Imagine cu Par. Arsenie Boca la batranete & diferentza neta de Rasputin
 

Sursa imaginii: http://www.formula-as.ro/2008/830/sp...itorilor-10014

Probabil ca din smerenie nu s-a lasat prea mult fotografiat, nici la tinerete, nici la batranete (si nici nu prea existau pe atunci atatea posibilitati de fotografiere etc, tehnologia nu era atat de evoluata ca cea de azi). Exista in circulatie f. putine fotografii cu Par. Arsenie Boca, dar cred ca sunt suficiente (oricum, mai bine decat nimic, decat nici una). In orice caz, a suferit enorm de mult, iar dupa atatea suferinte, probabil ca vroia sa fie lasat in pace, macar in ultima parte a vietii pamantesti... si a fost constant urmarit de oamenii lui 'Ceashk & Leantza', care au fost si 'autorii' torturii si executiei secrete, martiriului Par. Arsenie Boca (fapte care sa speram ca vor iesi la iveala, cu timpul - dar Par. Arsenie deja prezisese si asta, si spunea ca a avut chiar optiunea de a-si fi ales cand sa moara, insa atunci a vrut, fiindca si-a terminat de indeplinit misiunea dansului pe pamant), din cauza ca nu le convenise faptul ca le tot facea observatie sa nu mai demoleze bisericile, dar si ca le prezisese ca dictatura lor avea sa se termine curand etc...

Viata si faptele Par. Arsenie Boca se deosebesc net de cele ale calugarului rus Rasputin!... nici nu (prea) incape comparatie, dupa umila mea parere... ceea ce ar putea avea 'in comun', singura 'similaritate' (daca se poate spune asa) ar fi, eventual, faptul ca amandoi au starnit unele controverse... desi nu sunt singurii (o multitudine de alti Sfinti sau/si mistici, si chiar unii dintre atei etc - a starni controverse nu este doar o 'caracteristica' a Sfintilor, dar se intampla, totusi, destul de frecvent, depinde... controverse citim zilnic prin ziare - mai ales tabloide -, la o adica, dar situatia difera enorm, de la un caz la altul etc). Par. Arsenie Boca poate fi asemanat mai mult cu Mantuitorul Iisus Hristos si cu Moise, si cu Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, care s-au rugat si au postit (negru) timp de 40 de zile, fiindca la fel a procedat si dansul cand a fost in Sf. Munte Athos unde a vorbit personal cu Maica Domnului, Care l-a dat in grija Sf. Serafim de Sarov. Dupa acea perioada de 40 de zile petrecute in Sf. Munte Athos, in rugaciuni si post (negru, ca si Mantuitorul Hristos, ca si Moise si Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul), a capatat Par. Arsenie Boca puterile sale de sfant. Ori din viata calugarului mistic rus Rasputin (cel putin cea aflata in circulatie ramasa de la biografii lui etc, daca nu cumva unele date au fost falsificate ori pierdute, modificate sau/si transmise gresit etc odata cu trecerea timpului... desi, daca ar fi fost cazul, Dumnezeu ar fi lasat poate, sa iasa la iveala, adevarul, in cele din urma, prin unele descoperiri epifanice unor pers. cu vieti sfinte etc), nu reiese ca ar fi facut acelasi lucru... asadar, e o 'mica-MARE' diferentza... intre puterea prin care calugarul Rasputin savarsea unele vindecari miraculoase, si cea prin care Par. Arsenie Boca le savarsea. Poate ca, in definitiv, si Rasputin savarsea unele dintre vindecarile miraculoase tot prin puterea credintei in Dumnezeu Iisus Hristos, dar poate ca la el credinta era doar ceva 'episodic', fluctuanta, inconstanta, si nu stabila, constanta, permanenta si puternica, staruitoare si inflacarata, precum cea a Par. Arsenie Boca (Par. care savarseste minuni si dupa moarte, ceea ce, iarasi, comparativ, nu e cazul la Rasputin!)

Privirea Par. Arsenie Boca ('hipnotoca', dupa unele pareri, iar dupa altele 'celesta', 'puternica' si 'vindecatoare' sau 'mustratoare' etc), pe langa faptul ca era schimbatoare (ochii dansului apareau uneori negri, insa de cele mai multe ori erau de un albastru intens si neobisnuit pt. muritorii de rand), este una F. expresiva, patrunzatoare (care parca strapungea sufletele si inimile, pe care dealtfel le si 'citea', spunand fiecaruia pacatele si toate celea etc), benefica, binefacatoare si cu efecte vindecatoare si linistitoare, transmitzatoare de energie pozitiva, taumaturgica, sau 'mustratoare' cu pacatele, dupa caz - aceea este o privire caracteristica Sfintilor, Profetilor lui Dumnezeu, spre deosebire de privirile 'hipnotice' dar la modul negativ, ale unor vrajitori si vampiri energetici care emana rautate si invidie, si prin care fura energia celor din jur s.a.m.d....

Parintele Arsenie Boca era aspru cu pacatele oamenilor, si spunea ca daca unora li se parea ca dansul era aspru, atunci asprimea si mania Dreptului Judecator, Mantuitorului Iisus Hristos, la Judecata de Apoi, va fi imposibil de suportat, neinduratoare, necrutatoare pt. cei care nu se (po)caiesc de pacatele lor sau/si pt. cei care nu le spovedesc s.a.m.d....

cateva din 'patzaniile' ('invatzaturile de minte') potrivnicilor Par. Arsenie Boca
 

nkq_2007 si andreicozia (care oricum, probabil ca sunteti una si aceeasi persoana, doar cu 'username-uri' diferite - si tot probabil - sigur - ca adreicozia mai are vreo alte 'n' username-uri pe-aici, dar pb lui ca e un ateu 'pierde-vara' etc), mai documentati-va si voi, inainte de a va apuca sa postati tot felul de bazaconii, aiurea, pe ici si pe colo... daca mai tot continuati sa emitetzi 'perle' de neintzelepciune, calomnioase, uracioase, invidioase, mincinoase etc si sa cartiti atata la adresa Par. Arsenie Boca, s-ar putea sa vi se infunde si s-o cam 'patziti' (si posibil, bine de tot) intr-o buna zi, cine-stie... Sa nu patzitzi si voi - fereasca Dumnezeu! -, cum au patzit si altii ca voi, de ex. unul dintre gardienii atei comunisti a incercat sa-l loveasca la tample pe Par. Arsenie Boca, si indata a cazut mort acel gardian ateu prostanac, tampit, idiot si nesimtzit... iar altui gardian ceausist care a-ncercat sa-l incatuseze pe Parinte, i s-a uscat mana, apoi a devenit credincios si nelipsit de la biserica... iar unei femei necredincioase si suspicioase (dar, totusi, nu vehementa calomniatoare asa ca voi) care a mers la mormantul Par. Arsenie Boca la man. Prislop, chiar Par. i-a aratat acolo cine este, ca apoi a-nceput sa tzipe 'in gura mare', inspaimantata si ingrozita: 'Iarta-ma, Parinte Arsenie, n-am stiut cine esti!'... iar pe un alt 'nene', care era fumator, l-a ars/fript crucea de la mormantul Par. Arsenie Boca, incat l-a facut sa renuntze definitiv la fumat de atunci... s.a.m.d.... cine-stie cum v-ati putea trezi, intr-o buna zi, cu gatul sucit sau cu gura stramba, sau alte ghinioane (care nu sunt altceva decat consecintza si plata pacatelor, de fapt) si alte celea... asa ca, grija mare la ce prostii si enormitati mai 'debitatzi' si 'trantitzi', verbal sau in scris, pe unde va apuca 'imboldurile' (de la cel necurat, din nefericire)!...

PS: Posibil ca acel 'acatist' dedicat Par. Arsenie Boca sa nu fie chiar cea mai buna versiune din cate acatiste dedicate altor Sfinti exista la ora actuala (toate, ca dealtfel si paraclisele unor Sfinti, pornite de la si inspirate de cel original si care a aparut prima data in vremurile mai de demult, dedicat Maicii Domnului (cu deosebirea ca cele ale Sfintilor sunt 'modelate' dupa faptele si intamplarile minunate din vietile lor, bineinteles), dar cel putin pers. care l-a alcatuit merita admirata pt. evlavie, efort, ravna, motivatia pozitiva, stradanie/straduintza s.a.m.d...)

'Cine vine şi mă caută, nu vine degeaba!' - Par. Arsenie Boca
 

"Cine vine şi mă caută, nu vine degeaba!“ - Par. Arsenie Boca
Părintele Arsenie spunea: „Mă, nu veniţi numai voi. Aduceţi-i şi pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna în capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii”.(Maria Matronea, Sibiu)
M-am căsătorit cu o credincioasă, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, prin 1972. Soţia mi-a propus să mergem la Părintele Arsenie la Drăgănescu, dar nu ne-am înţeles. I-am dat chiar o palmă soţiei, dar până la urmă am plecat împreună la Drăgănescu. Acolo era lume multă, din toate părţile. La întâlnirea cu Părintele, acesta mi-a zis mustrător: „Ai venit mă, ai venit? Tu care bei vin Coteşti, ai cotit-o”. A stat de vorbă cu toată lumea, apoi iar mi-a zis: „Mă, n-ai încredere în mine. Vrei s-o baţi iar”. La plecare mi-a zis: „Să mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet şi l-am vizitat ori de câte ori am avut ocazia. _Şi a doua oară când am venit l-am găsit pe Părintele înconjurat de multă lume. M-am plâns Părintelui de locul de muncă (eram vopsitor, lucram în mediu de gaze) şi mi-a zis: „Lasă mă, că ai să te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 săptămâni, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis că este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de muncă la spital, unde am lucrat până în 1992, când am ieşit la pensie de boală. Când am mers iar la Părintele Arsenie, mi-a zis: „Cum e, măi, la halate albe?” şi i-am spus: „E foarte bine Părinte. Vă mulţumesc că m-aţi ajutat”. _De la o vizită la alta simţeam că mă încărcam cu energie. Când plecam de la Părintele Arsenie mă simţeam uşurat. O dată m-am plâns Părintelui că soţia mea e cam rea. Atunci Părintele a făcut o experienţă cu mine. Mi-a spus că sunt altele şi mai rele, apoi m-a rugat să duc nişte bagaje la casa parohială, peste drum. Am dus bagajele, am intrat şi apoi am întrebat dacă e cineva acasă. A ieşit o persoană cu gura mare: „Ce vrei mă? De ce baţi? Vrei să chem miliţia?”. „Doamnă -am zis- v-am adus nişte bagaje”. Ajungând din nou la Părintele, acesta mi-a zis: „Ai văzut că sunt altele şi mai rele?”. Altă dată mi-a zis: „Rabdă, măi, realitatea, altfel vă veţi despărţi”. (Eugen Butum, 52 ani, Făgăraş) Sursa: http://diasporaonline.ro/2010/parint...a“-viii/

'Cand imi dati 'telefon' sa staruiti, ca vin 'telefoane' din mai multe parti'PrArseni
 

Odata Parintele a spus: "Cand imi dati "telefon" sa staruiti, ca vin "telefoane" din mai multe parti si nu stiu de unde vine "telefonul"... dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor. (Ierod. Ieronim Coldea).

'Parintele Arsenie ne sfatuia ca atunci cand avem o problema sa spunem de 9 ori rugaciunea Tatal Nostru si rugaciunea inimii - "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul".'

'Citind diverse marturii am ajuns la o concluzie - nu ajungeai la parintele Arsenie daca nu erai "chemat" de el. Este valabil si acum, la 20 de ani dupa moartea lui.'

'In diverse marturii oamenii spun ca: parintele Arsenie avea niste ochi de un albastru intens si cineva spunea ca odata ochii lui se schimbau de la albastru in negru si invers. Greu de crezut ca asa ceva se poate schimba spontan in acelasi mediu si laurma urmei nu conteaza, pentru ca nu toti vad ce vezi tu. _O intrebare mi se invarte in cap - de nu vroia parintele sa i se deschida mormantul? Ca un fel de testament a spus ca doreste sa ii fie lasat mormantul intact pana la venirea lui Hristos.'

'O marturie suna cam asa "acolo unde 3 vorbesc de mine voi fi si eu"..... si ma intreb...oare cine era acest om bland dar sever cu pacatul? _Nu vrea sa i se deschida mormantul pana la a doua venire a lui Hristos _Acolo unde 3 vorbesc de El...este si El _Putea fi in 2 locuri odata _Raspundea promt celor ce il strigau in ajutor... etc
Intr-o marturie un domn povesteste ca era cu baiatul. Masina rula cu 100km/h cand s-a trezit ca pe drum era un om. Speriat ca nu are timp sa franeze a strigat "Parinte Arsenie, ajuta-ma" si parintele a venit si a blocat masina. Cel de pe drum se uita buimac iar soferului nu-i venea sa creada ce vede. _Pentru un orasean din anul 2009 aceste lucruri, relatari par povesti de adormit copii. Cu toate acestea imi amintesc ca am citit undeva o poveste incare cineva spunea ca a traversat si s-a trezit cu o masina fix alaturi. Nimic neobisnuit pana aici..dar a simtit ca o forta care il ridica de la pamant si il transporta in fractiune de secunda la loc ferit. Noi nu credem in ce nu intelegem, in ce nu putem vedea, auzi, gusta, etc....si cand se intampla ceva mai presus de noi spunem ca este intamplare...'

'Un preot povesteste ca stie o doamna extrem de practica care nu prea crede in Spovedanie. Doamna este in varsta si destul de bolnava si la un moment dat l-a chemat sa o spovedeasca. preotul se gandea ca va avea clipe grele deoarece noi credem mai putin in minuni si mai multe in ceea ce vedem, gusta, simtim, etc. A mers la persoana respectiva si a ramas uimit ... doamna efectiv s-a spovedit de tot, fara retineri. Mirat a indraznit sa o intrebe cum de a luat aceasta hotarare..... si raspunsul a fost... m-a obligat parintele Arsenie. Preotul mirat intreaba iar.. care parinte Arsenie? Cum care Arsenie? Arsenie Boca. _Doamna a inceput sa povesteasca ca l-a cunoscut cu multi ani in urma pe parinte si chiar daca acesta i-a spus sa ramana aproape de biserica... femeia l-a ignorat. S-a gandit ca e un alt preot nebun care ii da sfaturi... Culmea este ca acum... dupa ani a realizat ca tot ce parintele i-a spus.... s-a intamplat... Cand doamna se impartasea... parintele ii era alaturi si o inghinotea sa spuna tot...'

'Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri'. _Asa este! Cine vrea sa ma creada bine.... cine nu... nu. Este dreptul fiecaruia sa creada ce doreste. Nu ma apuc sa povestesc detalii dar recunosc cu mana pe inima... ca desi sunt Toma necredinciosul... desi am fost de cateva ori la Prislop ... nu ma asteptam la minuni... si in ultimele zile ma uit.... cum cei dragi pentru care m-am rugat acolo..prieteni, rude, cunostinte.... incep sa traiasca clipe diferite. Vad concret schimbari.... si bineinteles... in bine pentru fiecare....in parte. _Mergeti cu sufletul deschis.... fiti sinceri cu voi si incercati sa va imaginati ca el este acolo...dar nu il puteti vedea decat cu ochii mintii si ai sufletului... mergeti de cate ori simtiti nevoia.... si veti descoperi ca cineva acolo va iubeste si se roaga pentru voi!'

'De la răsărit se va ridica un popor fără cruce dar şi un om cu stea în frunte!' _Odată venise o doamnă de la Bucureşti şi Părintele i-a spus că pe Bucureşti s-a "ouat" de două ori, referindu-se la bombardamente [dar şi la cutremure] , iar când se va "oua" a treia oara Bucureştiul va fi şters de pe faţa pământului deoarece acolo forfotesc păcatele.
Altă dată Părintele ne-a vorbit despre sfârşitul lumii, că sfârşitul lumii nu va fi aşa cum gândim noi că va muri toată lumea odată. Ci va muri pe rând. Intr-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări (vezi de pilda tsunami), vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără leac. Toate acestea le putem vedea în zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Părintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca să ne întoarcem la credinţă că sfârşitul nu-i departe. Putem vedea asta după semnele care sunt.
Toate aceste semne ni le-a proorocit Părintele Arsenie prin anul 1945-1946 şi ne-a citit [tălmăcit] din Biblie de la Apocalipsă că se va ridica de la Răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul acesta va fi ales ca grâul din pleavă. Pleava zboară, iar grâul rămâne. Se va alege cine va rămâne. _Părintele ne-a spus: "Nu vă spun de la mine. Aşa scrie în carte, în Biblie".

'O doamna povestea ca parintele Arsenie i-a spus sa scrie pe hartie rugamintea pe care vrea sa i-o adreseze si apoi sa arda hartia. O singura data a folosit aceasta metoda dar a primit ajutor. _Cu siguranta cei care se gandesc sa castige la Loto sau au alte dorinte absurde nu vor primi niciodata ajutor.'
Sursa: http://felicitari.tfm.ro/forum/printthread.php?tid=389

PS1: incercare de raspuns la 'O intrebare mi se invarte in cap - de ce nu vroia parintele sa i se deschida mormantul?': din cauza ca Par. Arsenie Boca nu vroia ca lumea sa inceapa sa se-apuce sa-l cinsteasca mai mult pe dansul decat pe (sau poate chiar uitand de) Mantuitorul Hristos si Maica Domnului, si alti (ceilalti) Sfinti...

PS2: Personal, chiar si numai cand citesc despre Par. Arsenie Boca, materiale si carti scrise de catre sau despre dansul, mi se pare ca are efecte vindecatoare, linistitoare si reconfortante psihic/sufleteste... Simt cum o pace sfanta mi se coboara si instaleaza, incet si discret, in suflet... Iar cand am avut unele probleme si am privit numai la fotografia dansului, am simtit cum am primit ajutor (care parea incredibil, nesperat si neasteptat, uneori de genul rasturnarilor de situatie 'de ultim moment' - acolo unde eu nu as fi intrezarit vreo iesire, de fiecare data s-a ivit, ca din senin, cate o rezolvare 'inedita' pt. mine) in repetate randuri

Andrei,va veni vremea judecatii dupa constiinta,e adevarat ca sunt sarac,dar crede-ma ca tu te vei cai puternic de ceea ce spui si gandesti.Asadar,iarta-l Doamne ca nu stie ce spune,sunt peste 4000 de postari ale tale frate in care nu spui nimic,ba mai mult esti in contradictoriu cu majoritatea crestinilor de pe acest forum.Inchei spunandu-ti ca DA,L-AM CUNOSCUT PE PARINTELE ARSENIE,dragul nostru mijlocitor pt. mantuirea neamului romanesc.

Serios, oare cine-i razvratitul, cel care asculta de BOR sau cel care canonizeaza lumea de capul lui asa din auzite.

Metoda sigura CU TREZVIE de a te apara de MINCIUNA si de falsii profeti de care iti vorbeste Hristos, draga Rodica, si mi-e mila de tine, este sa te increzi in forurile superioare si ce-ti recomanda ei, CARE STIU care-i "treaba" cu unii si altii...

Dar oare de ce se pune accent pe ruga la oameni simplii?...s-au terminat sfintii? sau oare sfintii canonizati nu mai ajuta de s-a creat isteria asta sub forma unui fenomen de masa, sau asa isi arata romanul indignerea si frustrarea cu autoritatile romane?.. cred ca stiu de ce...deoarece in mod normal daca te rogi la sfintii din Biserica nu riposteaza nimeni si nu simti ca te razbuni pe BOR, ASTA ESTE DE FAPT razvratirea voastra care vine dintr-o inselare! schisma tacita fata de BOR! ! ! in care si multi preoti sunt implicati...insa ei o fac din motivele binecunoscute.... sa se puna bine cu norodul adica ... adica sursa BANULUI!

1. Asta-i parerea ta de OM sau poate gresesc si esti inzestrat cu puteri supranaturale, dumnezeiesti si ai inceput si tu sa vezi in vis Judecata mea?.
Eu in urma studiului bibliei cred altceva, ca din contra, voi fi ridicat in slavi pentru ca am fost precaut si mai ales TREAZ( ce bine ar fi daca ai intelege ce inseamna asta):) si nu am permis nimanui sa ma manipuleze si sa ma minta cu nerusinare IN FATA,...si asta chiar si cu pretul unor greseli inerente...ca doar oameni suntem, supusi anumitor greseli.

2. Eu cred ca minti( si in mintea ta consideri justificata aceasta minciuna "mica", ca doar o faci pentru un "sfint"), nu l-ai cunoscut, ci doar o spui ca sa incerci sa cistigi un argument cu mine.
Arata-mi poze facute impreuna! :)))
Deci las-o mai moale!...ca nu tine cu oricine....m-oi fi nascut eu in timpul noptii , dar nu m-am nascut NOAPTEA TRECUTA!...si Dumnezeu mi-este martor!

Aceasta incercare de raspuns suna rau de tot....:22:

No bine! Mergi in judetul Hunedoara la Manastirea Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca, si tot ceea ce ne spui noua aici, spune si acolo la mormant!!!


Ai curaj?

Da, desigur Mirabela, mi se pare normal ca fiind in preajma mormintului, sa intreb politicos lumea daca cel la care spun rugaciuni si care este rugat sa intervina in viata lor ESTE SFINT declarat de cei MAI BUNI CA NOI, adica de BOR, si daca este pomenit alaturi de ceilalti sfinti in Altar.

Acum te intreb eu cu aceeasi intrebare "cheie"
ARE CURAJ vre-un preot platit de BOR! sa faca asta?

pentru cherub
 

nu am nimic cu parintele arsenie boca.e un preot care a trecut la cele vesnice.deocamdata asta e certitudine.pina la a-l considera sfint mai este.exista o rinduiala lasata de sfintii parinti dupa care o persoana e considerata sfint.lasa timpul sa hotarasca .daca ai fi un frate adevarat ai purta o discutie nu ai veni cu amenintari de genul ,,nu o sa putrezesti,,.eu te inteleg ca il respecti si il cinstesti ca l-ai cunoscut dar mai citeste si tu din rinduiala biserici si intereseazate cum se face un sfint.iar daca si aici ma contrazici inseamna ca nu mai asculti de biserica si de invataturile sfintilor ,.documenteaza-te si mai vorbim.si nu uita un lucru... si catoliti il considera pe papa sfint,,sfintul parinte,,.

"In coasta de lumina a Prislopului, acolo unde Parintele Arsenie Boca se odihneste in asteptarea Invierii, cerul si-a aflat odihna.O geana de lumina umbreste cu har inima tuturor celor care urca spre mormantul Avvei...Eu am ajuns ultimul.Dar geana de lumina m-a umplut de bucuria unei descoperiri de datator de lumina."("Sa ne rugam 8 zile cu Parintele Arsenie Boca",de Preot Constantin Necula)

Personal, nu am ajuns.Nadajduiesc ca voi avea bucuria de a-mi sprijini umarul de Crucea Sfantului Parinte, care nu are nevoie de certificat pentru a-l numi "Sfant".Doamne ajuta !

Subscriu la parerea-nedeclarata inca de Sinod-a sfinteniei Parintelui Arsenie Boca !
 

Cunosc o baba care a trait personal o minune la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Nu este genul care sa minta, imi este ca o bunica, si nu este senila. Plangea cand povestea.
Nu vede de aproape decat cu niste lupe de ochelari. Cand se afla la mormantul parintelui, a inceput sa citeasca nu stiu ce rugaciuni si, la un moment dat a realizat ca nu avea ochelarii la ochi. A inceput sa planga si alaturi de femeile cu care era, le-a citit si lor din cartea de rugaciuni, fiind toate emotionate de situatie. mi-a adus si pietricele de mormantul parintelui. Evident, cu evlavia mea de nimic, le-am dat mai departe :-)
Stiu si alte marturii in legatura cu parintele Arsenie Boca povestite de prieteni, unii superficiali in credinta. Asemenea si despre Cuviosul Ilie Lacatusul stiu cateva (ma gandesc sa deschid un topic :-))

Sfintenia nu este un act juridic !
 

Sfintenia nu este un act juridic, este proslavirea unui purtator de Duh Sfant, de catre Duhul Insusi. Proslavirea se face prin minuni, prin evlavia poporului si prin pelerinaje neobosite si neintrerupte. Sfintii trebuie sa fie lucratori... :-) Adica, daca vrei, poti canoniza si pe tactu', daca este nelucrator, degeaba... El nu va ramane in constiinta Bisericii, numai in niste scripte obosite si roase de vreme.

[quote=andreicozia;298974]1. Asta-i parerea ta de OM sau poate gresesc si esti inzestrat cu puteri supranaturale, dumnezeiesti si ai inceput si tu sa vezi in vis Judecata mea?.
Eu in urma studiului bibliei cred altceva, ca din contra, voi fi ridicat in slavi pentru ca am fost precaut si mai ales TREAZ( ce bine ar fi daca ai intelege ce inseamna asta):) si nu am permis nimanui sa ma manipuleze si sa ma minta cu nerusinare IN FATA,...si asta chiar si cu pretul unor greseli inerente...ca doar oameni suntem, supusi anumitor greseli.

2. Eu cred ca minti( si in mintea ta consideri justificata aceasta minciuna "mica", ca doar o faci pentru un "sfint"), nu l-ai cunoscut, ci doar o spui ca sa incerci sa cistigi un argument cu mine.
Arata-mi poze facute impreuna! :)))
Deci las-o mai moale!...ca nu tine cu oricine....m-oi fi nascut eu in timpul noptii , dar nu m-am nascut NOAPTEA TRECUTA!...si Dumnezeu mi-este martor![/quot Tu studiezi Biblia?care Biblie?ca te-ai nascut noaptea se vede,crede-ma ca nu esti demn de numele de crestin,tie nu am ce sa-ti demonstrez si nici nu vreau,pt. tine doar ma rog Bunului Dzeu sa-ti ierte ceea ce zici si sa-ti ridice valul de ceata din suflet si de pe ochi,Domnul sa te binecuvanteze Andrei

Frate,cuviosul Ioan de la Prislop a trait pe la secolul 16 si a fost canonizat in 1992,deci sa avem putina rabdare,si nici nu cred ca e asa de arzatoare canonizarea

Iti dau toata dreptatea !
 

Ca sa fiu mai clar: sfintenia o recunoaste, nu o decide Sfantul Sinod. La asta ma refeream. Sfantul Sinod sa o recunoasca cand o vrea el.

Sa luam aminte
 

[SIZE=4]Am fost odată la Părintele Arsenie Boca – Dumnezeu să-l odihnească! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Părintele vorbind cu el, desigur să aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rămas mie pentru cealaltă vreme a vietii mele si cred că si pentru vesnicie. N-am să-l uit niciodată! Zice: “Uite, măi frate. O să fii preot. Să fii întelegător fată de neputinta omenească!” Nici nu vă puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmărit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama că neputinta omenească e o realitate. Sunt atâtia oameni răi în lumea asta, si nici ei nu vor să fie răi… Si-s răi, si noi trebuie să întelegem răutatea lor de pe pozitia noastră, din situatia noastră. Să întelegem că ei nu pot mai mult, că ei ei însisi sunt nemultumiti de răutatea lor – “Pe cel rău răutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: “pe cel rău răutatea îl ucide”, îl nimiceste, răutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rău spun părintii cei duhovnicesti că e o răutate fără margini, e o răutate ca o rugină care mănâncă fierul, asa mănâncă sufletul; răutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rău, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un părinte spune că “răul să-l scrii pe apă''.[/SIZE]

portret de sfant
 

[SIZE=2]“L-am intalnit pe parintele Arsenie pentru prima oara in 1984, cand am fost in pelerinaj la biserica din satul Draganescu, in apropierea Bucurestiului, pe care o pictase. In anii aceia, parintele era surghiunit, fusese indepartat de la Sambata, dar vestile despre el mergeau din om in om. Acolo unde se afla ca isi face aparitia parintele, se ducea si lumea, grabnic. Unii au umblat dupa el o viata intreaga, fara sa apuce sa-l mai vada. Eu am avut norocul asta la 24 de ani. Era inainte de Sf. Paste, chiar in Miercurea Mare din Saptamana Patimilor. N-am sa pot uita tot restul vietii mele acea intalnire! Cand am pasit in biserica, dupa un lung si obositor drum, lumea astepta la rand, asezata pe cateva siruri. Parintele Arsenie vorbea cu glas tunator, de rasuna tot naosul. Era inalt ca un brad sau cel putin asa mi s-a parut mie. Paloarea chipului parea sa il asemuie cu sfintii pictati de el insusi in fresca. Cand m-a strafulgerat cu privirea, prima oara, de departe, am simtit ca inmarmuresc. Desi albise deja, caci trecuse de 70 de ani, avea ochii fara varsta, albastri ca un cer senin de vara, incredibil de mari, asa cum mi-i inchipuisem pe sfintii din evanghelii sau pe mucenicii martiri. Privirea aceea suprafireasca iti strapungea fiinta, pur si simplu. Te simteai impietrit si parca infricosat de pacatele pe care urma sa le marturisesti. Parintele vorbea rar si apasat. Dadea in vileag relele oamenilor, de fata cu toata lumea, ca sa se rusineze fiecare, ca la Judecata de Apoi. Unii isi pierdeau curajul, infricosati de ceea ce stiau ca facusera, si ieseau din rand, parasind biserica inainte de a ajunge pana in fata parintelui. Acei “dezertori”, cum ii numea el, nu puteau suporta sa fie tintuiti drept in inima. Depun marturie oricand: lumea se uita la parintele Arsenie ca la un apostol. Unii vorbeau in soapta, numindu-l chiar asa – “Sfantul”, “Apostolul”… Eu insami l-am considerat asa, desi ne certa amarnic pentru astfel de vorbe. “Nu ma faceti apostol sau sfant! Asemenea laude sunt trufie desarta si necuviinta in fata lui Dumnezeu. Credinciosul adevarat trebuie sa fie smerit. Nu exista om fara de pacate, in afara de Mantuitorul nostru! Ceea ce astept eu de la voi nu sunt laudele, ci pocainta, despartirea de naravurile pacatoase, faptele bune si ascultarea sfaturilor duhovnicesti”. Incremeneam cu totii, nevenindu-ne sa credem ca parintele ne [auzise] gandurile. N-am cunoscut niciodata in viata pe cineva aidoma lui, cu toate ca am trecut si pe la parintele Cleopa, si pe la parintele Argatu, si pe la maica Veronica…” Dar experienta mistica traita de Lucia Chima in prezenta marelui duhovnic ortodox abia incepea![/SIZE]

epilog in Rai
 

[SIZE=2]Putin timp inaintea Revolutiei din Decembrie 1989, parintele Arsenie Boca s-a mutat la cele vesnice, intalnindu-se cu “Tuca Babii”, asa cum a promis chiar el. Parintelui Daniil, unul dintre cei din urma mucenici ai sai, astazi paroh la biserica din Densus, a apucat sa-i mai spuna, inainte de iesirea sufletului din trup: [Pecetluit sa-mi fie mormantul, pana la a doua venire a lui Hristos!]. Aceste vorbe le-a auzit Lucia Chima, rostite in 1997, la Manastirea Prislop, chiar de ucenicul sfantului. Testamentul verbal al parintelui Boca ii amana acestuia sanctificarea, atat de dorita-n Ardeal, acolo unde oamenii sunt convinsi ca, daca ramasitele sale ar fi deshumate, ele ar fi gasite intregi, frumos mirositoare si neputrezite, certitudine vie a sfinteniei lui. “Dar nici nu cred ca mai este nevoie de asa ceva”, spune Lucia Chima. “Parintele a trimis atatea semne minunate de pe lumea cealalta, incat se bucura de desfatarea cea fara de sfarsit a Raiului!” In cei 11 ani scursi de la moartea sa, taranii din Sinca Noua au aflat o multime de lucruri uimitoare, petrecute dupa moartea parintelui. Insa cel mai pretios si minunat mesaj pe care femeia credincioasa, Lucia, l-a primit de pe lumea cealalta, a fost un vis in care parintele Arsenie a venit sa-i vorbeasca numai si numai ei. Tocmai se intorsese dintr-un pelerinaj la mormantul parintelui si se simtea istovita, pana aproape de capatul puterilor. In aceeasi noapte, parintele Arsenie i s-a aratat in vis si i-a spus: [Prislopul si mormantul meu sunt departe de tine. Tu ma poti gasi oricand ai nevoie de mine in bisericuta de lemn de langa casa ta, chiar in stanga altarului, la strana. Este un loc ales, ce a gazduit o mare traire duhovniceasca. Sa ingrijesti biserica, sa o imbraci, sa o impodobesti, dupa puterile tale, caci face parte din mantuirea sufletului tau...]. Din acea zi, Lucia Chima a devenit binefacatoarea acelui lacas, dand ascultare inca o data invatatorului ei. De cate ori simte nevoia sa stea de vorba cu marele duhovnic, urca cei cativa pasi, in deal, descuie bisericuta si se asaza intr-o strana. In singuratatea linistita a acelui loc, de unde se vede toata valea paraului Sinca, ea se intalneste cu sufletul parintelui si isi aminteste de fiecare data vorbele pe care i le-a spus la ultima lor intalnire: [Un sfant se cunoaste abia dupa trecerea timpului. Cu cat se adauga mai multi ani dupa mutarea sa pe lumea cealalta si cu cat este mai indepartata amintirea lui pe lumea aceasta, cu atat va veni lumea spre el mai mult, daca a fost cu adevarat un slujitor al lui Dumnezeu]. Intr-o bisericuta de lemn, ascunsa pe un deal in inima Tarii Fagarasului, Lucia Chima se intalneste in fiecare zi ce i-a mai ramas de trait cu preasfantul parinte Arsenie Boca, caci sufletul parintelui a ramas acasa, pe meleagurile unde si-a inceput slujirea Celui de Sus. La capatul timpurilor, Ardealul se va muta in Rai, pentru a-l urma pe parintele Arsenie in vesnicie…[/SIZE]

Tu esti dracos rau, ma!

sfantul ARDEALULUI si al nostru al tuturor romanilor
 

parinte arsenie boca
 

Da,si cu mine a facut minuni parintele arsenie boca,eram intr-o situatie in care sincer eu nu mai gaseam iesire,nu stiam incotro sa o apuc sau ce se va intampla,dar dupa ce am fost la manastirea prislop,si m-am rugat mereu parintelui sa ma ajute,lucrurile au luat un alt sens in care nu mai speram....mergeti la manastirea Prislop si o sa vedeti rezultatul...Sa va ajute Dumnezeu

asa este draga marius
doamne ajuta!

foarte frumos ai vorbit
multumim!

biserica DRAGANESCU,pictata in intregime de ARSENIE BOCA
 

,,va vor lua totul''
 

Devenit el însuşi o icoană a spiritualităţii româneşti, părintele Arsenie Boca a fost renumit, printre altele, şi pentru darul profeţiei. Era un vizionar care cunoştea sufletul omului dintr-o simplă privire, ştiind cele spuse, dar mai ales cele nespuse despre faptele şi gândurile oricui. De aceea, regimul comunist l-a purtat prin închisori sau l-a ţinut sub supraveghere, temându-se de influenţa pe care părintele o câştigase în rândul drept-credincioşilor ce îi căutau cuvântul plin de înţelepciune ca pe o oază într-un deşert. S-au povestit multe despre viziunile sale, dar şi despre vindecările pe care le putea face. Însă unele dintre cele mai interesante profeţii, mărturisite de cei care au fost martori ai rostirii acestora, au fost în legătură cu soarta ţării şi a oamenilor ei.
“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.
«Oamenii îşi vor pierde speranţa»
“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort – în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.
Anul trecut, la împlinirea a 20 de ani de la moartea lui Arsenie Boca, peste 40.000 de români au venit în pelerinaj la mormântul părintelui, aflat la mănăstirea Prislop
Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor – între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante – va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.

sa nu uitam niciodata de ARSENIE BOCA
 

L-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca in urma cu vreo 30 de ani, la Manastirea Schitul Maicilor din Bucuresti. Era in "67. Pe vremea aceea, parintele era acolo cu domiciliu fortat. Am f


ost, chipurile, cu o icoana degradata, ca sa ne-o refaca. In Tara Fagarasului, se incetatenise obiceiul ca, inainte de a-si intemeia o familie, preotii tineri sa treaca pe la parintele Arsenie. Fiindca intentionam sa ma logodesc, am fost si eu cu viitoarea mea sotie la el, pentru a ne binecuvanta si a ne da sfaturi. Ne-a privit si ne-a spus fiecaruia felul nostru de-a fi. Cu toate ca atunci parca nu ne-a venit sa credem, de-a lungul anilor ne-am dat seama ca a avut dreptate. "Da, a zis el, va potriviti, va completati unul pe altul." Ne-a binecuvantat, apoi m-a luat deoparte: "Frate Nicolae, mi-a spus, cand vii de undeva, sa-i aduci totdeauna sotiei tale o floare. E gingasa si se va bucura".

Cititor al inimii

De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca parintele Arsenie era un cititor al inimii. Dupa mine, el este un sfant, iar daca altii recunosc sau nu lucrul asta, e treaba lor. Caci adesea intre oameni sfintii nu sunt cunoscuti. Chiar si Mantuitorul s-a aratat oamenilor si acestia nu L-au vazut, nu L-au cunoscut. Viata sfintilor este tainica. Departe de ei gandul de a-si afirma in vreun fel sfintenia, caci ei se smeresc. Declar fara nici un fel de retinere: pentru mine, parintele Arsenie a fost un prooroc al zilelor noastre, un om al lui Dumnezeu, pe care putini l-au cunoscut cu adevarat, atat dintre cei mari, cat si dintre cei mai mici. Avea, de exemplu, darul inainte vederii - fapt pe care cei de astazi se cam retin a-l recunoaste, si poate pe drept cuvant. Nu e bine sa ne hazardam in afirmarea unor lucruri ca acestea! Dar in ce ma priveste, mai ales in calitate de preot, trebuie sa recunosc ceea ce este adevarat, ceea ce am trait si-am vazut, stand alaturi de el.

Aici, in Tara Fagarasului, parintele Arsenie a fost mai respectat si mai iubit ca nicaieri. Ca dovada a acestui respect, noi - satenii din Porumbacu de Sus - l-am pictat in biserica. Sigur, nu in randuiala canonica a bisericii - nu poti declara pe cineva sfant, pana nu este recunoscut de Sfantul Sinod - ci intr-un fel de randuiala de suflet si constiinta, care ne-a indemnat sa-i facem dreptate si sa-l trecem printre sfintii romani. I-am spus pictorului sa scrie: Sfantul Parinte Arsenie de la Prislop.

Puterea de a sti gandurile

Nu pot sa spun ca eram in permanenta in preajma lui, dar niciodata nu ii simteam lipsa, pentru ca efectiv imi dadeam seama ca, daca-i cer ajutorul, ma ajuta oriunde as fi. Avea puterea asta de a-ti sti gandurile. De pilda, am trimis-o odata pe cumnata noastra la el, pentru ca eram nemultumit de ceea ce realizasem in parohia mea pana atunci, din punct de vedere spiritual. Si l-am rugat sa ne spuna ce sa fac ca sa-i apropiem si mai mult de biserica pe credinciosii de la noi. El a spus (va redau intocmai): "Sora Maria, du-te si spune-le la parinti (eram preotii de la doua parohii invecinate) caci cu forta nu se poate mantui nimeni. Sa-si faca datoria si atat. Cine vrea sa vina la biserica, vine! Cine nu - nu il putem mantui cu forta". Cand tocmai realizam pictura bisericii, ne-a trimis vorba: "Grabiti-va, ca vor veni vremuri mai grele si o sa fie un timp cand n-o sa mai puteti face nimic". Si intr-adevar, la un an dupa Revolutie, n-am mai putut face nimic cu putinii bani ai micii noastre parohii.

Minuni

Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat. Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era sus pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: "Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?". Omul acela se impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, beat. Si pe urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta cu nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. Si parintele i-a spus si pe nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Parintele i-a dat indrumare ca trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si i-a spus: "Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta". Parintele i-a spus: "Nu te duce, ca nu te-ai vindecat". "Ba, eu vreau sa ma duc." "Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat". Si a plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se zbatea tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.

Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat. De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia cum sa scape de aceasta patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage pentru indreptarea lui. Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de bautura...

In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara. Cuvantul lui iti patrundea pana in inima si simteai ca-ti cunoaste sufletul. Puterea lui duhovniceasca era de dincolo de cuvant.

In primii ani de la Sambata


[COLOR=#000000]
http://www.crestinortodox.ro/images/...%20sambata.jpg In primii ani de la Sambata

[/COLOR][COLOR=#000000]In tot timpul cat ascultam istoriile d-nei Daian, silueta fastuoasa a unui pian cu coada scurta imi invaluise privirea, sugerandu-mi, parca, un adagio la poveste. "Pianul acesta a fost al principesei Ileana si a stat mult timp la castelul Bran", mi-a explicat d-na Zoe, de parca mi-ar fi ghicit gandurile. "Si dupa ce domnita Ileana a fost nevoita sa plece din tara, in 1947, impreuna cu Regele, ea l-a daruit maestrului de vanatoare al Casei Regale, colonelul Ciorogaru, de la care l-a cumparat, apoi, tata. La pianul acesta obisnuia sa cante si Parintele Arsenie, atunci cand mai venea pe la noi, pe acasa, tot mai arar, caci incepuse prigoana si pentru el. Sa stiti ca parintele a avut parte de o educatie ardeleneasca foarte serioasa. Tot asa cum eu am fost data de parinti la lectii de vioara si pian (am invatat chiar pe pianul acesta!), la fel si Parintele a primit o educatie muzicala serioasa. Ii placea mult muzica. Impreuna cu tatal meu, care canta foarte bine la vioara, faceau des dupa-amieze de muzica."

"Asta-i imbracamintea mea!"

- Din clipa in care Parintele a ajuns la Sambata si s-a calugarit, s-au produs in el schimbari profunde - a continuat doamna Zoe. Si asta s-a vazut mai ales dupa ce s-a dus la Muntele Athos si a avut viziunea aceea sfanta a Maicii Domnului! Atunci Parintele a venit acasa si ne-a povestit fericit si cutremurat intalnirea lui in Duh cu Maica.
Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

D-na Zoe, in fata pianului la care a cantat si parintele Arsenie

Si tot cam pe atunci, a inceput sa se manifeste la el intuitia aceea cu totul aparte: numai ce privea omul si deja stia tot despre el, dar si spiritul inainte vazator. Le-am simtit si eu, caci oriunde m-am dus sa il vad - la Sambata, la Bucuresti sau la Draganescu - el a stiut de fiecare data ca vin, desi nu-l anuntam niciodata.
Dar cea mai fericita m-am simtit la Sambata! Atunci, prigoana rosie inca nu se napustise pe noi, iar eu am stat cu parintii mei, mai bine de trei saptamani, la manastirea care inflorise toata sub mana Parintelui. Si el, inconjurat de-acum de multimile de credinciosi, tot gasea timp sa se bucure si sa se mandreasca cu mine, nepoata lui, care atata ii semana, incat aveam chiar si aceleasi gusturi la mancare - ne placea amandurora mamaliga cu branza, cum observase bucatarul manastirii...
*
- Cativa ani mai tarziu, regimul cel nou l-a incoltit! Chiar daca el n-a facut nici un fel de politica. Spunea ca face politica Bibliei si a lui Dumnezeu. Dar ajuta pe toata lumea, cu atat mai mult pe oamenii napastuiti. Si cand a fost intrebat in ancheta daca i-a ajutat pe partizanii din Fagaras, el nu a spus nici da nici ba. Ca nu voia sa minta. Asa ca l-au aruncat in inchisoare.
Ce i s-a intamplat acolo mi-a povestit cu gura lui chiar Parintele Arsenie. Au trimis un ofiter si doi soldati ca sa-l dezbrace de sutana, dupa ce l-au arestat.
Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

In anii de liceu

Si astia s-au apropiat de el: "Popa, sa te dezbraci imediat de anteriu!", au poruncit. Si Parintele le-a spus: "Asta-i imbracamintea mea!". "Las' ca te dezbracam noi!" s-au rastit aceia si au facut un pas spre Parinte. Dar imediat s-au indepartat; nu se puteau apropia. Si s-au dus si i-au raportat sefului inchisorii. "Ei lasa ca ma duc eu si-l dezbrac!" Era un maior, asta. "Mai bine dezbraca-te tu", i-a zis maiorul - "sa nu te dezbrac eu!" "Asta-i imbracamintea mea!", a spus iar Parintele. Si s-a dus ofiterul spre el si imediat s-a indepartat ca impins de-un zid nestiut, si a zis: "Tu il ai pe dracul in tine!". "Nu, eu il am pe Dumnezeu in mine!", a rostit Parintele si asa a ramas tot timpul in inchisoare: in sutana. Si cand era scos la plimbare, in curte, Parintele propovaduia cuvantul Domnului. Seful inchisorii i-a pus in vedere sa nu mai tina predici, ca prea se-adunau toti in jurul lui. Dar el n-a respectat nici ordinul asta. Mi-a povestit chiar el: "La un moment dat, l-am vazut si pe maior in multime, ascultand cu ochi mari cuvantul Evangheliei, pe care eu il propovaduiam".
*
- Si pentru ca nenorocirile vin in haita, atunci l-au luat si pe tatal meu la Canal! Il reclamase un coleg ca merge la biserica, tocmai el, ditamai profesorul si directorul scolii, si da exemplu prost comunei, asa ca l-au arestat si Canalul l-a mancat! Cand n-a mai putut da cu tarnacopul ca se imbolnavise, l-au dus la Ghencea, la inchisoare, si l-au operat de cancer la stomac. Cand a venit acasa, tata era doar o umbra stravezie. De altfel, la 50 de ani a murit!

- Si dvs.? N-ati avut de suferit cu atatia "dusmani ai poporului" in familie?

- Eu am scapat ca prin urechile acului! Eram studenta la Cluj cand aparuse la Decanat o lista cu studentii din parinti chiaburi si din familii din astea, "deochiate". Iar in dosarul meu lipsea salariul tatalui, n-aveam de unde-l lua, ca el era la Canal, saracul. Si numai ce m-am vazut acolo, pe lista aceea a epurarii. Si cand m-au chemat la Rectorat sa dau seama, rectorita, Raluca Lipan, academician si chimist, Dumnezeu s-o odihneasca, m-a intrebat: "Care-i situatia ta, ce-i cu tata?". "Tatal meu nu lucreaza, e arestat si dus la Canal"- i-am raspuns.
Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

In gradina din Buteni

"Si de ce-i tata la Canal?" "A fost reclamat ca merge la biserica si da un exemplu prost comunei!" Rectorita a stat, s-a uitat lung la mine si m-a intrebat: "Dar tu mergi la biserica?" "Da!", am raspuns. "Ei, bine, pentru acest "da", tu vei ramane in facultate!". Cum era sa spun nu? Cum sa tradez credinta? Doar eram, ca si tata, din spita Parintelui Arsenie!, a suspinat d-na Zoe, oprindu-se o vreme, inchisa in amintirile ei ingreunate de suferinta.
*
- Cativa ani mai tarziu, am aflat ca Parintele fusese trimis in surghiun la Bucuresti, la atelierul de icoane al Patriarhiei, de la Schitul Maicilor. Asa ca m-am dus sa il vad si acolo. Si cand am ajuns, era un calugar la poarta schitului. "Il caut pe parintele Arsenie Boca", i-am spus. "Uitati-l! Stia ca veniti!", mi-a spus. Si, intr-adevar, unchiul meu venea spre poarta. In ziua aceea am vorbit mult amandoi. Zicea ca-i multumit si linistit. "Am avut si eu incercari, dar au trecut. Sa ne rugam necontenit", zicea.
Cand s-a sarbatorit centenarul liceului "Avram Iancu" de la Brad a venit si Parintele. Era imbracat cu o sutana alba. M-am dus si eu cu fiica mea, cu sotul meu, cu mama - ca sa ne binecuvanteze pe toti. A fost foarte fericit. La fel a fost si la biserica Draganescu cand am mers sa-l vad. Mai ca n-a chiuit pe schele ca m-a vazut iar.

Izvorul de la capul mormantului

- Au mai trecut cativa ani si intr-o zi, cand am fost din nou la el, sa il vad, Parintele mi-a marturisit ca-si simte sfarsitul aproape. Si s-a dus atunci la manastirea Prislop, din Hateg, atat de draga inimii lui, si si-a ales un loc, zicand: "Aici vreau eu sa-mi fie mormantul". Locul ales de Parintele e extraordinar, parca-i rupt dintr-un psalm. Dar maicutele i-au spus: "Parinte, e tare frumos locul, dar nu are apa si nu-i nicaieri prin preajma vreun izvor!". Si el le-a spus: " O sa vina si izvorul!" La scurt timp, a aparut in padure, la doi-trei metri de capul mormantului, un izvor! Si nu mult dupa ce a rasarit de niciunde izvorul acela - s-a sfarsit si el, Parintele nostru Arsenie...

- Ati fost la inmormantare?

- Nu, ca nu m-au anuntat! N-au anuntat pe nimeni din familie. Mai are o nepoata la Brad, dar ea n-a tinut legatura cu el, nu l-a cautat nicaieri pe unde a peregrinat Parintele. Asa ca n-a fost nimeni din familie. Parintii mei murisera si ramasesem numai eu: nepoata lui iubitoare care l-am cautat si l-am urmat peste tot. Doar crescusem cu el in casa. Iar el mi-a urmarit si mi-a ocrotit toata viata: unchiul Zianu, pe care l-am iubit asa de mult. Si pe care il urmez si azi, asa cum pot eu, la cei aproape 80 de ani pe care ii am, caci merg de cate 5-6 ori pe an la mormantul lui. Ce este acolo la manastirea Prislop nu am cuvinte destule sa va spun! Ploi de flori, oamenii care vin puhoaie si saruta crucea, lipesc fotografii si scrisori, haine... Imi spunea Maica Stareta, anul acesta, in iulie, cand am stat doua zile la manastire, ca vin foarte multi oameni cu carje, ajutati, si stau si se roaga si dupa asta isi lasa carjele acolo, se insanatosesc!

Pe urmele parintelui Arsenie Boca: Adolescentul din gradina cu flori

Pe când viaţa părea un vis

- Spuneti-mi, doamna Daian, dvs. il simtiti pe Parintele Arsenie ca fiind sfant? Sfantul Ardealului, asa cum ii spun credinciosii?

- Da, ii simt aproape tot timpul harul. Il simt seara si dimineata, atunci cand ma rog, si il simt ca ma ajuta in orice. Si pe deasupra, socot ca Parintele seamana cu Iisus. Ma uit in poze de multe ori si mi-l amintesc cand era la Sambata, imbracat in sutana neagra sau in sutana alba, cu brau de piele, inalt, slab, cu o privire patrunzatoare si neiertator fata de pacate. Nu suporta si nu era bland cu cei care aveau pacate.

- Avea Parintele aura aceasta de sfintenie si cand era tanar?

- Da. A avut mereu asa, ca o patina de sfant... Un sfant intelept si furtunos, care a visat si s-a chinuit printre noi si al carui suflet "s-a suit la Dumnezeu ca un suvoi de foc", cum spunea Parintele insusi. Un sfant a carui vreme nu s-a aratat inca... [/COLOR]

Adolescentul din gradina cu flori
 

De vorba cu doamna Zoe Daian, nepoata Părintelui

In gradina Ghetsimani

Suntem la mijlocul anilor '20 ai secolului trecut. Intr-un sat din Ardeal, romanilor li se pregateste, nestiuta, o minune... Retras intre flori, ascuns sub ramuri de peri si de nuci batrani, un tanar licean gandeste la sfinti si proroci, invatand Biblia pe de rost. Adolescentul are o memorie fenomenala, o memorie a pioseniei si rugaciunii! Culcat toata ziua pe un tol in gradina casei, tanarul citeste fara oprire. Citeste si picteaza cu frenezie si cu indarjire, cu ochii deschisi, un singur vis: sa-L slujeasca pana la capat, cu toata fiinta sa, pe Iisus. Putini au intrezarit atunci in baiatul t
acut si sfios, frumos ca un zeu, dar dedicat intru totul credintei, pe cel ce avea sa fie marele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai secolului XX...
Nestiute si minunate, din vremurile de-atunci au ramas pana azi putine dovezi. Totusi, poate prin bunavointa cereasca, doua din ele ne-au iesit in cale toamna aceasta, daruindu-ne bucurie adanca: o icoana necunoscuta pictata de parintele Boca in anii adolescentei si o alta "icoana", dar vie, a anilor de atunci - Zoe Daian, o distinsa doamna psiholog din Timisoara, ruda apropiata a parintelui Boca si, mai presus decat toate, martora a adolescentei lui. Icoana se numeste "Iisus in gradina Ghetsimani" si Il infatiseaza pe Mantuitor rugandu-se aprins la Dumnezeu Tatal, putin inainte de Martiriul Sau, caci Iisus stia de Patimile ce urmau sa vie si avea sa le indure pentru oameni. Si poate ca si viitorul Parinte Arsenie va fi intuit patimile si inaltarea ce-l asteptau la randu-i si pe el, pe cand isi picta tabloul acolo, in gradina unei case dintr-un sat transilvanean de demult...
*
In ce-o priveste pe doamna Zoe Daian, ea se afla aievea in fata mea, vorbind incetisor, cu timbru cald si voce raspicata. Este nepoata Parintelui Arsenie, singura ruda in viata a lui, nepoata iubitoare care a crescut cu el in aceeasi casa si care mai tarziu l-a urmat peste tot, acolo pe unde Parintele a lasat semnele lui misterioase si sfinte. Perspectiva pe care mi-o infatiseaza despre Parinte - un altfel de Arsenie Boca, unul in plina efervescenta si formare, o imagine de dinaintea anilor care i-au consacrat emblema de sfant inspirat, fulgerand si binecuvantand multimile stranse in juru-i -, aceasta imagine neasteptata ma emotioneaza puternic: caci eu ma stradui sa merg mai departe pe drumul cel greu al apropierii de sfantul Ardealului - desi Parintele Arsenie ramane, cum spunea cineva, taina cea mare, greu de descifrat, a Ortodoxiei romane.
Acum insa, inchid ochii si ascult mai departe istorisirile d-nei Daian, incercand sa mi-l inchipui pe Parintele Arsenie Boca pe cand era doar un adolescent insingurat si noros, visand Evangheliile...
[COLOR=#000000]
"Marioara, eu nu-s pentru lumea asta!"

Cu nepoata Parintelui am stat de vorba intr-o dupa-amiaza aurita a acestui inceput de toamna. In asteptarea intalnirii noastre, ma plimbasem cu infrigurare prin centrul Timisoarei, cu Catedrala ei cea mare si istorica, si esplanadele din jur, stralucind cu eleganta si tihna lor imperiale. Apropiata revelatie despre Parintele Arsenie ma intimida putin. Si pe deasupra, mai eram emotionat si pentru ca nu mai fusesem in Timisoara de ani buni, de pe vremea in care, copil fiind, priveam cu ochi mirati pe cheiul Begai la niste chitaristi aproape neverosimili, catarati pe acoperisurile tramvaielor: un mic semn de libertate care avea sa se piarda repede, mai apoi.
Casa doamnei Daian nu e nici ea departe de centru, se afla intr-o aceeasi zona speciala a tihnei. Cand s-a deschis usa, o femeie distinsa si demna, cu demnitatea aceea scrobita, ardeleneasca, m-a poftit inauntru. Pe pereti, icoane, fotografii de familie (intre ele si ale Parintelui Arsenie) vegheau linistea umbroasa a odailor.
[/COLOR]
[COLOR=#000000]Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

Un adolescent tacut si sfios


- Cum va inruditi cu Parintele? - am intrebat-o, curios, pe d-na Daian.

- Vedeti, Parintele era var primar cu tatal meu, Vasile Crucin. Tatal Parintelui Arsenie si cu bunica (mama tatei) au fost frati. Asa ca era o diferenta, intre noi doi, de o generatie. Si cand mama lui a ramas singura, prin moartea tatalui sau, fiind prea tanara, neamurile au obligat-o sa se recasatoreasca. Iar el n-a suportat asta si a venit si s-a refugiat la matusa lui, la bunica mea. Tata, auzind ca Parintele a plecat de acasa, s-a dus, l-a luat de acolo si l-a adus la noi, in comuna Buteni, judetul Arad, unde tata era invatator, directorul scolii. Cand Zianu (adevaratul lui nume) a venit acolo, eu nu eram nascuta inca. "Iisus in gradina Ghetsimani" a fost pictat in 1929, iar eu m-am nascut in 1930.

- Cum era Parintele Arsenie Boca, in anii scolii?

- Era foarte modest si mai slabut. Nu-i placea sa iasa in evidenta. Era retras si timid. Si ochii ii erau albastri; de fapt, uneori erau verzi, alteori erau albastri... Ca eu totdeauna il intrebam: "Tu ce ochi ai? Ca nu stiu niciodata, odata-s verzi, odata albastri!". Iar parul ii era negru ca abanosul.

- Cat a stat Parintele la dvs.?

- A stat ani multi, ca la noi ii era casa. De la noi se ducea mai tarziu, la liceu, la internat, la Brad. Mergea cu trenul 80 de km. Venea sambata si in vacante. La fel a fost si mai tarziu, cand Parintele s-a dus la Sibiu, la Teologie, sau cand a facut Belle-Artele la Bucuresti. Casa noastra era casa lui. Locuiam in cladirea scolii. Aveam trei camere mari, cu toate acareturile, si Parintele isi avea acolo odaia lui, in care toata ziua citea, cand nu se ducea in gradina. Si toata lumea lui se invartea in jurul credintei si a cartilor religioase. Si cand nu citea, picta in gradina ori se ruga. Ii placea sa picteze cu precadere peisaje si scene biblice. Portrete, nu. Picta numai pe panza. Dar cel mai mult citea... Dupa 1930, cand m-am nascut eu, primise sarcina sa aiba grija de mine, sa nu fac vreo boacana.
Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

Icoana pictata in anii scolii

Iar eu ma tineam ca un catel dupa el! Cat despre perioada de liceu a Parintelui, sa stiti ca a fost un elev foarte bun, chiar daca introvertit si retras. Ii placea sa invete orice. Era bun la toate, pentru ca era un copil serios. Isi lua in serios viata. Dar asta nu se intampla chiar totdeauna, uneori se mai copilarea si el. Imi amintesc ca la noi acasa, mama il punea, intre altele, sa adune ouale proaspete de prin cuibarele gainilor, iar el le bea! Si-i spunea mama: "Daca vreti prajituri, nu mai bea ouale!". Si Zianu radea, era fericit... Pe urma, dupa ce s-a dus la facultate, s-a mai maturizat si s-a schimbat. Dar ramasese tot inchis in sine, cenzurat si timid. In vacante, insa, cand venea acasa, se simtea in largul lui. Ratacea prin sat, visa sub perii batrani din gradina, discuta cu tata, patimas si aprins. Mai tarziu, probabil, cand a-nceput sa cunoasca viata, si-a schimbat comportamentul. Era furtunos si necrutator cu oamenii si cu pacatele lor. Nu ierta. Le spunea in fata, in vazul tuturor. Cu familia insa, Parintele a ramas toata viata lui foarte tandru. Imi amintesc, de pilda, ca Parintele tinea enorm la tatal meu si erau si apropiati ca varsta. Pe tata il chema Vasile, si in familie ii spuneau Lica. Seara, cand cinam, cand tatal meu ii zicea: "Ziane, ia un pic de tuica cu mine." "Ma, Lica, ma, bea tu linistit, fara mine" - refuza el. Si sa va mai spun niste intamplari despre curatia Parintelui. Parintii mei aveau foarte multi fini, le-a placut lor sa cunune. Si mama, cand era vreo nunta sau vreun botez, il indemna: "Ziane, vino cu noi la nunta, sa te distrezi si tu acolo, sa dansezi cu vreo fata, ca esti tanar!" Mama tot voia sa-i faca cunostinta cu fete din comuna. Si de fiecare data, Parintele ii raspundea la fel: "Eei, Marioara, Marioara, eu nu-s pentru lumea asta". Era pornit pe o alta cale... Toata viata lui a vrut sa-l slujeasca pe Iisus, inca de pe cand era mic. De asta nu-i placea lui nici societatea fetelor, dar nici a baietilor.
*
Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

[/COLOR]

in anii de liceu,ZIAN VALEAN BOCA
 

Atunci cand crezi....
 

Nu am intamplari asa de frumoase ca cele postate de voi dar as dori sa va relatez si eu o intamplare care mi-a dat mult de gandit...acum o luna o colega s-a dus cu sotul la mormantul Parintelui Arsenie Boca...de acolo a venit cu trei pietricele mi-a spus ca le-a luat de pe mormantul lui(nu avea voie sa ia mai multe)si mi-a spus ca trebuie sa le las asa la liber sa nu le pun intr-o cutie inchisa....eu zis si facut cum imi spune asa fac...a fost prima data cand am auzit despre asa ceva,recunosc eram un pica cam sceptica...Dupa un timp am o perioada foarte proasta cu raceala,cu indispozitie ,cu tot tacamul.Trecea si iar venea...insa intr-o seara mi se face cumplit de rau cu frisoane musculare in tot corpul,cu inclestari de maxilare,cu varsaturi ce mai groaznic ....mi-am zis Doamne dar urat se mai manifesta,nu am putut nici baie fierbinte sa-mi fac ca se schimbau tevile la subsol,acea baie mi-ar fi relaxat un pic muschii...imi iau doua randuri de pijamale pe mine ma cuibaresc in pat si ii spun sotului sa-mi dea perna cu Iisus ca vreau sa fie cu mine...adorm si ce-mi apare in vis....un preot in straie albe care se inalta de la pamant...imi pune cele trei pietricele in locurile care ma durea cel mai tare pe stomac,pe inima(eu sufar un pic si cu inima) si pe cap....si apoi pleaca....nu stiu cine a fost si nici nu vreau ca creez polemici aici pe forum dar....stiu doar ca m-am trezit imediat si nu mai aveam acele simptome ci doar simteam o incalzire usoara....

...frate a lui HRISTOS,parintele ARSENIE a zidit suflete cu cuvantul sau.
 

- Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: “Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii“. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: “Acestia ma vad pentru ultima oara“. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.

29 noiembrie 2010 PRISLOP-40.000 de oameni aduc,,vesnica pomenire'parintelui Arsenie'
 

Cararea Imparatiei
 

,,Cine nu se leapada de sine,nu poate sa vina dupa Mine''.Cine nu poate sa intrebe si nu se poate pleca sfatului unui parinte duhovnicesc,sau macar nu-l cauta,nu gaseste pe IISUS.Daca totusi vrea sa tie de urma lui Dumnezeu,dat fiind cu inima si cu mintea intinate de parere si mandrie,da de inselaciuni.De aceea-s randuiti duhovnicii,sa cumpaneasca duhurile ce le strabat mintea,sa cunoasca masurilefiecarui ins,si incotro ii inclina cumpana.Inca de demult marturisea proorocul Iordanului ca:,,Nu poate un om sa ia nimic,daca nu i s-a dat lui din cer''.Dar tot asa zic si cei inselati.Cum sa prindem inselaciunea din urma?Foarte usor de prins.Cei ce cu adevarat au darul de la Dumnezeu,vin la duhovnici sa intrebe,pe cand cei inselati nu vor,ci se tin mai presus de orice dar(am vazut ieri pe cineva care intreba ce diploma de medicina are Arsenie Boca si m-am cutremurat,as raspunde acelei persoane ca cei care au diplome nu stiu adevarata medicina,care e tamaduirea sufletului).Ei nu stiu ca fara de smerenie,nu dai de Dumnezeu(altii cer argumentatii,scepticii,care nu vor cunoaste pe Dumnezeu),ci de inselatorul,fara intrebare nu intri pe poarta,ci sari pe aiurea si cu talharii te socotesti.Ravna fara intrebare si parerea sar masura.,,In puterea darului ce mi s-a dat spun oricui,care este intre voi,sa nu nazuiasca mai sus decat i se cuvine,ci sa cugete cumpanit,fiecare precum Dumnezeu i-a impartit masura credintei''.

Cararea Imparatiei
 

Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup,acestia n-au razboi cu diavolul:pe acestia ii are fara razboi.Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta,n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa,care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila,prin care-i duce pe nebagate de seama la pierzare sigura.De aceea a zis un Sfant Parinte ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine:nu vei iesi din ea niciodata.Razboiul incepe abia cu cei ce vor sa-si refaca fericirea Raiului pierdut,stradanie pt. care invata sa se desprinda pe rand din toata tihneala si slava desarta a vietii acesteia.Toate patimile sau lucrarile impotriva firii se ivesc mai intai in minte,in paretea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute.Aici vine un gand al acestei lumi si sta ca o momeala.Iar mintea daca e neinvatata despre lucratura straina,ca un miel nestiutor,vede lupul si de duce la el,crezand ca e oaie,iar daca lupul mai e si viclean,se imbraca in piele de oaie,si bietul miel,neavand mirosul oii cercat,tot de-a zburda seduce in coltii lupului flamand.Prima intalnire intre minte si diavol e linia momelii,pe care o flutura in vazul mintii.Sf.Marcu Ascetul pune ca:,,Momeala aruncata de satana este aratarea unui lucru rau in forma exclusiva a unui gand.Ea foloseste putinatatea credinteinoastre ca prilej sa se apropie de minte.Caci daca am primit porunca sa nu ne ingrijim de nimic,ci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra si sa cautam Imparatia Cerurilor din launtrul nostru,indata ce se departeaza mintea de inima,da loc momelii diavolului si se face in stare sa primeasca soapta cea rea.

predici ale parintelui ARSENIE BOCA
 

VI. Despre mânie vine cuvântul mâine

Prin urmare aşa stând lucrurile şi necazurile, să alergaţi la pocăinţă şi să nu le mai faceţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta Împărtăşanie că altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutului vostru. Nu uitaţi însă că postul este poarta iar patrafirul este uşa. Numai cu acestea vine ocrotirea lui Dumnezeu căci fără ocrotire nu putem face nimic.
Toate acestea, pe scurt, se află în aceste cuvinte ale psaltirii: “Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu”. Asupra nostră atârnă pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. De îndată ce le mărturiseşti Dumnezeu îţi înlătură pedeapsa păcatului. Tu mai urmează să-l ispăşeşti, să-l scoţi din obiceiul tău. De aceea toată sluga să se roage la vreme. Chiar potop de ar veni să nu-l poată potoli.
Vedeţi cum trebuie să vă fie aşezământul minţii, a inimii şi a trupului vostru? Să fie toate curate şi curăţite căci Dumnezeu nu păzeşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşug. Şi vi se vor însenina zilele şi vă veţi bucura. Însă faceţi lucrurile acestea ca să nu fiţi numai auzitori ci şi împlinitori. Căci dacă nu vă veţi sili am făcut lucru degeaba. Eu am bătut toaca la urechea surzilor, iar voi nu vă veţi urni necazurile din loc. În mâna voastră stă să vină sau nu necazurile asupra voastră.
Cu acestea cred că am stat de vorbă cu fiecare. Veniţi că multe mai sunt şi le vom dezbate pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu. Căci cine vine pentru suflet nu le poate auzi toate odată ci pe rând. Şi nici nu le poate primi. Şi-apoi cu cât le va auzi mai des cu atât se vor ţine minte mai uşor.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Cuvânt ţinut în Sfânta Biserică în ziua de 21.02.1942)

predici ale parintelui ARSENIE BOCA
 

V. Despre copiii lepădaţi

Altă durere mare pe care o aveţi voi mamele, dar care atârnă şi-asupra taţilor, sunt copiii lepădaţi. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai uşor. E păcat strigător la cer. Ascultaţi toţi cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilaţi ci plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori că îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi, ori vor cere însăşi capul mamei. Ştiţi bine că aceasta se întâmplă la multe atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte, că atâta supărare vei avea în casă încât îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu ce o are cu toţi păcătoşii. Şi se apropie diavolul de tine şi-ţi bagă-n cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Ăsta e glasul împotriva tuturor celor ce fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut trebuie să pui în loc tot atâţia copii ai altor femei sărace şi să-i botezi. Iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata căci ştie Dumnezeu cât te mai ţine. Şi să grijeşti de dânşii ca şi de copiii tăi, cu îmbrăcăminte şi încălţăminte frumoasă, bani de şcoală, până-s în stare să-şi câştige singuri pâinea. Şi ce scoţi din copiii tăi aceea să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea în vremea asta fie pentru ei fie de la ei să le rabzi toate nădăjduind mila lui Dumnezeu, că-ţi va ierta păcatul. Căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecăţii.
Acesta e un cuvânt de mângâiere pentru voi. Dar să faceţi ce v-am spus şi nu cu tăndăleală. Şi să creşteţi copii nu numai cu pâinea voastră ci şi cu hainele voastre, cu banii voştri. Căci de Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuna. Şi-ţi va spune diavolul că i-ai dat destul. Asta numai ca să te bage dator, ca să-i fi şi lui datornic, să nu-ţi plăteşti faţă de Dumnezeu datoria.
Şi să înveţe pe cele tinere să nu facă şi ele aceleaşi ştiind tu câtă frigare în suflet ai pătimit tu pe urmă.
Vrei copii puţini? Nu te atinge de bărbat. Însă ca să puteţi face lucrul acesta trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui ci să le mai ucidem cu postul.
Te sfătuieşte bărbatul să ucizi copiii? Sfatul e ucigaş, nu-l asculta ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui şi va vedea Dumnezeu osteneala ta şi nu te va părăsi, că te va milui de vei fi vrednică.
În toate astea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc. Căci aceia sunt izbiţi de toate relele, după cum au zis Părinţii, că toate relele de la stomac încep, după cum văzură-ţi iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

predici ale parintelui ARSENIE BOCA
 

III. Alte din durerile voastre sunt pagubele în curte şi în vite, în agoniseala voastră

Şi-acum iată pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra heiului (avutului) vostru:

1. Unul din stăpâni le drăcuie şi-atunci să nu se mire dacă i se împlineşte cuvântul căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.
2. Lucrează Duminica. Că dacă Dumnezeu n-a lucrat nimic în una din zile nici ţie nu-ţi este îngăduit şi dacă vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci şi ce-ai lucrat peste săptămână. Să nu asculţi de sfaturile Guvernului când e vorba de cinstirea Duminicii. Guvernul îşi are socotelile lui, tu însă ai sufletul. Căci va veni vremea să ceri apa cu bilet! Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet.
3. Şi mai are pagubă şi acela care se uită la ele ca la ochii lui din cap. Şi-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ţi-o împotmoleşti în gunoiul lumii ci ca să ţi-o îndrepţi către Tatăl cel din ceruri. Pe El să-L iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată e plata pe care ne-o dă Dumnezeu faţă de cea dată de lume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii tăi copii căci de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură cine te va mângâia?
4. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mână care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea înainte de a o amesteca cu ale tale dă-i apă sfinţită cu făină. Căci să ştiţi că păcatele trec şi-asupra pământului pe care-l calci şi-asupra vitelor. Când a fost izgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pământul: spini şi pălămidă să dea şi în sudoarea feţei să-şi câştige pâinea. Iar femeia în dureri să nască. O greşeală a noastră atârnă asupra întregii averi.
5. Cineva se ţine de vrăji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale. Şi tu tânjeşti, şi vitele tale tânjesc. Şi de ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca să nu mai poată lucra duhurile rele, vrăjitorii şi altele atâtea toate. Curăţeşte-ţi trupul tău prin post, fă sfeştanie, pune-ţi o cruce în curte şi roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.
6. Şi ai pagubă şi pentru că pe curtea pe care stai sau pe pământul pe care lucrezi apasă jurăminte sau nedreptăţi. Să luaţi seama să nu tăiaţi o brazdă din pământul care nu este al vostru căci aduce moarte. Se poate să mai ai asupra curţii şi alte păcate. Îi fi cumpărat acea curte cu bani munciţi într-o vreme când trăiai în desfrânare, aici sau în America. De aceşti bani deşi i-ai muncit nu te vei folosi căci şi asupra lor atârnă şi apasă păcatele de când i-ai muncit. Şi te urmăreşte Dumnezeu până în pânza albă. Pentru ce? Pentru că nu le mărturiseşti, pentru că ţi-i şerpi în sân, şi Dumnezeu lasă ca să te muşte.
7. Apasă blestemele părinţilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.
8. Sunt omoruri sau sinucideri făcute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepădaţi îngropaţi ici colo. Ba în gunoi, ba lâng-o altoaie şi copiii lepădaţi sunt păcate strigătoare la cer.
9. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu le-au ispăşit. Că nu-i destul să le spui sub patrafir. Trebuie să le şi ispăşeşti de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu peste tot, peste câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor tale.


IV. Copii îndărătnici, neascultători, necredincioşi, desfrânaţi

Toţi părinţii luaţi aminte! Ceilalţi de asemenea ca să nu alunecaţi în aceleaşi. Copii îndărătnici sunt din următoarele pricini:

1. Părinţii n-au păzit niciodată postul şi nu s-au putut înfrâna de la pofta trupească şi aşa au călcat zilele şi vremile neîngăduite care sunt acestea: miercurile, vinerile, duminicile, sărbătorile şi posturile întregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi neîngăduite. Toţi aceştia sunt neascultători de părinţi şi îndărătnici pentru că nici părinţii nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu a păzirii zilelor obişnuite. Întrebaţi-vă cugetul şi vă va spune ce-i îngăduit altfel îi veţi vedea plângând şi veţi plânge şi voi şi aşa veţi ispăşi păcatul în care i-aţi zămislit. Desigur că vă doare dar dacă nu le-aţi fi făcut nu v-ar durea.
2. Mamele nu s-au păzit până la curăţie deplină şi aşa se nasc copii ce se umplu de bube şi pot muri. Şi dacă în vremea aceea tatăl a mai fost şi beat se naşte un copil ce va fi slăbănog fie cu mintea fie cu trupul sau cu amândouă. Iată cum vei avea pocanie de la Dumnezeu în propriul tău rod.
3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat. De aci mulţi copii se nasc morţi, mor tineri sau dacă trăiesc alunecă în curvie pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din sânul maicii lor. Se găseşte asta în Sfânta Scriptură. Căci toate prin care trece mama în vremea celor nouă luni, fie bune fie rele, se întipăresc şi-n copil. Când va creşte mare toate îi vor răsări în cale.

predici ale parintelui ARSENIE BOCA
 

I. Betesugurile trupului

Din trei pricini se betejeşte trupul:
1. din lipsa postului
2. din naştere
3. din desfrânare

1. Trupul se umple de otrăvuri din lipsa postului. Carnea e o otravă şi se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi: fierea - veninul.
2. Din naştere pentru că fie mama fie tatăl n-a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiţi de bărbaţi când sunt ameţiţi de cap.
3. Din desfrânare pentru că trec de măsura cuvenită şi începe să-i doară spatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţoşi, nerăbdători. Toate astea pentru că nu şi-au înfrânat poftele. E tocmai ca bogatul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vlaga.


II. Vrajba în casa

Să ascultaţi pricinile pentru care o au şi apoi ce să facă ca să nu le mai aibe.
Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neaparat vine vrajbă în casă dacă:
1. Căsătoria s-a început cu stângul adică cu desfrânarea.
2. Mai vine apoi dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegiuită sau fără cununia bisericească. E un păcat pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunteţi aşa.
3. Din curvii nemărturisite făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe sufletul şi pe trupul lor. Şi pentru că nu s-au mărturisit acel păcat are să le spargă casa tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru.
4. Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat fata sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mărita pe fata ta numai pentru avere căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă şi cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cuminţiţi-vă părinţilor cu sfaturile când vă măritaţi fetele sau vă căsătoriţi feciorii.
5. Nepotrivirea de vârstă, căci sunt părinţi care îşi mărită fetele de 14-15 ani tot din lăcomie de avere sau numai ca s-o ştie măritată. Şi la 17-18 ani fata lor e văduvă şi cu un copil. Asta pentru nepotrivirea de vârstă pentru că ce poate face o copilă faţă de un vlăjgan. Acesta e păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ţine ci se sparge. Şi părinţii aceia trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.
6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajbă. Din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtaşanie şi de rânduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă nu le păzesc cum să aibă linişte? Căci de nu păzeşte cineva poruncile lui Dumnezeu păzeşte pe ale diavolului şi atunci te arzi.
7. Şi mai vine vrajba şi din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mărire sunt cei plini de fiere care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănânci carne multă şi când nu posteşti. Plin de fiere fiind se umplu de mânie şi astfel îşi sar în cap. Aşa pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn care i se pare că nu stă la locul ei, îi sare în cap celuilalt.
8. Şi-o ultimă pricină este desfrânarea tuturor. Dar soţii cum desfrânaează când sunt legiuiţi? Aşa bine căci nu mai ţin nici o seamă de miercuri, vineri, de zilele de post, de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.