In primul rand trebuie sa te gandesti daca esti pregatita sa nasti si sa cresti un copil si cam ce parere au parintii tai despre asta.
Faptul ca el a mai facut cu alte femei (in caz ca e adevarat si nu doar se lauda ca sa te convinga pe tine) NU inseamna ca el va avea grija sa nu ramai tu gravida. Poate sa insemne doar ca acele femei (cu care a mai facut el) s-au pazit ele.
Pentru ca femeia e cea care ramane gravida si naste, este in primul rand datoria ei sa se pazeasca (in caz ca vrea cu tot dinadinsul sa pacatuiasca inainte e casatorie si totusi nu vrea sa faca crima de a avorta). Deci NU fa tu presupunerea ca el vrea sau ca stie sa te pazeasca pe tine de a nu ramane gravida. E corpul tau si tu esti cea care vei suferi consecintele. De tine depinde ce se va intimpla, asa ca tu trebuie sa fi cea care stabileste conditiile si limitele. Discuta cu el ce ar face daca tu ai raane gravida. Vrea sa pastrezi copilul (si te va ajuta sa-l cresti) sau te va indemna sa faci avort (deci crima) caz in care nu prea ii pasa de tine (de cat vei suferi tu fizic atunci cand vei face avort si de cat vei suferi tu sufleteste toata viata ca ti-ai omorat copilul)? Nu te lua dupa asigurarile lui ca "n-o sa se intimple nimic". De multe ori oamenii doar spera ca n-o sa se intimple nimic, iar cand se ajunge la consecinte e o tragedie. Verifica tu inainte (discuta cu el, verifica daca are prezervative, daca chiar le foloseste, etc), nu te baza pe el. El poate ca presupune ca tu stii sa te pazesti si ca nu e nevoie sa te pazeasca el. Sau poate gandi ca daca esti pregatita sa o faci inseamna ca stii si esti pregatita si sa te pazesti si oricum daca ramai gravida te descurci tu pentru ca si tu ai o responsabilitate in ce s-a intimplat. E corpul tau iar deciziile iti apartin, de asemenea si consecintele.
Parerea mea e ca in doar trei luni nu ai cum sa cunosti un om.

E destul de delicat un raspuns concret. Poate doar in masura in care tu sincer iti oferi inainte de orice, toate gandurile, Mantuitorului. Daca-i asa, nu ai nici un motiv sa fii ingrijorata. Daca nu...Imi amintesc de un caz in care el a dorit sa "se cunosca" inainte de casatorie, dar fiindca nu era prea mult de asteptat, s-au casatorit mai intai. Din pacate casatoria lor a durat foarte putin, fiindca nu se... potriveau. El parea atat de revoltat si trambita in stanga si-n dreapta ca "e prea larga, dom'ne!" Daca n-ar fi fost el primul, poate mai era de inteles, dar si-asa, ipocrizia unora poate fi descoperita a doua zi dupa casatorie!!
Cel mai bun exemplu in acest sens l-am avut personal. Prima mea prietena era extrem de evlavioasa si poate ca ei ii datorez ceea ce sunt astazi. Ne cunosteam de mici, desi eu eram de la tara, ea de la oras. Venea in vacante pe la bunici... Am iubit-o ca un nebun si inca o mai iubesc, dar e acea dragoste care trece dincolo de placeri trupesti. Niciodata nu am indraznit sa-i cer ceea ce ar fi jignit-o. Nu ne-am certat niciodata, iar cand ne-am despartit (la 24 de ani) am facut-o ca niste oameni civilizati. (Mama ei ii gasise un dascal cu care sa-si uneasca destinul). De cativa ani a devenit preoteasa. Suntem cu totii prieteni de familie, copii lor imi sunt foarte dragi si sunt convins ca si copii nostri au in sufletul ei un loc aparte. Viata ne scoate in fata momente unice si oameni cu totul deosebiti care au un rol aparte in mantuirea noastra. Daca-ti asculti Ingerul Pazitor, n-ai de ce te teme!...

Decizia
 

In niciun caz nu va decide duhovnicul sau cineva de pe forum pentru tine. Doar te pot ajuta sa iei o decizie buna sau rea (depinde dupa cine te iei).

Sa te ajute Dumnezeu sa faci alegerea potrivita.

Daca asezam placerea inaintea tainei casatoriei, nu e lucru bine placut inaintea lui Dumnezeu. Cand placerea devine dominanta in om, atunci irationalitatea este cea care dicteaza. Sfintii Parinti spun ca irationalitatea nu este lipsa ratiunii, ci una coborata in simtire. Ori cu mintea coborata in simtire, nu mai poti lua cele mai potrivite decizii. Asa ca de vom spune ca exista riscul sa nu avem o casatorie reusita, motivand ca nu am facut dragoste inainte, nu sunt vorbe venite dintr-un om in care vietuieste Dumnezeu, ci dintr-unul in care vietuieste patima.

Matei 10:37 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Cum putem să ne păstrăm curăţia până la căsătorie, sub presiunea atâtor modele şi repere contrare? Cum să-l conving pe celălalt?

- Reiau răspunsul de la o întrebare precedentă. Prima condiție este să vrem și să vrem cu fermitate acest lucru. Apoi să ne articulăm, să exprimăm această voință propriei noastre conștiințe și mai ales lui Dumnezeu în rugăciunea noastră. Aș dori ca aceste cuvinte să nu fie luate ca niște clișee. Este adevărat că din partea societății contemporane se exercită o presiune extrem de puternică din acest punct de vedere. Dar cu atât mai mare va fi răsplata celor care vor reuși să reziste acestei presiunii. Nu ne trebuie argumente în plus. Toată lumea știe că este de preferat și că este bine să ne păstrăm curăție trupească, dar cedează, oferindu-și argumente ieftine și amăgitoare, între care cel mai des întâlnit este cel al complicității quasi-generale.

Omul este ipocrit și, deși în adâncul său știe ce este bine și ce este rău, se asociază unor ideologii care-i legitimează amăgitor plăcerile păcătoase, păcatul. Băieților le-aș spune că bărbăția constă și este exprimată în stăpânirea de sine, nu în cedarea la ispite de tot felul. Sunt convins că marea criză morală și marea criză a familie de astăzi se datorează căderii bărbatului din bărbăția sa, adică pierderea stăpânirii de sine. Cred că trăsătura caracteristică fundamentală a bărbăției este stăpânirea de sine. Cea mai mare parte a bărbaților nu mai ajung la o maturitatea a stăpânirii de sine, prin urmare, nu mai ajung la o maturitatea a bărbăției.

Cât despre convingerea celuilalt, aceasta nu poate intra în discuție decât după ce ești tu însuți convins. Iar dacă tu ești convins vei găsi argumente să-l convingi și pe celălalt. Dacă nu este convingător cuvântul nostru înseamnă că este fără acoperire în propria convingere și experiență, este demagogic. Și lucrul acesta se întâmplă foarte des. Ne amăgim cu mângâierea falsă că dacă eu nu fac lucrul bun, măcar pe celălalt să-l conving să-l facă. Dacă preoții și învățătorii ar fi mai onești cu ei înșiși și mai smeriți, lăsând măcar să se înțeleagă faptul că și dânșii sunt neputincioși, cuvântul lor ar avea mai multă putere. (Parintele Constantin Coman)

Foarte, foarte bine punctat si argumentat, Ekaterina, felicitari! Iti sustin punctul de vedere:)

Da- intradevar, foarte bine argumentat!

Si am remarcat ca v-ati mai referit la un aspect foarte important- aceea stapanire de sine de care trebuie sa dea dovada un barbat. Iar aceasta stapanire de sine poate fi inteleasa-in cadrul acestui topic- sub doua aspecte

-in primul rand, de a evita a avea relatii sexuale intamplatoare, cu cine se nimereste sau cu persoane abia cunoscute, in imprejurari dubioase
-in al doilea rand, de a putea fi fidel unei singure persoane. Atat in sensul de a avea relatii intime dupa casatorie, dar si in sensul de a nu-ti insela sotia. Din aceasta cauza este bine ca inainte de a te casatori sa fii sigur-atat cat poate fi un om de sigur- ca intradevar o iubesti pe persoana cu care te casatoresti si ea are acceleasi sentimente. Daca aceasta conditie este indeplinita atunci va fi o casatorie reusita, si in acest caz, indiferent care ar fi tentatiile si imprejurarile, un barbat cu aceasta stapanire de sine nicioadata nu-si va insela sotia.

Florinel, dar pricepusi ca stapinirea inseamna ca indiferent cat de mult ai impresia ca iubesti o femeie, sa te stapanesti de la intimitati cu ea, pana o iei de nevasta?

Domnule AlinB- ca sa va raspund sincer la intrebare- pana in prezent din pacate nu am intalnit nici o femeie care sa doreasca a nu avea relatii intime pana la casatorie! Dar daca voi cunoaste o astfel de fata , atunci cred ca as rezista sa-i respect dorinta si sa am rabdare.
Mai mult de atata nu stiu ce as putea sa va spun pe margine acestui subiect!