Eu cred ca este o mare ingamfare din partea omului sa traiasca cu senzatia ca el poate aduce pe cineva la Ortodoxie, de parca i-ar aduce la sine.

Dumnezeu, Cel care cerceteaza inimile si rarunchii, singur El este Cel care converteste, caci catre El ii cheama pe cei rataciti.

Noi nu putem decat sa ne punem in slujba Lui si sa incercam sa intelegem lumea prin ochii Lui. Altfel, silirea noastra spre convertire / convingere nu ne va duce decat la depresie, pentru ca din pacate, realitatea arata ca marea majoritate a oamenilor, in ciuda tuturor eforturilor lui Dumnezeu, aleg calea mortii.

Adevarat.
"Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca (...) privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta." (I Petru 2,12)

Domnul Insusi este Cel ce le da lor ochi vazatori, si tot El este Cel care "ii cerceteaza" in inimile lor.

Si ortodoxia se... ce? Ai sa spui ca se traieste insa daca-i explici asa unui incepator o sa priceapa sigur... :22:
Manifestarea exterioara a credintei se numeste practica, nu inteleg ce e gresit cu acest termen. Ca si sportul sau yoga se pot practica, nu vad care e problema.
Doamne ajuta!

Eu nu consider o intentie buna a fi prilej de ingamfare.
Un ateu va privi la faptele tale bune si va spune ca esti un om bun, nu ca e un Duh Sfant care lucreaza in tine. Simplu.
Doamne-ajuta!

Da putem foarte bine spune si asa, Ortodoxia se practica! Este adevarat, ea fiind mai mult fapta decat cuvant.

Insa nu se practica asemeni unui sport, neschimband nimic in inima si mintea celui care il practica.
Ortodoxia se practica si prin "practicarea" ei mintea se schimba si inima devine simtitoare.

Ortodoxia lucreaza in insasi fiinta omului, iar nu in aspecte de suprafata (sociologic, biologic, etc).

Vazand in tine ca esti un om bun, va lua aminte la viata ta, caci... bineinteles, el nu vrea sa fie un om rau.

Si faptul ca el are ochi sa vada faptele cele bune nu este ceva logic, ci o lucrare tainica a lui Dumnezeu.
Multi nu mai discern raul de bine, multe dintre faptele cele bune fiind pentru ei lipsite de logica si fara rost.

Multi si'au schimbat viata vazand "pe Duhul Sfant" din marii Parinti ai Bisericii.

Cu ce ochi va privi un ateu (sau un om care nu a postit in viata lui) postul alimentar sau pe cel conjugal?
Nu ne putem permite sa fim caldicei in relatia cu Dumnezeu, nu-i asa? Atunci cum incepem sa postim atat timp cat partenerul considera abtinerea de la mancarea de frupt si respectiv de la relatiile trupesti un non-sens? Dumnezeu ii va deschide ochii, insa cum trecem peste perioada dificila de inceput?
E foarte greu sa le explici oamenilor ca ortodoxia nu are nimic de-a face cu “carpe diem”, ca din contra, trebuie sa ne nevoim, samd.
Mie mi se pare o problema serioasa. Daca unora li se pare semn de ingamfare, sa-mi fie iertat.

Doamne-ajuta!

Ortodoxia este cea mai autentica traire a indemnului "carpe diem".

Diavolul cauta neincetat sa'l faca pe om sa traiasca in trecut sau in prezent, niciodata insa in clipa prezenta.

Asa ca... acela care vrea sa traiasca vesnic in prezent si inca in cel mai autentic prezent, sa dobandeasca harul Duhului Sfant.

Dar....eu ma intreb, daca de la bun inceput postul alimentar si conjugal erau atat de importante pentru sotul mai evlavios, cum anume a reusit sa isi lege viata de cineva care e ateu, posibil militant? Adica la casatorie se ajunge atunci cand iti dai seama ca ai multe de impartit in ceea ce priveste viata cu celalalt? Pe de alta parte postul nu trebuie sa fie impus niciodata, deci ma gandesc eu ca pana i se deschid ochii celuilalt nu-ti ramane decat sa te rogi si sa iti gasesti alte modalitati de asceza.

Cum? Avand nadejde in Dumnezeu, ca devenind cei doi unul, va lucra Dumnezeu si in cel necredincios. Daca cel care nu crede, isi iubeste partenerul/partenera, va ceda macar din dragoste, daca nu inca din convingere.