Imi pare rau, dar atunci ar fi putut sa-l distruga inainte de a fi ispitit omul. Pentru ca deja a fost caderea unei parti dintre ingeri. Si atunci nu ar mai fi suferit omul, nici nu ar mai fi neascultat de Creator. Nu il distruge pentru ca Dumnezeu e dragoste. Ai putea sa-ti ucizi copilul pe care tu l-ai facut, chiar daca acesta te-a renegat? Daca tu ca om nu esti in stare de asa ceva, mai cu seama Dumnezeu.

Dumnezeu este DRAGOSTE,si totusi nu uita ca urmeaza JUDECATA si mai apoi PEDEAPSA(adik "copilu' o pateste rau de tot...).....deci nu prea se leaga ce ai zis...:) fara suparare.....

Sunt de acord cu faptul ca urmeaza Judecata. Dar cine stie ce va fi. Sa ne amintim ca la judecata va participa toata ziderea (deci si ingerii) si poate aici Hristos va arata demonilor de ce nu vor lua unii oameni parte la muncile vesnice. Ca fiecare suflet e revendicat de satana. De ce? Ca tot omul pacatuieste si are astfel impresia ca a ales sa se inchine lui. Si i se va mai arata omului de ce este demn de ele, pentru cel ce este.
Despre iad vorbeau unii parinti ca acesta de fapt este o stare, nu un loc propriu-zis. Ca este dragostea lui Dumnezeu care-i arde pe cei care au respins-o in viata de pe pamant. Ca in viata aceasta, prin faptele de milostenie, prin smerenie, prin rugaciune ne deschidem sufletul si inima spre indumnezeire. Invatam cum sa-l cunoastem pe Dumnezeu. Pentru ca dupa cadere, atat de mult s-a pervetit firea omeneasca, ca cel ce i-ar vedea fata Dumnezeului ar muri (nu imi amintesc versetul). Si daca tu nu ai invatat sa-l primesti pe Dumnezeu cat s-a putut, cum o vei putea face dupa moarte? Despre foc se mai spune ca ar mai fi focul placerilor trupesti care nu mai pot fi implinite pentru ca nu mai exista mancare, apa, sex. Dar omul va naste, in continuare, ce a semanat cat a trait: ura, mania, invidia. Imagineaza-ti ca un astfel de suflet (incapabil de iubire) nu-l mai iubeste pe Dumnezeu si atunci vrea sa-i faca rau ca-i este si lui rau. Dar acest lucru nu se poate. Ti s-a intamplat vreodata ca cineva sa-si bata joc de tine si tu sa fii neputincios in fata lui, dar sa fii cuprins pe moment de o sete de razbunare? Nu e asa ca acea neputinta facea ca ura sa creasca in intensitate? Si daca ne gandim numai in somn cat de profunde pot fi emotiile (rasul, plansul), in iad cu atat mai mult.

ok nu il ucide pe satana , unii ziceau ca fiind duh nu poate....hmm nu prea cred, ok alta ipoteza daca diavolul s-ar pocai ar putea fi iertat? nu dati cu pietre doar intreb.:57:

Te-ar ajuta cu ceva daca ai sti asta?
Unii au fost declarati eretici si pentru ca ar fi crezut ca Hristos ii va mantui pe diavoli. Sunt lucruri atat de inalte astea pentru noi, care nu avem raspunsuri nici la intrebarile cotidiene...

Dumnezeu nu vrea sa-l distruga pe Satana, pai atunci unde mai este distractia. Adica toti vin in rai, inteleg ca este o plictiseala si pentru el.

Acesta intrebare sta deobicei la baza ateismului: De ce Dumnezeu nu distruge raul? Nu vrea? atunci nu este bun. Nu poate? atunci nu este atotputernic. Nu stie? pai nu este atotstiitor.

„Asemenea este împărăţia cerurilor – omului care a semănat sămânţa bună în ţarina sa. Dar când oamenii dormeau a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghina printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne n-ai semănat tu, oare, sămânţa bună în ţarina ta? De unde are neghina? Iar el a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: NU, ca nu cumva plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi GRÂUL. Lăsaţi să crească împreună grâul şi neghina, până la seceriş şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca să o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea”. /Matei, 13, 24-30.

Nu.
Fiindcă alegerea pe care au făcut-o îngerii căzuţi a fost definitivă. Alegerile pe care le fac oamenii sunt temporale.
Şi cu omul, de fapt, e la fel: când omul ajunge, după moartea sa, la "timpul îngeresc", degeaba se mai pocăieşte: prea târziu. De aceea, pocăinţa eficientă nu este posibilă decât în viaţa aceasta, în care trăim în interiorul timpului.

Ateii si nu numai ei trebuie sa priceapa cateva notiuni fundamentale care stau la baza crestinismului:

1. Dumnezeu creaza lumi de fiinte libere sa faca ce vor.
2. Fiintele sunt facute dupa modelul Sau: rationale, cu vointa proprie, capabile de sentimente si nemuritoare.
3. El a creat timpul pentru ca noi sa existam sub timp. Timpul este un simplu parametru al Universului creat, iar Dumnezeu nu este conditionat de acesta.

Deci:

Dumnezeu nu distruge raul pentru ca astfel ar interveni peste libertatea fiintelor create cu vointa proprie. El este bun, insa nu obliga pe nimeni sa-I fie asemenea. Cui nu-i convine filosofia iubirii si a smereniei nu are decat sa traiasca dupa capul lui. Bunatatea Lui presupune printre altele si mentinerea in existenta a celor care I se opun facand altceva decat voia Sa care este buna.

Nu mai are sens problema putintei, pentru ca am explicat deja ca nu vrea. Evident ca poate, insa prefera mai degraba o lume oricum ar fi ea in loc de nimic: existenta este mai buna decat non-existenta, cum zicea cineva.

Cat despre atotstiinta, intelegeti o data ca Dumnezeu este Acelasi din veci in veci, mai presus de timp, mai presus de succesiunea evenimentelor si cu toate acestea neobligand pe nimeni sa-I faca voia, adica nepredestinand absolut nimic in viata fiecarei fiinte care vine la existenta.

Majoritatea celor care ti-au raspuns au subliniat ca daca Dumnezeu ar distruge iadul si pe demoni atunci nu ar mai respecta libertatea celor care vor sa fie o vesnicie in afara iubirii lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu respecta libertatea nu este atotputernic, nici atotstiitor, nici bun, intr-un cuvant nu este desavarsit este asemenea unui fenome impersonal. Numai un Dumnezeu personal respecta libertatea fapturilor pe care le-a inzestrat cu libertate.