Nu este nici o scoatere din context, căci despre această "superioritate a vieţii trăite în duhul" vorbeam şi eu. De fapt apostolul Pavel spune că trebuie să trăim prin credinţă, nu prin ceea ce izbeşte ochiul (în această categorie se încadrează perfect icoanele). Şi învăţătura aceasta de la Hristos a preluat-o, căci Mântuitorul ne-a învăţat cum trebuie să fie închinarea noastră:

23. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. (Ioan 4)

Închinare în Duh, nu în obiecte, asta aşteaptă de la noi Dumnezeu.
Ori ţi se pare a fi un nou "exempu fantastic de rastalmacire a Scripturii"? Dacă e aşa, scuză-mă, dar înseamnă că vorbim limbi diferite.

sorry, noi nu avem ACELASI Mantuitor despre care voi vorbiti. Mantuitorul nostru este real si viu intre noi, ne cheama la Ospat la fiecare Sfanta Liturghie, Se jerfeste pentru noi iarasi si iarasi, nu este mincinos, fiind cu noi pana la sfarsitul veacurilor.....in Biserica cea curata, fara pata sau stricaciune pe care a intemeiat-o si in care voi nu va regasiti.....dar ajunge atat, nu vreau sa devina scandalos ceea ce spun ...sincer...si apropos, nu ai spus nimic referitor la felul in care tu iti manifesti dragostea fata de sotie sau copii sau parinti-daca ii ai- inafara de a nutri in suflet iubire pentru ei? obisnuiesti sa le faci poze? apoi le arunci cu dispret la gunoi? ......

Vă rog nu mai faceţi această aplicaţie nepotrivită şi deplasată. Lui Hristos nimeni nu i-a făcut "poze", nici măcar un tablou... Şi apoi, nu aprinzi candela la poza iubitei şi nici nu-i faci temelele.

Atunci sincer îmi pare rău pentru tine. Dea Domnul să-L cunoşti pe adevăratul Mântuitor şi să te lepezi de pleiada surogatelor de "mântuitori"!

va fi ultimul lucru pe care il voi posta aici in acest context. Insa nu pentru ca nu am argumente sau ma inhiba superioritatea cu care voi pasiti in lume, ci pentru ca-vorba englezului- it's worthless......

nu exista tehnologia necesara pozarii lui Hristos atunci, ca altminteri.....si avem datata din secolul 2, istoric vorbind, prima icoana pe care evanghelistul Luca, medicul si pictorul, o face Maicii Domnului. Dar sunt mult prea multe lucruri care, asemenea unei tesaturi, odata desirat un ochi, totul se destrama...totul este intrepatruns si interdependent. Si devreme ce ai iesit din Biserica, nu mai ai deloc intelesul pe care Duhul il vadeste in noi prin aceeasi Biserica-Trup al lui Hristos Iisus...

Imi cer iertare, ca e Duminica Floriilor, daca am jignit personal pe cineva, dar Adevarului trebuie sa-i spui pe nume...

Nu i-a facut nu poze dar Mantuitorul si-a imprimat fata pe o tesatura care a fost numita mandylion. Sfanta Traditie spune ca Regele Abgar al Edesei trimis un pictor sa-i picteze fata Mantuitorului, dar pentru ca acesta nu reusea, Iisus si-a imprimat fata pe o mahrama pe care i-a trimis-o regelui.

In iconografie nu asemanarea este importanta ci ceea ce reprezinta, transpunerea harului in materie ca sa putem si noi sa-l gustam, Hristos insusi nu s-a jertfit in cer ca sa ne rascumpere desi o putea face ci a luat chip material ca sa putem sa il primim,
sarutatul icoanei este un gest de cinste si de recunostinta fata de Dumnezeu, e ca o strangere de mana prieteneasca , un simplu multumesc este sec dar o strangere de mana a unei persoane, transmite respect caldura si prietenie, si icoana ne ajuta sa nu facem din credinta noastra doar o filosofie, o meditatie orientala ci sa ne impartasim palpabil de credinta, de har de putere sfanta, ceea ce pt unii e poticnire pt altii e intarire in credinta si asa va fi oricate mii de pagini s-ar scrie pro sau contra icoanelor, mie biserica nu imi seamana cu un templu idolesc ci cu o adevarata familie care te rupe pt cat stai in ea de cotidian si iti da sentimentul sfinteniei, o biserica/adunare lipsita de icoane ma lasa rece la fel cum pt unii il lasa rece o muzica de lauda pentru Dumnezeu daca nu e un adevarat show acompaniat instrumental

Scumpa mea, iti spun din proprie experienta ca niciodata nu vei avea o viata de familie normala, daca te casatoresti cu el. Poate doar in cazul in care unul dintre voi se converteste la religia celuilalt. Si crede-ma, problemele cele mai grave vor veni odata cu aparitia copiilor...
Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sa-ti pregateasca calea.
Doamne ajuta

Atunci de unde sunt reprezentarile cu El pe care le folositi in diverse materiale de propaganda?

Imaginatia colectiva? Functioneaza bine in cazul asta, nu e neaparat nevoie de reproducerea fidela si reala, nu?

Sunt ele utile? Daca n-ar fi, nu le-ati folosi, nu-i asa?

Atunci nu pot sa ma intreb de unde si de ce nesimtirea de a condamna la altii ceea ce voi va permiteti.
"harul" care il aveti va dicteaza subiectivismul asta?

Daca te-ai ruga asa in dreptul tau in primul rand, bine ti-ar fi..

nu am mai vrut sa deschid alt topic,pentru ca nu era cazul.prefer sa-mi pun toate intrebarile legate de secte/culte in topicul asta.e mai bine asa.consider eu!
nu mai stiu ce sa fac.de fapt,nici nu pot sa spun ca am facut altceva decat sa merg ori de cate ori am simtit nevoia la biserica,sa ma rog atat pentru familia mea cat si pentru el,sa aprind lumanari si pentru el si cand sa ma rog seara inainte de culcare,sa vorbesc si despre el(intelegeti ideea,sper).
am crezut ca am scapat de depresie,dar mi-am dat seama ca nu.poate nu folosesc termenul corect,dar stiu sigur ca de fiecare data cand ma gandesc profund la ce s-a intamplat pana acum de cand sunt cu el si ce s-ar putea intampla din cauza religiei 8-| sentimentul de fericire,bucurie care-l am pe moment dispare odata cu zambetul,lacrimile izbucnesc pur si simplus si mai simt o durere in piept(nu am probleme cu inima,e mai mult o durere care vine de la suflet :-<).
am vorbit pana acum doar cu un preot.mi-a spus ca-mi da carti sa citesc,dar nu stiu daca ma ajuta atat de mult.pentru ca in mare parte stiu ce sunt adventistii(din cartile ortodoxe) si alte secte(si repet,nu vreau sa jignesc pe nimeni;vreau doar sa aflu),ca nu fac bine ce fac si asa mai departe,dar eu NU asta caut acum.
rudele din familia lui au inceput sa se arate indirect,pentru ca personal cu mine nu discuta,dar mi-a povestit el(si am apreciat asta,pentru ca putea binemersi sa nu-mi spuna!) si chiar daca au vorbit ce nu trebuie despre mine,el mi-a luat apararea si le-a spus sa nu se bage in relatia lor.dar mi-e frica :(((( ca o sa continue sa-i bage in cap si el sa cedeze si sa ne despartim. iar eu nu vreau asta.vreau sa demonstrez ca pot sa stau cu el chiar daca suntem de religii diferite.desigur,stiu ca Bunul Dumnezeu ma va indruma si nu ma va lasa,dar simt ca trebuie sa fac ceva.problema este ca nu stiu ce.
ma rog cum stiu,repet de nenumarate ori aceleasi rugaciuni(nu stiu foarte multe,dar cel mai mult zic Tatal Nostru),merg la biserica si ma rog si acolo,aprind lumanari si pentru el(mi-a zis mama ca e bine daca fac asta) si adevarul este ca de fiecare data cand merg la biserica,dupa ce plec de acolo,ma simt mai bine.parca am mai spus asta.
nu vreau sa renunt la el.mi-a spus ca stie sigur ca parintii lui vor sa se insoare cu o fata adventista.si mi-a spus mai multe.plus ca s-au intamplat cateva chestii.2 dintre rudele lui au avut accident(unul a cazut si a avut mana in ghips si celalalt a cazut de pe scara si s-a lovit la cap si picior de a trebuit sa se opereze la picior,dar a avut o problema cu piciorul) chiar in ziua cand am plecat(bine,una la inceputul lui ianuarie si a doua acum in aprilie).cand am vrut sa merg cu ei la biserica lor,sa vad si eu cum e si sa ma conving de ceea ce stiam dinainte,nu am mai mers ca nu stiu ce s-a intamplat si nu au mai putut sa mearga.
eu le iau ca pe semne.mama mi-a zis acelasi lucru.cativa(din afara casei) au spus ca sunt doar coincidente.am stat si m-am gandit.daca nu trebuia sa ma vad cu el,Dumnezeu impiedica aceasta mini vacanta.si totusi,l-am vazut,dar nu am putut sa merg la biserica la ei(repet,nu am intrat niciodata intr-o biserica adventista) si am fost ferita,ca puteam sa ma accidentez si eu(grav sau usor).
nu am incredere in preoti.degeaba ma duc.o sa imi spuna ca gresesc,ca nu fac bine,ca trebuie sa ma despart.eu nu vreau asta.vreau sa-l ajut.daca e sa treaca la ortodoxi si Dumnezeu vrea asta,asa va fi.dar daca nu si Dumnezeu nu-mi arata prin ceva sau cineva in care sa simt eu ca trebuie sa am incredere,atunci nu trebuie sa fac.
stiu ca v-am zapacit si cu putinele mele cunostiinte,mai aveam nevoie de un sfat.
simt ca e momentul sa fac ceva sa-l ajut,dar nu stiu ce.

Cu alte cuvinte ai sperat sa se intample ceva, sa vina el intr-o zi, sa-ti sara in brate si sa spuna ca a renuntat la "religia" lui de dragul tau.
Auzi, nu lua prea tare in seama ce spun, dar ia zi-mi si mie, baietasul asta are stea in frunte, e frumosul si desteptul pamantului, care e treaba, cand va aud ca v-i se pune pata pe cate unul ma apuca nervii. Dumnezeu ne-a lasat acest drept, sa iubim pe cine vrem noi, pe cineva care sa produca ceva pozitiv in relatie, nu invers, indiferent de motive.
Nu exista decat doua cai, ori va separati, ori lasati credinta cu care va bateti in piept amandoi sa iasa la suprafata, sa demonstrati ceva din ce spuneti si credeti, in rest sunt mofturi. Dragostea sufera totul, asa spune apostolul, si-ti mai spun ceva, sunt barbat si pot sa-mi dau seama, daca pana acum acest baiat nu a facut ceva mai mult iar tu esti in aceasta situatie inseamna ca e slab(ca sa nu spun altfel), si cand spun asta ma refer la multe capitole. Nu mai spun indiferent, egoist s.a.m.d. Scopul unei relatii este sa fie amandorura bine, cand sunteti amandoi si cand nu.
Pai de ce nu discuta cu tine parintii, nu au avut ocazia sau sunt prea "crestini"? Nu cumva fiul lor va avea in scurt timp cam aceeasi atitudine vis-a-vis de oamenii cu alte viziuni intr-ale religiei?

Acest "nu vreau" trebuie sa aiba un motiv. Alltfel e doar un moft adolescentin.

[quote=angel4ver;241111]mi-a spus ca stie sigur ca parintii lui vor sa se insoare cu o fata adventista.sa vad si eu cum e si sa ma conving de ceea ce stiam dinainte, nu am mai mers ca nu stiu ce s-a intamplat si nu au mai putut sa mearga.[quote]Ai spus tot despre ei, daca parintii vor ei un anume tipar pentru al lor, e clar.
[quote=angel4ver;241111]eu le iau ca pe semne.mama mi-a zis acelasi lucru.si totusi,l-am vazut,dar nu am putut sa merg la biserica la ei(repet,nu am intrat niciodata intr-o biserica adventista) si am fost ferita,ca puteam sa ma accidentez si eu(grav sau usor). QUOTE]
Semne care sa faca sa nu ajungi intr-o biserica adventista? Dar ce crezi ca se intampla acolo? Da si tu o cautare pe internet, stati cu atatea resurse la indemana mai frate si degeaba. Iar ma enervez.

Din pacate ti-ai cam dat arama pe fata cum se spune, pe tine te intereseaza sa-l ajuti, adica sa vina la ortodocsi, sa scape de "sectantii" aia de adventisti. Eu il locul vostru mi-as trai tineretea si as sta departe de astfel de probleme, am inteles ca sunteti foarte tineri, si stii cum se spune, si fara minte. Apropo, cand am zis sa va traiti tineretea nu m-am referit sa stati prin baruri, sa chefuiti pana la epuizare si altele de fel.