea multă și prea proastă, te omoară... cu zile. Copilul alintat cu tacsu-lăudat de oameni... e om stricat.”

1.„Vorba dulce mult aduce. La plăcinte înainte, la război înapoi. Adevărul este întotdeauna la mijloc”... ca o seceră între ciocan și nicovală. „Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci. Numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?”

2.„Nu judeca o carte după copertă”... pentru că „Un prost care cască ochii, închide gura. De bani se plâng toţi, dar de minte niciunul. O vorbă-n plus şi-un dinte-n minus. Banul e ochiul dracului. Cu un ochi râde şi cu altul plânge. Buzele cele dulci ca lipitoarea te sug. Nu te atinge, că te frige.”

3.„Cu ochii pe la icoane, şi cu gândul la cucoane. Râde ciob-hârb de oală spartă. Toţi leneşii obişnuiesc sa-şi facă planuri mari. Nu vezi pădurea din cauza copacilor. Când un deget indică luna, idiotul se uită la deget”, prostul la lună iar hoțul le fură ceasul... ălalalt și apoi tu „Te uiţi ca mâţa în calendar.”

4.„Cine seamănă vânt culege furtună. Omul, la mânie, iute cade-n nebunie. Vorba lungă, sărăcia omului... păcălit de vulpe. Nu da ciomagul în mâna prostului. La bătrâneţe s-a călugărit motanul. Nu muşca mâna care te hrăneşte! Pisica blândă zgârie rău.”

5.„Câinele moare de drum lung iar motanul semeț de grija altuia. Nu mor caii când vor câinii. Deșteptul își face primăvara car și iarna sanie iar prostul își face griji. Mai bine cu un om cuminte la lucru, decât cu cel nebun la masă. Cei bătrâni au mintea copiilor. Omul fricos totdeauna umblă cu gheaţa-n sân. Mare este grădina Ta, Doamne, poarta deschisă şi proştii sar gardul. ”

6.„Piatra care te loveşte nu vine de departe. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă. Înalt ca bradul, prost ca gardul! Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. De ciudă şi de mânie, mă duc la beţie. Cu un covrig, tot calic. Păcatul vechi aduce osândă nouă. Femeia rea de ciomag fuge, nu de colac. Gestul contează.”

7.„Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. Cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrâneţe. Orice naş îşi are naşul. Răzbunarea e arma prostului. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Afară-i vopsit gardul și-nlăuntru leneopardul. Prinde orbul, scoate-i ochii! Găina vecinului pare curcă.”

8.„Cine râde la urmă, râde mai bine. La omul sărac nici boii nu trag. Graba strică treaba. Nu este treaba măgarului de unde beau oile apă. Porcul glod găseşte. A dat cu bâta-n baltă. Și-a furat căciula; bună seara căciulă că stăpânul n-are gură.”

9.„E mai bine să fii deştept şi să nu fii apreciat decât să fii prost şi încrezut. Cu răbdarea treci marea. Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă. Cum semeni, aşa culegi. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.”

10.„Nu uita că şi cel mai frumos trandafir are spini. Mersul pe jos face piciorul frumos. Unde nu-i cap, vai de picioare. De ce îţi este frică, de aia nu scapi. Vrabia mălai visează. Prost să fii, noroc să ai. Capra moare de râioasă, şi tot cu coada pe sus. Omul din greşeli învaţă. Prost să fii, noroc că ești. Să te ferească Dumnezeu de prostul vrednic.”

„Câinii latră, ursu merge, caravana trece. Glumea-i glumă, dar oamenii se duc în iad. Lauda de sine nu miroase a bine.”

Mulţi se întreabă de ce a introdus Domnul prin Avraam circumcizia la poporul Său... păi una dintre multele explicaţii ar fi poate pentru că unii jmecheri se 'aprindeau' la pofte doar puţin câte puţin flirtând din ochişori până ce se umezeau sub pieliţă şi nu se vedea că ar avea ei scurgeri, deci nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase... şi în timp se forma pe dulap deasupra copilului aşa un caş la purtător de toată frumuseţea... şi a venit apoi Iisus şi a zis că nu e necesară circumcizia la prepuţ ca să se laude alţii cu trupurile curate ale altora că nu e chiar aşa de importantă ci mai degrabă la inimă... că mai degrabă viclenia inimii poate că ar cam trebuie găurită, măcar din când în când, că impuţeala cea veşnică vine din interior... iar pieliţa se va spăla, măcar la baia cincinală.

Problema cea gravă a ipocrizeniei şi făţărniciei populiste osândită de Domnul vine de la plăcerea necredinţei şi lăudăroşeniei unei singure vocale: E.

...şi ea a înlocuit alte vocale acolo unde nu trebuia, de exemplu:

-în loc de talant s-a pus pe cântar talentul,

-în loc de cirtă se foloseşte cearta, arta marţială şi joială,

-în loc de Ovreu-ovrei s-a înlocuit cu Evreu-evrei,

-în loc de alini s-a scris elini, trecând de la alinare la 'înţelepciune'.

-în loc de avva s-a scris ave sau evve, ca în loc de har să se scrie harem,

-în loc de famen şi familie s-a scris femei şi fetească,

-în loc de cale strâmtă, fantă, s-a scris fentă,

-în loc de Dumnezeu s-a scris e-zeu şi zmeu,

-în loc de fiu şi iu de la iubire s-a scris eu şi feudă,

-în loc de sare s-a scris sere...i,

-în loc de avvere sfântă s-a scris eres pe scurt de la multiplele erectopatizări ochiometrice ale poftochiului ahtiat de plăcerea de a-i place una alta ca un bezmetic adulteres credul şi necredincios.

Şi asta pentru că omul credincios a căzut şi a crezut doar în ceea ce a văzut, vremelnic şi trecător şi a zis că aia e veşnic şi negreşitor... căci îi era frică din orgoliu ca nu cumva să greşească cuvintele şi să se vadă că e neputincios şi prost şi neînţelept şi hoţ şi apoi să-l râdă toate fetele la care se dădea... ţinea el prea mult la făţărnicia aia a lui... de gigolo trufaş, la moda de a fi pe placul viitoarelor mirese căci simţea că toate îi plăcea să-l vindece. Se dădea holtei la toate deşi îşi pierduse singur toţi electronii de prea multe ori prin scurgerile dragostei înspre iubirea şi pofta de sine cu revistele. A vrut prea mult ca să fie numai şi numai el ales şi lăudat... el omul uitând să-L aleagă defapt şi pe Dumnezeu.

Şi tot răul ăsta vine de la o singură literă: E... de la semeţie!.. şi de la trădareee şi emancipare... ca un fel de emanare, om cu activitate de foarte mare valoare... negreşitoare. Ştie... pe E... ca gLumea care ştie... dar nu face ce ştie fiindcă are ceea ce crede ea că are... şi ce altceva poate să aibă afară de o schimbare de literă tocmai acolo unde nu ar fi trebuit să apară, în loc de bucurie şi fericire a rămas din prea multa uitare doar becurie şi erecire şi electrocutare.

Adică în loc de credinţă şi fidelitate omul a tăiat ce era bun şi a rămas doar cu edinţă şi elitate, tăindu-şi astfel craca de sub picioare pentru pasărea felix de pe gard... eretelele... că cică o să învie ca şi ea din cenuşă doar jinduind la întinderea antenelor. Şi aşa a rămas omul cu un fel de mercenariat artistic dar foarte prectic şi pragmatic... născoceala matematico-egiptologică a stârnirii poftelor infidelităţii... prezentate ca bune şi ca un model de fidelitate... faţă de sine însuşi însuşiri alese. :64:

Dacă eşti plătit şi mituit cu feţe obraznice şi conştiinţa bârfei ascunse, nu pe faţă ci jignit în dos... crezi că te poţi preface la nesfârşit că tu din dragoste de ţară ţi-ai furat căciula ca s-o porţi ca un fel de podoabă a meritelor personale?

Ai ajuns infidel inclusiv faţă de cercuirea înpuţochiului... şi atunci ce pretenţii mai poate avea cineva de la lucruri mai înalte? Cum ai să fii tu atunci fidel la cercuirea inimii sau a duhului? Cum ai să trăieşti tu conform cu tot Cuvântul lui Dumnezeu ca să te înDUHovniceşti?

''Pe cele mari trebuia să le faceţi şi pe cele mici... să nu le lăsaţi'' ...de izabeliştii multe.