Scuze,nu am citit comentariul,care explica in context ca se refera la incepatori.
Orcum ,e greu sa nu cauti sa intelegi,dar smerenia intradevar e mai buna ca intelepciunea.Totusi trebuie neaparat un duhovnic pt asta,caci singur nu rezisti ispitei de a nu interpreta.Asa,stii ca e cineva deaspra ta si vegheaza la cresterea ta,si e mare lucru.

Se intelege cumva ca celui mandru nici dragostea nu ii ajuta?

nu poate avea dragoste cel mandru. asa spune parintele Paisie. are mai mult sensul de "cum poate rodi dragostea acolo unde este mandrie?"

Merci andrei.Un pic ,un pic, avem si noi nevoie de putina interpretare:)

Am citit in Pelerinul Rus despre Filocalie si pot intelege de ce s-a protestat in privinta tiparirii lor.

"Nu oriunde, nu oricine o poate pricepe. Totusi, pe masura fiecaruia dintre noi cei ce cauta sa o inteleaga, contine toate cele potrivite: pentru cei intelepti invataturi intelepte, pentru cei simpli, invataturi simple. De aceea, voi cei simpli trebuie s-o cititi nu in ordinea in care sunt asezate in ea cartile Sfintilor Parinti, una dupa alta. Acolo, aceasta ordine este o ordine teologica, dar cine vrea sa invete rugaciunea launtrica, din Filocalie trebuie sa citeasca in ordinea urmatoare:
1. Scrisoarea lui Nichifor Monahul (in doua parti);
2. Cartea Sfantului Grigorie Sinaitul, afara de unele capitole scurte;
3. Sfantul Simeon Noul Teolog, despre cele trei chipuri ale rugaciunii si cuvantul despre credinta;
4. Cartea Sfintilor Calist si Ignatie.
La acesti Parinti se gasesc indrumari si invataturi complete despre rugaciunea launtrica a inimii, pe intelesul oricui."

multumim mult mult!! Dumnezeu sa iti ajute! :)

Ma intreb oare,dace vreun protestant intra din gresala pe acest topic,ce ar zice el despre Pateric?Exista oare cineva care ar putea sa nu il inteleaga si sa ii placa?
Si atunci de ce s-au despartit de aceasta comoara de sfintenie?

protestantii nu cred in smerenie si in pocainta.iar Patericul asta este - manualul smereniei si al pocaintei. pentru ei pocainta este un eveniment care se petrece o singura data in viata si dupa aceea "s-au mantuit". Sa-i lumineze Dumnezeu!

Iubirea este cel mai vehiculat termen astazi. Eu tare cred ca intelesul cotidian (ba chiar si cel folosit de multi crestini) difera de cel folosit de sf. parinti.
Eu cred ca dragostea exista doar unde este smerenie.
Ceea ce inseamna ca eu NU am dragoste, doar mi se pare.
Este corect sa gandesc astfel?
(Am mai facut aceasta afirmatie si am fost etichetata ca extremista in gandire.. dar asa cred eu. Ma gandesc ca daca mi-as iubi cu adevarat copiii, m-as ruga neincetat pentru mantuirea lor, nu doar cand imi amintesc.. si in general cred ca cel ce are dragoste se roaga neincetat pentru toti)

Teoria lor o fii asa.Dar poate rezista aceasta teorie in fata unor invataturi asa simple si pline de har?Caci daca ar fii cine stie ce teorii ,le-ar putea nega usor.Dar e ceva dincolo de teorie,e ceva trait si viu.Nu e o teorie,ci e ceva trait.Un simplu cuvant daca citesti,vezi harul care stapanea in acel sfant,sau vezi neputintele din invatatcei. Un ateu ar zice ca sunt prostii.Dar cineva care crede in Hristos,nu stiu cum ar putea ramane insensibil