Re
 

Nu ne dam seama dar cu totii suntem chemati la sfintenie si chiar putem deveni sfinti. Consider ca vietile sfintilor nu sunt modele exagerate ci sunt modele potrivite. De asemenea cred ca putem sa devenim sfinti fara sa ne ducem in pustie sau sa ne calugarim, depinde ce ne-a randuit Dumnezeu. Dumnezeu este acelasi si va fi acelasi,nu se va schimba, asa ca sfintii Lui vor fi intotdeauna modele de urmat, pe care urmandu-le Il urmam pe El.

...
 

Oare cum ar reactiona oamenii, daca ar vedea pentru 3 secunde iadul? Cum ar mai fii viata lor, dupa experienta asta?

Revin scurt ca sa spun ceva referitor la mamele care promit copilul nenascut lui Dumnezeu sau manastirii. Adica cer un copil cu promisiunea ca-l vor darui lui Dumnezeu cumva (preotie,calugarie).
Nu mi se pare corect si crestinesc. Nu mai stiu daca Sf. Ana sau Sf. Elisabeta au cerut ele, sau le-a oferit Dumnezeu acest schimb.

M-am gandit si eu in durerea mea la un moment dat sa cer asa, dar n-am putut.
Cum sa hotarasc eu pentru copilul meu ce sa faca in viata? Si daca nu poate/nu vrea. Si eu am fost nevoita (inclusiv d ela parinti) sa urmez o cale care nu era a mea si stiu ce inseamna.
L-as fi lasat poate sa se faca preot de mir.
Dar eu m-am gandit altfel: daca as fi avut copil l-as fi indrumat in credinta si biserica, l-as fi dus sa ajute in altar (cum ii vad pe baieteii de la biserica de aici), sau daca ar fi fost fata, sa cante la strana, sa fie credincioasa si nu stiu.
Dar calugarie, nu. Si daca el/ea ar fi ales aceasta cale m-ar fi durut.
Pentru ca stiu ca este f.greu si pentru ca eu vad altfel monahismul.

@andrei-im - eu cred ca nu trebuie si nu ni se cere sa fim sfinti.
Telul nostru este sa fim buni, curati, placuti lui Dumnezeu, dar ca oameni.
De la sfinti putem sa invatam multe, dar nu putem sa devenim sfinti.

Sau poate ca nu toti avem aceeasi definitie pentru sfinti?

Sophia, se pare ca tu uiti ca sfintii nu sunt sfinti prin forte proprii! Omul nu se sfinteste el singur, de la sine.
Ei doar au vrut cu toata fiinta sa faca voia lui Dumnezeu si cred ca la asta suntem toti chemati.
Doar ni se cere un pic de jertfa, dar sunt convinsa ca nu ni se cer lucruri peste puterile noastre.

Nu, Voltaire spunea si are dreptate, ca IN ORICE CONVERSATIE, indiferent de subiect, participantii trebuie sa fie siguri ca si-au definit si sunt de acord cu explicatia termenilor pe care-i folosesc in discutie, altfel risca sa vorbeasca in paralel, fara sa se inteleaga

Exact, asta am si vrut sa spun! ca nu avem aceeasi intelegere
Anna21 din ce spune vede numai supermani care fac minuni pe cind Sf Pavel cind zice "Fratilor fiti sfinti!" spune exact ce spui tu, citez
"Telul nostru este sa fim buni, curati, placuti lui Dumnezeu, dar ca oameni."

...ba unele lucruri sunt peste puterea multora (din pacate). Si repet, nu cred ca le cere Dumnezeu, ci unii oameni.

Cred ca in foarte scurt timp ar uita si ar reveni la normal

Aici sunt de acord cu tine, da, Sophia, sfintenia nu este ceva care se opune starii de om, nu ne cere sa fim supraoameni, ci oameni adevarati.
Putem fi sfinti in orice conditie umana, meserie, stare sociala etc. Exista multe cai spre sfintenie.
Problema este ca de multe ori sfintenia este prezentata ca o despartire de caile umane, ca un fel de viata neaparat dusa aparte. Ne in chipuim sfintii ca fiind numai pustnici, calugari, de exemplu. Nu este asa, daca ne uitam la vietile sfintilor.
Sa ne uitam si la cele ale sfintilor mai aproape de noi, ca sa intelegem mai bine, daca cele din vechime ni se par prea abstracte.
Exista cai de sfintenie care nu apar scrise in carti, pentru ca tin de domeniul vietii casnice, diescrete, care nu se vede bine din afara.