În prealabil postat de anna21 (Post 188908)

Cum adica doar ascultarea este valabila pt mine?
Ascultarea este calea catre libertate (nu am afirmat ca exista vreo contradictie). In ascultarea de Hristos te lepezi de dorinte si patimi (si de tot ce este lumesc). "Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" (Luca 9:23).

Cat despre decizii.. ai o viziune f pragmatica, sa privim lucrurile in ansamblu: cat esti de liber in alegeri?
Esti constrans de calitatea informatiilor pe care le detii si de capacitatea ta de analiza.
Esti constrans de obligatii si responsabilitati sociale (familie, munca, prieteni, stat etc.)
Esti constrans de factori socio-economici si culturali.
Esti constrans de starea de sanatate fizica si psihica..etc.
Dar in realitate omul nici nu ia deciziile in mod rational, ci din lene foloseste o solutie facila: ce a facut data trecuta, ce a vazut la prieteni sau parinti sau cel mai adesea, ce i s-a sugerat subtil prin mass media ("modelul" pregatit de societatea contemporana).
Libertatea deciziei este supraevaluata!

Libertate inseamna ridicarea vietii deasupra tuturor problemelor si framantarilor lumesti, ridicarea catre o viata duhovniceasca.
Si eu inteleg ca aceasta implica lepadarea de sine.

Mai cred ca in om actioneaza doua forte opuse: iubirea de sine si iubirea de Dumnezeu. Si cat timp iubirea de sine primeaza, suntem robi ai pacatului (ca prin iubirea de sine deschidem usa mandriei, uitarii, lacomiei, maniei, desfranarii etc).
Ca sa-ti exemplific putin, gandeste-te la un om care teoretic poate face ce doreste. Dar este indragostit. Poate fi numit "liber"? Gandurile si actiunile lui sunt manate de o singura motivatie, au un singur scop. Nu este liber. Gandeste ca omul este indragostit de sine. Cam asta este starea omului "normal", neduhovnicit: iubirea de sine (care este sclavie.. sau inchinare la idoli, luati-o cum vreti).
(cu atat mai putin sunt liberi cei care au primit inraurire draceasca.. si majoritatea oamenilor o primesc!).

(Asta pe scurt.. si sunt pareri personale, daca nu sunt pe linia invataturii bisericii, va rog criticati.. oricum definitia libertatii este partiala si f.limitata deoarece am pus-o in legatura cu "libertatea de decizie" la care se refera Fani)

În prealabil postat de Fani71 (Post 189000)

Sunt multe lucruri adevarate in ceea ce spui, cred, dar totusi cred ca ai o viziune prea negativa asupra calitatii de crestin.

- Un om in zilele noastre trebuie sa aiba un demers extraordinar de curajos ca sa ajunga la credinta crestina traita si asumata. Influentele societatii merg in general in sens invers. Deci, daca ajunge acolo,cum sa mai fie el asa dependent de toti factorii pe care ii citezi?

- Daca am fi chiar asa determinati de toti acesti factori, ce sanse am mai avea sa ne schimbam, chiar folosind calea ascultarii absolute (de Dumnezeu, de duhovnic, de toate regulile posibile si imposibile)? Cum am putea noi alege acea cale? Ar insemna sa depindem exclusiv de harul lui Dumnezeu, ins acredinta ortodoxa lne invata ca Dumnezeu conlucreaza cu omul ('sinergia')

- Ideea ca suntem complect robi ai pacatului pana nu ne indumnezeim mie mi se pare ca seamana prea mult cu calvinismul. Protestantii, mai ales calvinistii, au o viziune foarte negativa despre om, considera ca imaginea lui Dumnezeu este aproape complect distrusa si ca numai Dumnezeu prin harul Sau il poate scoate de acolo; insa El hotaraste de la inceput cine va iesi si cine nu (predestinarea)

- Nu accepti nici o 'libertate de lucru', adica partiala, ca o forta, un dinamism al Duhului, care sa ne poata scoate incetul cu incetul din robia pacatului?

Din pacate nici eu nu reusesc sa definesc despre ce libertate vorbesc, imi dau seama ca exista confuzii in termeni.

În prealabil postat de MariS_ (Post 189075)

anna21 vorbeste despre ascultarea care te conduce la libertate.
Fani71, tu vorbesti despre libertatea de-a asculta.
E acelasi lucru, vazut din perspective diferite.
Iertati. Doamne ajuta!

În prealabil postat de topcat (Post 189081)

Nu e acelasi lucru, prima libertate e chiar sclavagism (sclav = Fig. Persoană care îşi subordonează integral voinţa sau acţiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc.)

În prealabil postat de MariS_ (Post 189084)

topcat, ascultarea de o Persoana care iti vrea binele si care te mai
si lumineaza dupa aceea, nu e sclavie. Copilul care asculta de tatal
sau spre binele lui, discipolul care asculta de maestrul sau spre
inteleptirea sa si enoriasul care asculta de duhovnicul sau spre
mantuirea sa e sclav?
Iertare.

În prealabil postat de topcat (Post 189088)

Daca ascultarea se face prin subordonarea totala a vointei, da.

În prealabil postat de Fani71 (Post 188888)

quote=Traditie1Mântuirea este existenta necreata. La aceasta doar cei ce duc o viata de sfintenie pot ajunge. Ceilalti pot beneficia numai de o existenta creata care, chiar în lipsa altor nenorociri, devine o suferinta dupa câteva sute de ani.
　

Nu inteleg ce vrei sa spui aici. Existenta necreata (mai exact fiintarea) ii apartine numai lui Dumnezeu, noi ramanem creati si cand ne indumnezeim. Devenim dumnezei prin participare, nu prin fiinta.
Ce vrei sa spui cu sutele de ani?

În prealabil postat de MariS_ (Post 189097)

Nu topcat. E ca atunci cand te indragostesti. Faci totul din iubire,
pentru ca celalalt traieste in tine. Vointa lui devine si vointa ta.
Deveniti un singur trup, o singura vointa. Benevol, nu silit.

În prealabil postat de andreicozia (Post 188801)

...limba de lemn a citatelor nesfirsite cu pretul extirparii logicii si bunului simt...

În prealabil postat de Miha-anca (Post 189182)

Evita sa nu mai vorbesti, despre ce nu cunosti. E mai sanatos!