Pai eu cred asa: Hristos ca sa ofere cel mai bun exemplu a luat chip de om, si noi credem ca el eram si om in adevaratul sens al cuvantul dar si Dumnezeu. Iar in calitate de om era capabil sa simta toata suferinta, si tot ce ar fi simtit un om in locul Lui. Deci in calitate de om s-a sacrificat pe el insusi. Apoi noi il vedem pe Dumnezeu ca tata, deci pune-te in locul Lui si imagineaza-ti ca copii tai sunt ca si oamenii de asculatori. Apoi lucru mic este sa rabzi toate cate fac copii tai dupa ce te-ai pus si in locul lor numai sa le arati ce este bine? Nu numai le-ai spus ce sa faca dar i-ai luat de mana si le-ai si aratat cum, iar ei.... Si asta e un sacrificiu, stiu e din iubire, dar tot sacrificiu se cheama.

Presupun ca nu vei fi multumit cu raspunsul meu dar poate ti se ofera o explicatie mai buna din partea altor forumisti.

Sacrificiul implica renuntarea la ceva pretios pentru cel ce face sacrificiul. Ce este acel ceva pretios pentru Hristos si de ce e pretios?

Imi pot imagina un om care sa (nu) rabde, sa se enerveze, sa iubeasca, sa arate cu planse exemplificatoare, insa, oricit m-as stradui, nu-mi pot imagina o ratiune omnipotenta, omniscienta si omniprezenta facind acelasi lucru :)
Presupun ca nici tu nu esti multumit, daca iti pui aceasta problema ;)

Topicul acesta este înca unul din seria celor care arata incapacitatea ateilor de a întelege lucrurile duhovnicesti, incapacitate ce decurge din blocajul lor la ideea ca rationamentul e cheia oricarei probleme.

În realitate ratiunea, întelegerea e ceva ce primeste, nu ceva ce produce. Tot ce au aflat bun oamenii, în orice domeniu, a fost un dar al lui Dumnezeu, chiar si rationamentele filozofilor. Progresul uman vine pe baza descoperirilor de la Dumnezeu dar are de obicei aparenta ca e ceva natural, rezultat din cercetare sau din analize logice. Si din cauza acestei aparente cei lipsiti de întelepciune si-au format o încredere paguboasa în propria putere de judecata si în general în imaginara putere a mintii umane.

Aceasta încredere în propria minte îi face sa se închida posibilitatii dezvoltarii lor intelectuale, sa ramâna niste neevoluati, copii la minte asa cum se manifesta si ateii de pe acest forum. Credinta ca stii nu te lasa sa începi sa cunosti cu adevarat.

Imaturitatea si imoralitatea ce decurge din acest blocaj al ateilor se manifesta prin ideile lor fixe si prin "deschiderea" pe care o au spre patimile considerate de ei ca nefiind nocive fiindca nu lezeaza alte fiinte umane, cum ar fi pornografia, desfrâul, perversiunile sexuale, asa cum am avut supriza sa vedem chiar pe acest topic:



Revenind la topic, Jertfa Mântuitorului are, asa cum spun si manualele de dogmatica, mai multe aspecte si functii.

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Alt aspect al Jertfei este cel rezultat din misiunea de învatator a Mântuitorului. Omenirea avea nevoie sa cunoasca caile de dobândire a mântuirii si Cel mai potrivit sa faca acest lucru era însusi Dumnezeu. Luându-si aceasta sarcina Domnul si-a asumat suferintele vietii de pamântean implicite.

Un alt aspect e cel al Jertfirii euharistice a Mântuitorului. Pentru a deveni una cu noi, oamenii, Dumnezeu a rânduit ca noi sa ne împartasim de Trupul si Sângele Lui, de aceea împartasirea se mai numeste si sfânta Jertfa, pentru ca Domnul se da noua.

pai daca e omnipotenta poate face acest lucru....

Multumit sunt dar nu pot explica, nu am cuvintele si cunostintele necesare si asa cum iti spuneam aici

http://crestinortodox.ro/forum/showt...t=9226&page=15

am ajuns la concluziile mele experimentand.

Chiar te-as ruga sa ramii la topic

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

Vad ca ai o imagine usor deformata (deformata din punctul meu de vedere). Nu stiu de unde ai dedus ca plata pentru ceva se face prin jertfa altcuiva. Omul nu a platit pentru greseala lui prin jertfa lui Hristos. Prin jertfa(exemplul) Lui greseala era mult mai usor de indreptat.
Omul nu este incapabil de a discerne adevarul, ci este doar "imprastiat" cu mintea, e atent la altceva cand i se explica. Si elevul daca se uita pe geam cat e de frumos afara nu va intelege lectia.
Iarasi, pentru tine jertfa inseamna a pierde ceva, pentru mine jertfa inseamna a castiga. E ca si la cumparaturi: poate pretul ti se pare mare, dar daca te uiti la avantajele aduse prin achizitionare o sa vezi ca e un pret corect. Cred ca si in VT cand oamenii aduceau o jertfa nu considerau animalul pierdut, ci considerau ca au castigat prin jertfa adusa lui Dumnezeu.
Hristos prin jertfa sa l-a castigat inapoi pe om.

este vorba despre renuntarea la ego, care este principala manifestare a lui Satan in om. Prin renuntarea la ego devii instrument al Divinitatii, capabil sa cuprinzi in tine toate fiintele vii. Imi pare rau doar ca nu este inteles asa cum trebuie. Este atat de frumos sa fii om, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu...

Acest topic exista doar pentru ca tu esti inapt sa întelegi anumite lucruri si am explicat de ce, deci nu eram chiar offtopic.

Ca omul sa se bucure de Dumnezeu trebuie sa aiba constiinta integritatii maretiei Lui. Jerfta nu urmarea o rafuiala între Creator si creaturi ci fericirea celor din urma.

Când spui ca învatatura Mântuitorului ar putea fi o minciuna te manifesti copilareste în doua rânduri. Întâi, ce interes ar avea cineva care vrea sa minta sa se sacrifice pentru aceasta minciuna? În al doilea rând, ce rost avea sa precizezi ca e minciuna? Noi discutam aici despre sacrificiu, nu despre adevarul învataturii Mântuitorului; ai cumva o teama superstitioasa care te face sa te feresti de orice apropiere de credinta?

Un zeu poate orice, inclusiv sa sufere, daca vrea. Dar noi nu discutam aici despre zei ci despre Dumnezeul unic deci iarasi te faci de râs cu superstitia ta.


Sfânta Împartasanie are si rol comemorator dar cel principal este cel mentionat de mine. Daca nu crezi citeste un catehism sau ceva asemanator.


Sacrificiul nu înseamna numai pierdere ci si suferinta asumata.

De aici: "Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii"

Cum adica?


Aici eram de acord

Sigur ca pina la urma jertfa e pentru a cistiga ceva, pe total. Tot ceea ce facem este pina la urma pentru a cistiga ;) Doar ca unii nu vor sa recunoasca :)
Dar nu asta e neintelegerea mea; animalul era totusi, pierdut. Cel jertfit pierdea ceva. Ce a pierdut Hristos?

Traditie,

Jertfa nu a fost pentru satisfacerea onoarei Lui Dumnezeu, ortodocsii nu cred asa ceva.

De asemenea dacă atmosfera spirituală a jertfei nu poate fi simplist juridică, ci de dragoste, adevăr şi libertate, atunci şi sensul ei nu e cel propiţiatoriu, de îmblînzire a unui Dumnezeu «a Cărui mînie nu e potolită decît cînd curge sîngele». Spiritul propriu Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii scoate în relief un alt obiectiv sau sens: acela al sfinţirii, nu pe acela de inspiraţie păgînă al îmblînzirii mîniei. Jertfa e oferită lui Dumnezeu anume pentru a fi sfinţită, transfigurată prin El. «Ce e oferit e sfinţit». Nu e vorba de un act cerut de Dumnezeu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a ne sfinţi, pentru a ne transfigura: «Gloria Dei vivens homo» (Sfîntul Irineu). Şi jertfa Domnului a adus tocmai această sfinţire, transfigurare supremă: învierea.

Parintele Galeriu